marți, 21 decembrie 2010

duminică, 12 decembrie 2010

cuvinte nerostite prea des




1.M-am jucat si eu de-a venitu primului fulg de nea si de-a datul mastilor jos,tot ce sper e ca,mi-a iesit.Bine,partea cu mastile e mai greu,avand in vedere ca in fiecare zi e altceva ,sunt alte mirosuri,alte ganduri,ma rog,poate tot gandul de ieri,doar ca mai amplificat (si asta poate insemna ceva diferit),cu alte frici , ochii tot mai inchisi, lucruri prea apropiate ce necesita departari radicale pentru a incapea in ochi,haine cat mai noi sa ne ascunda defectele sau calitatile,parfumuri cat mai patrunzatoare si intepatoare cu capacitati extraordinare de a acoperi locurile unde am fost si am mai vrea sa mergem pe ascuns.

2.Ma tot pacaleste vremea asta,imi tot schimba starile,ca si in gara cand tot anunta "trenul va pleca in 5 min" iar apoi "trenul este in intarziere cu 50 de minute" ,ma ridica si ma coboara,asa si vremea asta.Fulguieste,instantaneu ceva in mine sclipeste,poate sunt toate amintirile de anul trecut ,de sarbatori, care cumva se reflecta printr-o suprafata nestearsa de vreme si prinde contur in ochii mei:)...
Iarna e vin fiert cu scortisoara si un frank sinatra pe fundal,de parca ar fi firesc sa fie.Iarna mai e si mama cea stresata ,care ma preseaza mereu cu vorba:scrie-i la mosu' ca poate nu mai vine!Iarna e surasul acela discret cand o vad pe mama cum pune cadouri sub brad si-mi spune ca nu pot sa intru ,ca a venit mosu' si are de reglat niste socoteli cu el pe seama purtarii mele de-a cursul anului.Iarna e luminita ochilor mamei mele, care ne face sa ne simtim copii,dar niste copii mai copii decat suntem.Niste copiluti abandonati ,dar mereu cu disponibilitati spre o adoptie continua la MAMA:)

duminică, 5 decembrie 2010

Nimic despre C

C.cum ii spuneam si lui de altfel, e ceva mai nou,mai proaspat in amintirile mele,asta nu inseamna ca nu pot sa ma incerce stari de melancolie si de dragalasenie pentru el,cu el si fara el.
C.analizeaza mai mult lucrurile decat lasa a fi vazut.Mereu ma surprinde.Suntem de aceeasi varsta ca mentalitate,desi mereu,poate ca din "arogantismele" mele ,ii las impresia ca "stiu eu cum sta treaba".C. e opusul meu ,el e C,iar eu sunt -C.Totusi ,ne completam,nu i-am spus dar mi-as fi dorit sa ne fi ales o carte ,iar epilogul sa-l pastrez eu,de la jumatatea cartii implicand si finalul, sa il dau lui.Sa avem o semi-carte amandoi,iar cand celalalt este curios de finalul cartii sau inceputul sa apeleze la celalalt,e un fel de siguranta si pastrare a legaturii noastre
C.are ochi de copil si trasaturi feminine,ma face sa-l privesc putin altfel,poate cu alti ochii,cu ochi mai atenti si mai intrebatori.C.e limita pe care eu uneori uit sa mi-o impun.
C.imi spune sa am rabdare,caci doar asa voi putea sa ajung unde-mi doresc,desigur,daca tanjesc dupa ceva:) Nu ma asteptam sa invat atatea de la el,intr-un timp relativ scurt.C. e o enigma,e o carte scrisa cu caractere slavone ,din pacate nestiind sa descifrez nici macar inceputul.Ma motiveaza sa ma apuc de invatarea limbilor vechi.Sau poate nu trebuie sa invat nimic,ci doar sa privesc mai atent sau dintr-o alta perspectiva.
Imi place sa-i intalnesc ochii,privirea, in momente neasteptate,parca atunci il surprind intr-o forma nepatata( inca )de formele mastii necesare.C. mi-a spus ca-i place sa-mi auda respiratia,asta ma transpune deja intr-un cadru intim cu el,si imi place sa-l simt aproape.Imi da motive sa-mi "pierd" timpul altfel.
C.are povesti multe nespuse,cred ca i s-ar potrivi tatuajele personajului din Memento,toate pe corp,pentru a-si aminti mereu ce este important pentru el si ce nu(nu intram in categoria lui "cine"). C.are principii de nezdruncinat,mi-as dori sa le am si eu la fel de intangibile.
.C.e puternic si orgolios si al doilea incapatanat dupa mine.Imi place ca foloseste smileurile simple :),pentru a arata profunzimea cuvintelor lui,sau mai degraba ce se afla in spatele lor.
Lui C. nu-i place jazzul,dar odata mi-a dedicat o piesa de-a lui Armstrong:when you're smiling.
C. e uman ,pe langa altele,plange si rade si se incrunta si filosofeaza ca oricare dintre noi.Doar ca pentru mine ,sub o alta forma,fata de restul.C.vrea sa stie totul despre starile mele,prefera adevarul in locul oricarei minciuni,fie ea "binefacatoare" sau nu.
Numai C. ma admira dintr-un punct de vedere imoral.Numai EU,sunt cea care vrea sa-l transform in imagini ,intr-unul vechi si diferit,unul din anii 60,cu papion si poate parul prins.C e cel mai curajos ,nu ii e frica de nimic decat de niste vietati nevinovate.C. nu fumeaza si nu bea nici cafea prea des,dar cand ii sunt in preajma face exceptie de la regula.C nu ma judeca,ma accepta.
C. e zambetul meu de dimineata.

Totul despre B.

B. spune ca nu suntem liberi sa facem ceea ce vrem ,atata timp cat suntem posedati de instinctele noastre care uneori par mai neinfranate decat constiinta.
B.ma cearta de multe ori, spunandu-mi ca ma supar prea repede din nimicuri si nu ma gandesc de doua ori inainte,stiu ca noi oamenii avem predilectie spre tragic,dar intr-adevar cand e vorba sa analizez vreo situatie ,mereu ma gandesc:oare s-a intamplat ceva rau cu el,apoi poate dintr-o greseala ma gandesc ca uite,poate ca a fost retinut,undeva
B.mi-a spus ca nu sunt o fata,sunt o alta fata,in momentul exprimarii sentimentelor uneori pare ca are un mic handicap dar imi place asa,imi spune mereu :i've told you i'm not a lover boy.
I-am spus ca in momentul in care sunt cu el si cheek to cheek ,ma simt ca acasa,acel loc in care mereu te reintorci dupa o foarte lunga vreme,cu o mare dorinta,ca si cum ai astepta sa mananci o ciorbita buna dupa o luna de zile in care ai mancat doar ochiuri si pateu.B iubeste neimplinitul,citeste acum :"Asa grait-a Zarathustra",am vazut ca il hranesc vorbele lui Nietzsche,erau ceva citate scrise undeva,pe o foaie ascunsa
B.e un copil matur.B. ma face sa rad cu gura pana la urechi(ma imita cel mai bine) dar totodata ma face sa ma enervez cel mai tare(bine,el spune ca nimeni in lumea asta nu ne enerveaza,decat noi ne lasam enervati)
B.devine o stare deja,care pare-se ca nu vrea sa-si piarda locul ci parca sapa mai adanc,sa se ascunda si mai bine.B.ma lasa sa plec de cate ori vreau si tot el ma primeste cu drag si fara intrebari,decat concluzii:) Lui B. ,desi ii spun ca urasc ceea ce-mi face uneori,de a-mi spune lucruri ce nu vreau sa le aud(poate ca asta apreciez cel mai mult),mi le spune si inca in ce hal!uneori ma simt criticata de el,parca ar fi un alt eu ,certandu-l pe primul eu, care nu indrazneste sa se uite inca o data,ci spune :hai lasa,ce conteaza ca nu ti-ai aranjat parul,e bine si asa.
B. e cel mai bun actor,in propria lui viata,ma induce in eroare mereu.Il stresez foarte des cand e vorba de a impartasi posibile placeri comune:filme,muzica.Mereu ma face sa cred ca nu e interesat, iar a doua zi primesc un intreg rezumat al filmului si bonusuri.
Numai B poate sa adoarma la telefon,cand ii cant(dar nu ma supar,o iau ca pe un compliment al vocii mele melodioase.haha)
Numai B. poate afirma:eu te cunosc mai bine ca ma-ta.

luni, 29 noiembrie 2010

Cipilica



La insistentei mamei mele,am postat-o:)
E o piesa de-a lui Ovidiu Mihailescu,ce am auzit-o la festivalul de folk si mi-a placut enorm.

duminică, 21 noiembrie 2010

Eva




Da domnule,uite ,astia sunt oamenii pe care ii respect si admir profund:)

*Inainte sa moara,desi isi stia sentinta,Eva a tinut mortis sa cante pt un public restrans:prieteni,familie:"What a wonderful world!" ...iar apoi a fost internata la spital:)

joi, 18 noiembrie 2010

Vorbe

In fiecare zi aflam lucruri noi,cum spunea si Goethe :"Sa nu lasam sa treaca o zi fara sa fi citit ceva frumos,fara sa fi vazut ceva frumos sau fara sa fi ascultat de asemenea".
Ma bucura intalnirile cu oamenii pe care mereu ii vad prin jurul meu, dar niciodata nu se iveste ocazia de a ma opri si a vorbi cu ei,iar intalnirile cu ei ,un ceas,doua,o viata,imi par nemaipomenite si pline de esente si fericiri ce licaresc in privirile noastre.

Ma bucura si lumea mea,sunt doar eu cu mine ,uneori parca e de ajuns.Si totusi,spune Aristotel ca omul e o fiinta sociala iar Goethe spune ca nu putem trai din carti si cuvinte:O privire in carti,doua in viata".

Sunt fericita ca mi-am format un tabiet ,ca in fiecare zi ,sa citesc anumite bloguri,sa-mi fac timp pt ceea ce conteaza,ceea ce ma bucura.Uneori ma intreb de unde au timp,oameni mai mari ca mine si cu ataaatea responsabilitati sa scrie in fiecare zi,sa-mi bata la usa curiozitatii iar apoi sa uit de tot ce aveam planificat si sa fac ceea ce-mi doresc pe moment,sa caut mai multe informatii,despre un autor,un film,o carte,o poza,o tacere :)

Am gasit o definitie a filmului in cartulia mea, ce ma tot straduiesc sa o duc la bun sfarsit,fiind in engleza si avand termeni de specialitate merge mai greut dar nu ma las!

"It is not unlike the old parable of the three blind men touching an elephant to understand what is like.Since each one touches a different part of the elephant,each one has a completely different idea of what the whole animal is like.Filmmaking is a little like the idea of someone guiding the three men:first this part,ignore that part ,then touch this part,and so on.In this way,all three blind men will have the same idea of what the whole elephant is like.But it will be the idea that the guide wants them to have ,and it won't necessarily be "the true" picture of what an elephant is really like."

marți, 16 noiembrie 2010

se vorbeste despre sine


As putea-o numi:cea mai buna poza a mea din ultima vreme.
As putea-o numi :un inceput.
Dar ma rezum la:iubire,apreciere,sex si ura.

P.S:Am gasit o poezie ce mi-e draga tare dar imi pare rau ca nu-i mai stiu autorul:)

lăsaţi-mă repetent
domnule Hazard
să pot veni la şcoala vieţii
şi eonul următor!

promit să-nvăţ mai bine
la disciplina sfâşierii
nor după nor
frunză cu frunză
să mă specializez în studiul destrămării
strop după strop
nisip prin nisip

trebuie neapărat să aprofundez
dezastrul
remuşcarea
părăsirea...

poate m-aş acomoda şi eu în sfârşit
cu materia!

vă garantez că voi deveni un bun număr complex
în mulţimea transfinită
dacă-mi veţi da o şansă
să-ajung cândva
expert în tristeţe!

da, abia atunci voi fi pregătit cu adevărat
pentru reintegrarea în nimic

vă rog
domnule Hazard
lăsaţi-mă repetent
anul ăsta cosmic e pe terminate
şi eu încă nu mi-am luat
corigenţa la iubire

duminică, 14 noiembrie 2010

your heart is as black as night

imi privesc moartea prin ochii tai.
ma priveste de parca azi cineva m-a nascut dintr-o raza ,o umbra ce devina alba ca fumul de tigara ma privesti de parca acum sunt ultimele clipe,ultimele din noi-ul acela ramas in soapte neintelese,surde.
ultima clipire din ochi iar apoi privirea aceea goala pe care numai tu o poti vedea ca o renastere din neant.
ultima mangaiere ...si atat de aspra,ca si cum inima ar filtra nisipul timpului.
durere?deja e singura alinare nepatata de prea mult bine.

miercuri, 20 octombrie 2010

Madame Bovary si corelatii

Am sa renunt la normele bunelor maniere,de a ma justifica de ce nu am scris de atata timp in blog,ei uite,nu am scris si gata.
Intre timp am terminat si eu Madame Bovary,(si m-am apucat de alte carti,cred ca in momentul de fata citesc circa 4 carti in paralel,ma enerveaza ca scriu asta acum,de conturat felul meu de a fi imprastiat si mereu nemultumitor...)
Avand in vedere ,controversata parere despre personajul Bovary ,am gasit o alta viziune despre el,in filmul lui Todd Field,"Little Children",in care Kate Winslet e un adevarat deliciu,aratand chiar bine,renuntand la pudoarea ei,si exprimandu-si parerea ei de neavizata ,despre madame Bovary.

"Acum se plictisea cand Emma ii hohotea la piept,si sufletul lui,ca al oamenilor care nu pot suporta muzica decat in anumite doze,atipea nepasator in clocotul unei iubiri ale carei fineturi nu le mai putea distinge.Se cunosteau atat de bine unul pe altul pentru a mai avea acel extaz al posesiunii care insuteste bucuria.Ea era la fel de dezgustata de el pe cat era el de obosit de ea.Emma regasea in adulter toate platitudinile casniciei."

Prin urmare,Madame Bovary,gusta din ideea alteritatii,care reprezinta altceva,diferitul,si totusi si de ea se satura,hmm,recurge la o regasire,cunoastere de sine prin intermediul celuilalt,ajungand sa fie acest "celalalt" un reper al autocunoasterii.Alteritatea schimbandu-si rolul in identitate.Din EU-TU,Bovary devine:EU-EU.

Iata ce spune,personajul lui Kate Winslet,care pare-se se regaseste in atitudinea "non-conformista ".nemorala a lui Bovary,a femeii care iubeste si daruieste cu pasiune.

"Cand am citit-o in facultate,Madame Bovary mi s-a parut o proasta ,se casatoreste cu barbatul care nu trebuie si face o greseala prosteasca una dupa alta.
Dar cand am citit-o de data asta m-am indragostit de ea.E prinsa in capcana.Are de ales,sa accepte o viata mizerabila sau poate lupta impotriva ei.Ea alege sa lupte.Da gres in final dar e ceva frumos si chiar eroic in revolta ei.In felul ei ciudat ,Emma e o feminista."
-Deci acum daca iti inseli sotul esti o feminista? Ea raspunde:"Nu...Nu e inselat,e foame.Foamea pentru o alternativa si refuzul de a accepta o viata de nefericire."

Tind sa cred ca nu ar fi fost nevoita sa aleaga ,daca ar fi fost fata desteapta de la inceput.haha.
Cum spuneam mai sus,din necesitatea de altceva,de fericire,a ajuns sa se identifice cu ea insasi prin intermediul celuilalt.Previzibilul s-a produs:moartea.



miercuri, 29 septembrie 2010

Adevarata drama e ca nu se intampla nicio tragedie

Azi noapte rasfoiam o cartulie de filosofie,pe care o imprumutasem unui prieten drag,si ce sa vezi?Cand o deschid,gasesc o foicica cu cateva puncte de vedere,scrise,despre Marti,dupa Craciun.
E interesant sa vezi cum oamenii percep filmele(care ar merita vazute),si uneori cat de diferite perceptiile de ale tale,desigur totul se raporteaza la experientele noastre

"Marti,dupa Craciun" nu se refera la adulter sau la triunghiul conjugal,ci la sfasietoarea drama a pierderii familiei in astfel de conditii-Radu,subliniind faptul ca,in acel moment de rascruce,personajul sau moare efectiv partial:odata cu familia destramata,din el se pierde ceva irecuperabil ,si nu putem decat sa ne intrebam cum si-n ce masura si cu ce pret va reusi sa supravietuiasca in plan interior(exterior)

-extrem de mult bun simt la aceste personaje,care sunt,de fapt,niste oameni civilizati,in situatii prin care majoritatea dintre noi trecem.


-adevarata drama e ca nu se intampla nicio tragedie."

vineri, 24 septembrie 2010

miercuri, 15 septembrie 2010

Actorul care nu a indraznit


A inceput numaratoarea inversa cel putin asa mi se tot spune de cateva zile.
Am fost intrebata recent care-mi sunt valorile dupa care ma ghidez in viata si care sunt si cele dupa care as vrea sa se ghideze si ceilalti din jurul meu.
E straniu sa observ ca ,vorbind despre ceilalti, mi-e mult mai usor, iar in ceea ce ma priveste, parca nu-mi gasesc atat de usor cuvintele.Ar trebui sa fie invers si totusi...
Am sa-i raspund acelei persoane cu gandul ca poate si unii dintre voi o sa va puneti intrebarea asta si tot voi veti cauta raspunsuri raportandu-va la ceilalti.
Principiile mele, de la o vreme incoace sunt foarte bine schitate,doar ca uneori uit ca trebuie sa le conturez cu marker ,sa ma asigur ca nu se pierd usor.
Tot ma invart in jurul cozii si nu spun nimic.Corectitudinea,educatia si respectul(necesare pentru integrarea intr-o societate)sunt cele mai importante.As vrea sa adaug si ambitia dar stiu ca mai trebuie sa lucrez la asta.

Iar in legatura cu altii,tot ce pot spune e ca mi-as fi dorit sa fie altfel,generatia mea, inclusiv generatiile viitoare.

Am nevoie de timp dimineata pentru a deveni Manuela,cea care ma stiu prietenii,timp pentru a ma obisnui cu ce se asteapta lumea de la Manuela,cum ar trebui sa se comporte si cel mai important,stiu pe de rost ,rolul pe care trebuie sa-l joc.
Momentan sunt ca acel actor care nu a indraznit ,multi l-ar numi regizor,doar ca eu il numesc doar Manuela:)

luni, 6 septembrie 2010

Where friend rhymes with end






Paduri ce ar fi putut sa fie si niciodata nu au fost.
Doar un om intamplator de sex feminin.
Taiatul necesar de aripi
Oare cum e sa pictezi adevarul?

duminică, 5 septembrie 2010

Pasarica-Crocodilul

Intr-adevar ,m-am tot invartit pe langa subiectul asta cu o oarecare pofta de cunoastere,ajutor,reciprocitate.Cel mai bun exemplu cred ca este cu crocodilul si pasarica.(de stiut:o anumita pasarita intra in gura crocodilului si nu este mancata.)

Ce avantaje au fiecare?Crocodilul are cel mai infim avantaj,acela ca ii este curatata dantura iar pasarica cel mai mare(ce disproportii).Da ,cel mai mare,ea in primu rand gaseste un loc uscat in gura reptilei,iar apoi ,ce pasarica mai mananca carne?De fapt asta e si cea mai mare realizare a ei,de niciunde din habitatul ei nu-si poate procura mai bine mancarea,proteinele decat din resturile crocodilului.Niciunul nu se inghit,dar se accepta pt ideea de avantaje.Hm,de ce oare am ajuns la concluzia asta carnala?
Cred ca pe baza asta merg toate acum.Suntem diferiti de animale?Nicidecum.

sâmbătă, 17 iulie 2010

jocuri infantile


In general nu mi se intampla lucruri carora sa le dau prea mare importanta,acel extra(ordinar),care sa-mi bulverseze zilele existentiale.Poate e prea tarziu ca acest lucru il constientizez doar acum,sau e prea devreme ...cine stie,dar imi dau seama ca lucruri extraordinare sunt peste tot,nu conteaza ce privesti,ci cum privesti.
Ma gandesc sa fac o sinteza a tuturor zilelor sau a tuturor emotiilor mele,ca are rost sau nu,nu ma intereseaza.
Sunt atat de multi oameni "forte faini",pe care mi-e drag sa-i vad zi de zi,de altii mi-e dor,ca stiu casunt doar niste mici scantei care ma mai lumineaza si pe mine din cand in cand,si poate maine iar o sa vad incetosat,dar daca ma gandesc bine,tot lovindu-ma de scanteile acestea,cumva cumva se creeaza o generalitate in existentialul meu si poate incep si eu sa focalizez mai bine decat ieri,ca mai o dau in miopie cand nu vreau,si cand vreau nici cum nu se fac lucrurile departe,e o alta problema pe care trebuie sa mi-o rezolv.
Am avut ocazia sa o intalnesc pe Nora Iuga,un om atat de vital si plin de lumina si fericire,cand iti spune ca are 80 de ani,nu prea iti vine sa crezi.Imi spunea ca tineretul in ziua de astazi nu mai e deloc romantic,iar eu i-am spus ca totusi sperante mici mai sunt.E o ironie atat de placuta sa aflu ,ca felul cum se percepe ea este asemeni titlului cartii dansei:fetita cu 1000 de riduri.
Imi spunea mama,cea care a intalnit-o prima pe tren,ca la un moment dat se dezbatea subiectul cu Dan Diaconescu,ca ar fi arestat ca nu ar fi arestat,iar ea tacea,pana in clipa in care a avut o izbucnire si a spus:"Doamne cat de tare ma bucur ca nu vorbeati despre vreun personaj din carte,eu care spre rusinea mea ,credeam ca nu il stiu"(asta se intampla cand era in drum spre Bistrita,la Poezia e la Bistrita.

Plimbandu-ma azi pe strada,imi simteam mult prea coloratul meu parfum,care se imprastia usor prin toate colturile,trecand un altul pe strada,al meu parfum s-a diminuat si am inceput sa il simt pe al acestuia.Oare atat de usor ne pierdem unicitate.Sau mereu,al nost' miros va fi al altcuiva,sau intr-o alta parte,ajungand fiecare sa fim o combinatie din ceilalti ,un parfum mixt,al carui producator niciodata nu-l vom sti.Imbratisarile,pe care le-am invatat pe parcurs,sa le simt altfel(este si asta o arta ...o arta dragastoasa),m-au ajutat sa pastrez inca mirosul persoanei cu pricina,pentru cateva ore...sau o viata.Mi-as dori sa le fur pe toate ,sa le pun intr-o cutiuta colorata si atat de intriganta pentru ceilalti,iar in momentul in care ei nu mai sunt,sa-i dau drumul si sa ma simt cea mai iubita:)....


Inchei (nu stiu de ce mereu specific ca trebuie sa inchei,probabil ca simt eu ca trebuie sa scriu si asta) cu niste mici franturi,de pe un manuscris vechi,regret ca nu-i stiu autorul dar mi-a placut...(dintr-o expozitie)

'"Ce este un An Nou?:O poveste de dragoste care se sfarseste.
Ce este un balci al culorilor?:poezie nescrisa care ne va roade adanc vietile.
Ce este o tristete?:Un drum care se impotmoleste inainte de a ajunge la liman
Ce este femeia iubita?:Trezirea trista dupa o noapte fara constelatii.
Ce este un tren pe care-l pierzi?:O batista ce inca mai flutura:)"

*P.S:Multumesc celor care au venit la concert!

miercuri, 7 iulie 2010

Dor de alta lume


Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, si de alta
lume,
Dor...
Durere fara nume
Pe om...
Toti se gandeau la viata
lor,
La disparitia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, -
Dor de tine,
si de alta lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom.
(Bacovia)

marți, 29 iunie 2010

Slabiciuni

A fi om inseamna mult mai mult decat a fi.
Sunt obosita din toate punctele de vedere,azi simt un eu rupt in ganduri,ganduri...ganduri de azi,de ieri,poate de maine ,dar dureroase.
Ma doare timpul si spatiul,doar gandul ma doare,ca ma simt mereu in serviciu de om,dar nu-i servici,este incercarea mea mai mult ori mai putin reusita de a fi om.
Sunt obosita,sunt obosita,oare oamenii obositi au voie sa cheme AJUTOR? (Ajutor!)

*Strainule pe tine te iert,pentru ca esti strain:)

sâmbătă, 26 iunie 2010

Bullets over Broadway


Ce am facut zilele astea?:)
-Filme
-Muzica
-18 ani!
-Surpriza...
Noi!


Multe contraste,multe povesti regasite din locuri nemaintalnite,si prea multe personaje ce bajbaie prin jurul meu care involuntar imi seamana si toate la un loc ma alcatuiesc pe mine.
Tineam neaparat,sa amintesc de Bullets over Broadway (desigur,in regia lui Woody Allen).De ce tineam neaparat sa-l aduc in discutie?Sunt atat de bine contrastate personajele,tipologiile umane,si toate puse intr-o umbra de joc,ca si cum am fi noi mici,ne-am juca in nisip cu tot felul de papusi,iar uitandu-ne pe cer,furtuna sta sa porneasca,dar nici cum nu incepe a ploua,parca ne asteapta sa ne terminam jocul,sau poate vrea sa ne gasim cat mai repede un loc unde sa ne ferim de ploaie.
Ma rog,le-am structurat putin personajele,nu am sa dau nume,de vreti sa-l vedeti, bine:)

Am regasit:
-scenaristul cu idei banale,care nu poate iesi din mediocritatea gandurilor,
-un criminal platit cu abilitati artistice
-un geniu lipsit de simtul estetic si etic
-o actrita care odata ce-a fost actrita,inca mai crede in trecut si isi neaga prezentul
-un mafiot capabil sa iubeasca cu aceeasi usurinta cu care si omoara
-o femeiusca ce crede in visul ei,talentul ei actoricesc,dar in momentul in care este pusa in fata faptului implinit,incearca a-si nega frustrariile si blazarile
-un figurant ce e dispus sa spuna doua replici,doar de dragul asteptarii pauzei de gustare
-o actrita esuata,trecuta de-o varsta cuplata cu un potential artist,indragostindu-se fiecare de talentul celuilalt,dar din pacate amandurora lipsindu-le esenta.

joi, 10 iunie 2010

Intriga

Sunt multe lucruri care m-au intrigat si continua a ma intriga de cateva zile.
Ma intriga jurnalul mamei mele,in care scrie in fiecare noapte,de cand a plecat tata.Incerc sa aflu vag, ce ganduri contine,citesc fugitiv...:"Imi doresc ca Manuela sa faca diferenta dintre iubire si obisnuinta,e inca un copil".
Ma intriga un vers de la Parazitii care suna cam asa:Prietenii care ma accepta asa cum sunt ,ma plictisesc.Incerc sa-mi neg fiinta...dar un lucru e cert,nu-mi plac lucrurile monotone,vreau mereu altceva,vreau sa intalnesc oameni noi care sa ma surprinda iar eu sa spun:"uite !la asta chiar nu m-am gandit",sa-ti transmita emotii noi,vibratii necunoscute inca de corpul tau...alte substante chimice.Imi doresc sa treaca anul care vine,ma simt deja pustiita si inca "voi" nu ati plecat:)
Ma intriga copilutii de pe strada,care vin cu floricele culese de pe camp ,nebagandu-i nimeni in seama,stau si privesc pe fereastra unei cafenele in care din exterior,observ si reflexia privirii lor dar si oamenii la mese,care zambesc,ignoranti,fiecare traindu-si propria viata,sufocata de un banal prea rautacios pentru a-i lasa in pace.
Ma intriga viata necunoscutilor,stand la o masa singura si mai citind o carte,analizez oamenii din jur.Ma intreb care e povestea lor,ce e binele si raul pt ei?Ce e frumosul?Ce e uratul?Daca au ucis vreodata?Daca sunt cu adevarat puri?Daca au frustrari si neimpliniri?As vrea sa le aflu!Fiecare zi sa o dedic fiecaruia in parte.Sa fiu un alt eu in fiecare zi.Azi sa fiu Manuela,maine sa fiu Malina,iar poimaine sa ma cunoasteti sub numele de Vasilica,care a venit dintr-un mediu saracacios si nu are prea multe de oferit...Sa fie doar o aparenta?:)

Franturi






In ultima vreme am decis sa ma rezum la ganduri transmise prin imagini...iar apoi fiecare sa-si creeze propria poveste,e drept,ca e mai comod dar cred ca mai bine:)...postez franturi de sentimente..poate reusesc cumva sa le reintregesc(reintregiti)

luni, 7 iunie 2010

Love story

(By George Pruteanu)

joi, 3 iunie 2010

De-un blestem anume


Cine sunt?Si care-mi sunt gandurile?Am uneori impresia ca suntem doua fiinte diferite,atat de diferite incat reusim sa ne completam.Ce ironie...Si daca ,realmente suntem diferite,atunci inseamna ca in momentul in care-mi doresc "sa nu mai",pot sa ma lipsesc cu usurinta de tine gandule?sau de tine trupule?E ciudat...uneori ma simt imbracata doar de ganduri si de "electroni turbati" ce mi se plimba pe sub piele...Sunt momente in care trupul meu,cantarit fiind,echivaleaza cu 0.Adunandu-le pe toate realizez ca balanta e deformata si mereu dau vina pe producatori,iar au uitat de principiul echilibrului.Le-am spus zbor si au inteles aripi frante:)

duminică, 30 mai 2010

Fericirile mele

Mi-am cumparat mai demult o carte in engleza despre cinematografie iar pe prima pagina ,ca nota introductiva scria:the film is a dream,but whose?:)(cred ca intrebarea da sansa fiecarui om de a-si imagina ce fel de vis este,cum e el si ce importanta are pentru acesta.Toate aceste raspunsuri formeaza un intreg care,probabil,ar putea sa fie raspunsul cel dorit:)(din multe raspunsuri subiective ajunge a se creea unul obiectiv:),sau cum spunea un prieten apropiat:"filmul este o iluzie a iluziei,o imitatie a imitatiei ":)
Si totusi cine suntem noi in masura sa spunem asta?:)


Intr-o alta ordine de idei,sunt fericita ca am reusit sa-mi achizitionez din Diverta,weekendul acesta, "Ma numesc Rosu" de Orhan Pamuk,cu mica precizare care se afla si pe coperta:premiul Nobel pentru literatura 2006.Auzisem de ea,dar niciodata nu am stiut despre ce ar putea fi vorba,si acum am ajuns in stadiul in care o iau cu mine peste tot,citez din ea...ce sa mai!,am ajuns sa o indragesc,ea s-a obisnuit cu mine(cu toate gandurile mele,ezitarile si emotiile ce ma incercau intr-un vartej de imagini vizuale reverberante),oricum nu a avut incotro.
Un alt motiv pentru care pot spune ca ma simt implinita,e ca am reusit sa ajung la TIFF la deschidere,implicit la filmul care a dat startul festivalului:Mother(din viziunea mea chiar un film f bun,iar regizorul coreean Bong Joon-Ho,am auzit ca ar fi unul dintre cei mai buni regizori de pe plaiurile coreene si banuiesc ca nu numai.


"Unchiul mi-a spus :"Deseneaza un cal care sa vina dinlauntrul tau".Vreme de trei zile am desenat sute de cai ,asemenea marilor maestri din vechime,ca sa deslusesc ce inseamna o imagine de cal care sa vina dinlauntrul meu.
Vechii maestri din Siraz,din Herat,am spus,afirmau ca,pentru a putea desena calul dorit si vazut de Dumnezeu,miniaturistul trebuie sa deseneze cai vreme de cincizeci de ani,fara contenire,si adaugau ca,de fapt,cea mai buna imagine a unui cal va fi cea desenata pe intuneric.Asta pentru ca,in cincizeci de ani ,adevaratul miniaturist isi pierde vederea ,lucrand din greu,si invata pe de rost calul pe care-l schiteaza mana sa"

("Ma numesc Rosu")

duminică, 23 mai 2010

Eu si ceilalti.

Sometimes we depend on other people as a mirror to define us and tell us who we are and each reflection makes me like myself a little more.(From "My blueberry nights")

joi, 20 mai 2010

Puncte puncte


Pentru ca suntem slabi.Nu ne mai gasim pe noi,si incercam a ne (re)gasi prin altii.Credem intr-o fericire care ni se cuvine si care pretindem ca am pierdut-o,dar cum asa?Nici macar nu am avut-o vreodata cu adevarat.Da...mult prea multe baloane de sapun...

atâtea ploi privite prin fereastră

noaptea
se întâmplă să evadezi în mugurii de apă
fără să strigi
aşa cum în minutele false
iubeşti bărbatul cum prostituata
de pe Dame street

*
refuzi să găteşti să-ţi încarci porii cu aburii legumelor
bucătăria devine o bibliotecă devorată de mirosul
mirodeniilor
te îmbraci în foaia biletului de tramvai
şi pleci cu numărul şapte

*nu ştiu ce îmi voi aminti în ultima zi
ştiu că am încercat să rup din plictiseala vieţii
să vagabondez pe străzile întunecate
să iubesc pentru ultima oară(Doru Dorian David,mici franturi)

joi, 13 mai 2010

Stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.

Am furat de la o persoana foarte draga mie aceste vorbe,la randul ei preluate din ideile lui Khalil Gibran.Se pare ca se creeaza un cerc vicios,dar al naibii de placut:)

"Umpleţi-vă unul altuia cupa, dar nu beţi dintr-o singură cupă.

Împărţiţi-vă pâinea, dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată.

Cântaţi şi dansaţi şi veseliţi-vă laolaltă, dar faceţi ca fiecare să rămână singur,
Întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeaşi armonie.

Dăruiţi-vă inimile, fără a le lăsa, însă, una în paza celelalte,
Pentru că numai mâna vieţii vă poate cuprinde inimile.


Şi ţineţi-vă alături, dar nu chiar aşa de aproape,
Căci coloanele templului înălţate-s la anume distanţă,
Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt."

Ma intreb,oare ideea dragostei presupune libertate, ideea de a nu-ti pierde identitatea?Sau de creare a unui echilibru in acest univers:"coloanele templului inaltate la o anume distanta".

"dragostea e o pierdere de sine,dar nu multi inteleg acest lucru"(David).
"Eu nu ma pot identifica decat printr-un intreg,printr-o completare,nu as putea sa ma vad la modul singular,nu a-si fi eu,de asta nu pot concepe ideea "departarii ca sa-ti incap in ochi"(Mama)
David,deja devii mentor pe blogul meu:).

marți, 11 mai 2010

Tentatia omului modern,evadarea din destin.



Acesta este titlul care ne-a fost dat(cu toate ca mi se pare putin deplasat),pentru a construi un eseu,fiindu-ne testata capacitatea noastra(a elevilor) de a ne adapta in functie de context...and here it goes:

Ce este destinul?Are pentru noi aceeasi semnificatie?Sau fiecare individ trateaza
acest aspect intr-un mod diferit?

Luand explicatia din dictionar,aflam ca destinul poate fi asociat cu ideea de soarta,viitor,o forta sau vointa supranaturala despre care se crede ca hotaraste intr-un mod fatal si irevocabil tot ce se petrece in viata omului.O alta definitie pe care o intalnim in dictionar,descrie destinul ca fiind un ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de vointa unui om si care compun viata lui.
Orice individ este liber sa creada in ceea ce vrea.Dar oare care e adevarul?Sau pot exista mai multe adevaruri?
Deseori intalnim sintagme de genul :"asa a fost sa fie",asta i-a fost destinul",aici i-a fost scris sa-si gaseasca sfarsitul"
.Majoritatea oamenilor privesc destinul ca o fraza scrisa intr-o carte pe care cineva doreste sa o implineasca cuvant cu cuvant.Dar toate aceste ideologii despre destin,pornind din exterior spre interior ,depind intr-o mare masura de valorile indivizilor din punct de vedere religios si filosofic.
Cred ca,tocmai din cauza acestei luciditati, de perspectiva a vietii,oamenii isi creaza scopuri,de a lasa ceva in urma,pentru ca stiu ca totul e desertaciune si goana dupa vant.
Dar din moment ce suntem constienti ca ne este scris un anume lucru,cum de mai avem puterea de a lua decizii,si de a ne intersecta gandurile pe diverse drumuri cruciale din viata noastra?
Filosoful german Immanuel Kant afirma faptul ca:"Dumnezeu constituie pentru fiintele umane individuale care sunt imperfecta,idealul sau prototipul de perfectiune cu care acestea se compara in cunoastere si actiune".Analizand putin,putem afirma faptul ca orice fiinta rationala este destinata obiectiv ,unui scop
comun si anume al promovarii binelui suprem.Astfel,daca un individ se va abate de la acest bine moral,si o va lua pe un alt drum e probabil ca destinul sa-i fi fost acela.
Cu totii,am auzit macar o data de conceptul "al determinismului" sau teoria determinismului cum o numesc altii.Aceasta afirma ca toate evenimentele viitoare
au fost deja predeterminate si vor avea loc in mod obligatoriu(pozitie cunoscuta sub numele de fatalism).Prin urmare,traim intr-o iluzie a faptului ca suntem liberii arbitri ai actiunilor noastre iar indiferent ce cale am alege tot la un punct final predeterminat am ajunge.
Realizez in ce opozitie se afla un cersetor care si-a acceptat destinul cu un geniu care vrea sa schimbe lumea si isi neaga "fatalitatea"destinului.Ce mangaiere pentru primul si ce palma pentru celalalt.
Am putea aplica teoria determinismului in favoarea noastra ,astfel,ipotetic vorbind,daca am putea sa avem cunostinte complete despre materia fizica si toate legile care guverneaza acea materie,atunci,teoretic
ar fi posibil sa fim capabili a ne calcula timpul si spatiul al oricarui eveniment care va avea loc vreodata.


Cine ne controleaza destinul?Unii il cunosc sub numele de :’El”,Lucian Blaga il numeste „Marele Anonim”,crestinii:”Dumnezeu”.Indiferent de ce nume va lua ,cert este ca aceasta forta supranaturala exista ,care stie mult mai multe decat noi oamenii.Sa-si fi asumat acesta ,destinul unei lumi intregi?:)
Marele Anonim,este existenta care ne tine la periferie ,care ne refuza ,care ne pune limite,dar careia i se datoreaza orice alta existenta.Cautand prin noi insine in cautarea lui ,l-am banuit la un moment dat si dincolo de noi.
Mai tarziu,am fost nevoiti sa-l gandim cu greutatea tot mai mare dincolo de noi,in zone mai presus de toata faptura.
Pentru a explica mai bine ideea de Marele Anonim si actele creatoare,putem apela la filosofia cosmogonica a lui Lucian Blaga.
Scriitorul sustine faptul ca Marele Anonim are capacitatea de a „genera” un numar nelimitat de existente identice.El nu este un creator de lumi,ci un generator de Dumnezei echivalenti.Intrebarea se pune :”Daca Dumnezeu s-a facut om,atunci si omul se poate indumnezei?”
Acest Mare Anonim ia masuri preventive pentru ca omul si creatura in general sa nu se poata afirma decat in anumite limite.Astfel cred ca aceste limite fac parte din cercul inchis in care traieste individul ,implicit in ideea de destin.
Fiind limitati de conditia umana,ajungem sa inzestram aceasta putere supranaturala cu atribute divine ,pe care, despoiati de perspectiva necesara ,nu ne-am fi putut hotari sa i le acordam.
Acesta este un tot unitar,de o maxima complexitate substantiala si structurala ,o existenta suficienta siesi.Virtualmente,acesta e un generator de „toturi divine” egale cu el insusi ,dar,pentru a salva centralismul existentei,Marele Anonim nu se va manifesta decat prin acte reproductive cu obiectivul minimalizat.De mentionat este faptul ca ,nici un act reproductiv al acestuia nu se declara,asa cum ar putea ,unui „tot divin”Aceste acte sunt independente de vointa lui,fiind lipsite de maxima extensiune.
Asadar,noi oamenii suntem un soi de probabilitati de a nu fi existat,de a nu ne fi generat ,precum spuneam anterior.
In concluzie,sunt de parere ca in mod cert suntem limitati in primul rand de conditia noastra umana ,iar apoi de conceptul de destin.Suntem ingraditi de propriile noastre alegeri si credem in libertatea de a decide ce e mai bun pentru noi,dar in fond indiferent de drum tot in acel punct fatal vom ajunge.
Tentatia omului modern este , dorinta de a-si impune limite si de a se inchide cu garduri ,ca apoi sa le sara(vorba lui David).E un paradox care intr-un mod involuntar se tot repeta:)
Niciun om nu cred ca doreste sa-si cunoasca urmatorul pas pe care il are de facut.Pana la urma,este importanta si mentinerea misterului,spontaneitatii,neasteptatului,altfel unde ar mai fi farmecul ambitiilor,contemplatiei?
Motivatia oamenilor in general este de a afla cat mai multe despre diverse lucruri,si cum sunt atat de multe lucruri in lumea asta ,niciodata nu se vor epuiza lucrurile necunoscute.Prefer sa asociez destinul cu ideea de mister,si-mi doresc sa fiu surprinsa intr-un mod placut sau nu,decat a-mi anticipa viitorul:)

miercuri, 5 mai 2010

Tutun si altele.


Ce e un scriitor?Un om pe care il tulbura nimicurile.Soiul acela de oameni care te intreaba ce mai faci numai ca sa-ti spuna de-a amanuntul ce fac ei.

Citeam zilele trecute ,Dilemateca din aprilie,si am dat peste niste citate cu si despre tutun ,si cum percep unii scriitor acest lucru.

Flaubert spunea ca:"Fara pipa,viata ar fi arida,fara tigara ar fi incolora,fara o moharca ar fi intolerabila."

Einstein:"Inainte sa raspunzi la o intrebare e bine sa-ti aprinzi pipa..."

Am fost oarecum uimita de "cenzurarea" (daca se poate numi asa) a tigaretei .Bibliotecile nationale,postele franceze si nu numai,nu acceptau ideea promovarii tigariilor,mai ales intr-un context cultural.Spre exemplu,Posta Franceza a sters de pe un timbru, tigara din gura lui Malraux;Biblioteca Nationala Franceza a scos tot printr-o manipulare a fotografiei,tigara din gura lui Sartre;deja se crease un mic razboi intre fumatori si nefumatori,sau mai bine spus ,fumatori si oameni care vedeau tutunul ca fiind o buruiana.
Unii ganditori considerau tabacul un soi de panaceu,in vreme ce altii il vedeau ca pe o buruiana a depravatilor,cum de altfel nici regele nu a interzis fumatul dar in schimb s-au introdus anumite taxe in comertul tutunului.
Si acum,in timpurile astea se pare ca a ramas la fel.Nimeni nu-ti impune sa nu fumezi dar si daca fumezi,fumezi pe banii tai:),ce-i drept in ultima vreme ,mai scump ,dar e alegerea fiecaruia pana la urma.Nimeni nu fumeaza pe plamanii statului,ci pe ai lui proprii:).
Fac o paranteza ,referitor la un film pe care l-am vazut aseara, (Mar adentro),in care un tip dorea sa se sinucida intr-un mod legal,umblase prin tribunale ,inregistrase tot felul de casete video ,pentru un simplu motiv,de a fi lasat sa moara in liniste .Se pare ca ,conform legii,este ilegal sa-ti iei viata intr-un mod voit ,mai ales sa te mai si ajute ceva prieteni care ,saracii nu sunt vinovati,decat ca-ti sunt prieteni si cum spunea si in film:"If you are my friend ,you don't have to judge me,just respect my will,cuz' if you judge me i'll judge you too." Prin citatul acesta inchei si ideea cu fumatul( fumator-nefumator) dar la partea cu suicidul ,mai rumeg putin...

*Da,Eliade era un fumator inrait(am ales poza in mod special)

luni, 26 aprilie 2010

Erau zile...


Erau zile in care ne vedeam zilnic ,dimineata la cafea.Ma sunai,nici nu ma mai gandeam la mancare,sau felul cum arat.Imi luam niste blugi pe mine si veneam in fuga sa te intalnesc.Eram atat de pripita,dar noroc ca,stiai cum sa ma aduci pe linia de plutire.
Erau zile in care uitam ca tu esti baiat iar eu fata.Uitam cum ne cheama,ne intelegeam printr-un limbaj al culorilor ce ne defineau pe moment starile.Deveneam impersonali,iar uneori aveam impresia ca toata lumea aceasta in care traim lua forma dupa chipul nostru.
Erau zile in care nu aveam ce sa ne spunem si nu ne deranja asta.Stingeam tigara dupa tigara.Uneori din scrumierele pline nu renastea niciun Pheonix.
.
.
.
Incepusem sa compar zilele cu o floare,iar odata cu trecerea timpului,rupeam cate o petala.Mi-era frica ca ar putea sa se preschimbe intr-o floare carnivora si dinlauntrul ei ar fi iesit de fapt o fiara.


Acum...aud usor ,degetele tale tremurande pe clapele pianului...e un preludiu de-alui Chopin...Tu ,atat de concentrat,ca un copil care isi construieste pentru prima data castelul de nisip,nestiind ca in cateva secunde poate fi spulberat...Iar eu,stau ghemuita pe canapea si invat a canta "Decembre" a lui Bacovia:)

Afinitati

Continui seria filmelor "a la Woody Allen".Nu m-am putut abtine sa nu impartasesc din nou,putin din umorul (actorului/regizorului).

"-If that plane leaves the ground,and you're not on it with him you'll regret it -maybe not today,maybe not tomorrow,but soon,and for the rest of your life.
-That's beautiful...
-It's from Casablanca.I waited my whole life to say it:)"

(Din "Play it again,Sam",1972)

joi, 22 aprilie 2010

Motive

For some miraculous reason,it's a wonderful feeling having a teacher you've seen dance naked in front of a mirror.(Woody Allen)

miercuri, 21 aprilie 2010

Echilibru zici?


E frig.Ceasul sta la panda.Parca ii simt privirea atintita asupra mea.Nu e nimeni,decat eu si frigul din mine.Ma dezbrac de toate sentimentele,si le pun in cuier.Inlocuiesc hainele cu bucatele mici de hartie invechite si mototolite predestinate punerii pe foc.Imi dau seama ca fiecare bucatica contine ceva,un cuvant,o vorba blanda.Imi lipesc hartiutele de trup.
Ceasul merge intr-un sens invers...Raman la nesfarsit intr-un echilibru instabil:)
E ziua in care,sunt bantuita de lucruri demult uzate,de un univers intreg de frustrari .Ambitiile au plecat cu un alt tren,cu o destinatie mai incitanta...Iar eu...am ramas aici,pe peron,asteptandu-mi neasteptatul.Pasii mei incep a fi (tele)ghidati intr-o directie...Drumuri?Of,cate drumuri,dar oare care e cel mai bun?Indiferent de alegere,tot timpul se intampla a se intersecta intr-un punct in care am pierdut harta pentru a merge mai departe.
Ma incearca raceala,ma incearca caldura.Nu-mi sunt suficienta.Am nevoie si de alte probabilitati ale eului,de alte vise nevisate,de temeri neinfricate.

Raman la nesfarsit intr-un echilibru instabil:)

duminică, 18 aprilie 2010

Back Home

Father and Daughter de Michaël Dudok De Wit este un scurtmetraj pe care l-am vizionat aseara in tren in jurul orei 00:00.Intamplarea a fost ca ,Bogdan avea laptopul la el,si tot bajbaia,intretinandu-ne pe toti cu ceva piese prielnice somnului.
El era jos,se uita cu alti 2 la filmulet.Eu fiind sus, ma bateam de doua lumi(nestiind pe care sa o aleg,asteptam sa ma aleaga ea pe mine):
vis si realitate;simteam notele muzicale, cum incercau parca,a ma prinde de obraji si a-mi spune :Hai trezeste-te,intra si tu in joc!.Era un fel de Yann Tiersen,dar unul obosit si fara speranta:)

L-am adus in discutie,pentru ca,mie una mi-a placut foarte mult si nu numai pentru poveste ci si pentru toate acele mici detalii(jocurile de lumini si umbre)+ ca afland astazi mai multe despre filmulet,Michaël Dudok De Wit a castigat Premiul Academiei Americane de Film si Oscarul în 2001 pentru cel mai bun scurtmetraj animat.


vineri, 9 aprilie 2010

Umbra propriei mele slabiciuni:)

Eu traiesc prea putin in aceasta lume...
Noi abia daca am schimbat in realitate cateva vorbe
In lumea mea am vorbit cu tine zile si nopti in sir
Eu stiu cine esti din ceea ce am vrut sa-mi spui
Si mi-ai spus tu despre tine
Si din ceea ce mi-am spus eu despre tine
Atunci cand plecai cu treburi din iluzia mea
Insa eu,nu stiu cine sunt pentru ca,
De fiecare data imi spun despre mine cu totul altceva
Si de fiecare data cred ceea ce imi spun despre mine.
Sa nu iti inchipui insa ca eu traiesc acest prezent in care iti spun toate acestea:)


miercuri, 31 martie 2010

Give me that slow knowing smile


Te-ai gandit toata ziua la mirosul pielii lui de copil.Ai cautat cu un dor nespus in dulap,hainele ramase la tine ,de ultima data cand a adormit pe bataia inimii tale.
Era sambata.Un soare atat de bland incat aveai impresia ca incepe o idila intre tine si el,la modul cum iti mangaia obrajii.
Ai incercat sa reconstitui mai apoi momentele din acea zi,cu el.Ai luat repede pe tine bluza lui,si ca un copil care isi pierde identitatea in cartile cu povesti,ti-ai presat usor nasucul pe bluza,pentru a simti ca e langa tine si totodata voi doi.
Ti-a promis ca te va picta in toate starile culorilor,ca vei renaste mereu prin el.
...Chitara ai uitat-o pe terasa,ii cantasei toate melodiile in limbi vorbite doar de voi.
S-a facut seara,nu stii ce drumuri bat pasii lui.
Simteai ca te ustura marginile dureroase ale omoplatilor,de unde iti smulsesei insemnele puterii.
Ai aflat abia mai tarziu ca in necesitate de bani,el, ti-a vandut aripile unui colectionar de zboruri frante.

Aflasei la stiri ca un om a reusit sa zboare.Sa fi fost o iluzie pentru el,sau pentru tine?:)

joi, 25 martie 2010

Orbitor.Corpul

Nu ma consider o fanatica a scrierii acestuia,dar daca tot a fost numita si recunoscuta cartea "una din cele mai bune din ultimul deceniu",am vrut sa ma conving "pe propria-mi pielisoara:))" .Am inceput sa invat si a savura:)...


"Daca n-ar fi fost mama si tata,prelungiri limpezi dincolo de nasterea mea,si care stateau pe jumatate ingropati in nisipul timpului,as fi crezut si eu ca lumea incepuse cu mine.Aveam sub frunte doi ochi pe care,daca-i inchideam,lumea inceta.Fusese o vreme in care eram convins ca,daca inchideam ochii,nu ma mai vedea nimeni.Dar ce fel de ochi aveau mama si tata?Ei vazusera lucruri de dinainte de inventarea privirii,si pe care eu nu le mai puteam privi,ci doar auzi.Urechea era ochiul meu pentru timp,din ochii parintilor,ca niste pui zbarciti iesind din oua,se iveau urechile copiilor.
Dar ce fel de lucruri erau cele nici vazute ,nici auzite ,nici macar de ei,si care totusi traiau in corpul nostru si le trimiteam fiecare ,scrasnind din masele ,in alte corpuri,din care ieseau alte corpuri?
:)"

M.Cartarescu ("Orbitor.Corpul")
Credits to Bumbutz:)

miercuri, 24 martie 2010

Religia doar in limitele ratiunii.(Binele-Raul Moral)

Frumusetea e o chestiune subiectiva,la fel putem spune si de:ce e bine?si ce e rau? dintr-un punct de vedere al moralitatii.Asa cum pentru mine a ma spala dimineata pe fata este un lucru bun,pentru un altul poate fi un lucru rau (consumul excesiv de apa).
Cu totii incercam a ne echilibra mereu acea balanta dintre faptele bune si cele rele,uneori constiinta ne mustra prea tare alteori nici ca nu o avem:) De cele mai multe ori,balanta ne e deformata,pentru ca suntem confuzi nu stim pe ce cai sa o luam,si un lucru e cert,suntem modelati de prea multi factori externi.
Spre a stii ceea ce este bine sau rau in fata lui Dumnezeu(Marele Anonim,cum il numeste Blaga),inseamna a stii ceea ce este bine sau rau fata de celelalte fiinte umane,actiunile iar apoi efectele pe care tu le ai asupra lor.Cu totii ne bazam pe o lege morala.Dar aceasta lege este unica cu privire la indeplinirea datoriei,si astfel nu este posibila o departajare intre un pro -legii si un contra -legii.
Prin urmare,un om nu poate fi in acelasi timp moral-bun in anumite contexte iar moral rau in altele.

Kant distinge trei clase de fiinte umane:

1.Cu predispozitii catre animalitate,in care omul are trei feluri de instincte,unite de Kant prin denumirea generica de "iubire de sine fizica si doar mecanica";punctul de plecare e conservarea omului in calitate de individ si trecerea prin conservarea sa ca specie care ,desigur ,se propaga prin instinctul sexual,incheiandu-se cu conservarea acestuia in calitate de cetatean. E simplu individ-perpetuarea speciei-apoi cetateanul cu acte in regula.

2.Cu predispozitii catre umanitate,care trebuie sa contina in plus fata de primul,si rationalitate(inclusa in "iubirea fizica de sine comparata".De aici apare si inclinatia omului de a dobandi valoare si de a se impune in ochii celuilalt,unde egalitatea cu ceilalti este pe primul plan,iar superioritatea fata de ceilalti este cea mai ravnita.
Dar ca orice lucru,exista si o degenerare,aceea ar fi in gelozie,rivalitate(fiind numite vicii ale civilizatiei) dar eu le-as numi caracteristici inevitabile:),vazandu-le dintr-o prisma pozitiva si constructiva:)
Cand aceste "vicii" ajung la paroxismul raului moral,depasind conceptul de umanitate sunt denumite:vicii satanice(bucuria fata de raul altuia,nerecunostinta,etc)

3.Cu predispozitii catre personalitate,unde rationalitatea dezvolta capacitatea responsabilitatii fata de propriile acte;ea este predispozitia cea mai elevata a fiintei umane,pentru ca prin ea liberul arbitru dobandeste imboldul de a respecta legea morala(constiinta,o numesc eu mai simplu)
Un astfel de liber arbitru care se autodetermina in vederea respectarii legii este definitoriu pentru "caracterul bun".(vointa,ratiune)

Toate cele 3 predispozitii au drept sursa :ratiunea,dar prima are numai ratiunea in genere,a doua:ratiunea practica care permite sa subziste imbolduri "nemorale",ir a treia e tipic morala,fiind capabila de a da legi neconditionate.Toate aceste predispozitii sunt originare,fara ele fiinta umana nu ar putea exista:)

Kant afirma ca "in orice fiinta umana,exista un germene de puritate (sfintenie)ce favorizeaza manifestarea binelui,care a rezistat atat anihilarii,cat si coruperii"

Un exemplu de corupere ar fi iubirea de sine care,luata drept principiu al maximelor,constituie sursa raului.Dar in cazul in care iubirea de sine este temperata de ratiune si are un scop corespunzator care vizeaza o prosperitate de durata,pentru care se vor gasi mijloace convenabile,ea poate fi benefica si este bine sa fie preluata in maximele practice:)

Cand spunem ca "omul este rau de la natura" intelegem ca el are constiinta legii morale ,dar ocazional s-a indepartat de ea in maxima pe care a adoptat-o.Aceasta tendinta,clar,este una subiectiv necesara pentru intreaga specie umana,intrucat se manifesta in genere la orice om,chiar si la cel mai bun,daca ar fi obiectiv necesara.

"Dezacordul ocazional al liberului arbitru fata de lege(moral)"este numita tendinta catre rau in natura umana.

Ajung la aceasi concluzie mereu,totul e relativ,chiar si binele si raul acesta moral,cu toate ca specia umana a pornit de la acelasi sablon pe care a fost construita:)

Va urma :) Cred ca am lungit-o prea tare:)

duminică, 21 martie 2010

Fata din vis

!

Postez aici ,o mica parte din concertul din Old House,unde am cantat,hihi:)
Daca e tot duminica,sa va destindeti putin:)

sâmbătă, 20 martie 2010

Sunt vechi,dom'le!








Băieţaşul pe care îl admiram la eurovision acum 6 ani...uite ce a ajuns.
Dom'le de ce se strica atât de mulţi?Doar pentru a fi pe placul publicului larg?Că doar cântăreţ,cântăreţ,dar stai nu poţi muri de foame.Dacă pisica sclipicioasa vrea să dea din fund,pe ce mai dă?Cum se gândesc ei la toate,dom'le!
Mă uitam azi la Atenţie ,se cântă!,cu Horia Moculescu,si mi-a venit pofta de muzica uşoară veche.
Poate mulţi vor spune că sunt de modă veche,dar niciodată nu m-am plictisit de muzica românească veche,are particularitatea ei şi versurile sunt mult mai profunde decât toate măgăriile astea de acum.Ce să mai vorbesc de modelele care sunt promovate în Mass Media?Aparenţe şi prea puţină esenţă.




P.S

Nu mă interesează cine e omul Horia Moculescu ,ci cântăreţul Horia Moculescu:)

P.S 2.:Chiar mi-aş fi dorit să fi trăit într-o altă perioadă,una a la "liceenii",doar că mai longevivă:D

miercuri, 17 martie 2010

Cand el era...


Cand copilul era doar un copil isi punea intrebari:De ce eu sunt eu si nu sunt tu?De ce sunt aici si nu acolo?
Cand a inceput timpul?Unde se termina lumea asta mare?Nu cumva viata sub soare e doar un vis?
Nu cumva tot ceea ce vad,aud,miros e un miraj al lumii dinainte lumii?
Raul chiar exista?Oamenii care sunt oare cu adevarat rai?Cum se face ca eu,cel ce sunt,nu am fost acolo inainte de a fi acolo?.Si candva eu,cel ce sunt,nu voi mai fi cel ce sunt...
Cand copilul era doar un copil se juca cu entuziasmul,astazi poate doar sa simuleze acest sentiment cand il preocupa munca:)
Cand copilul era inca un copil,nu putea concepe neantul,astazi acest gand il face sa tremure...
Copilul avea o imagine precisa a Paradisului,acum poate doar sa se gandeasca la ea...
Acum copilul ce a fost odata,isi pune aceleasi intrebari si pleaca deziluzionat dandu-si seama ca maturizarea si modul lui de a percepe lucrurile tot nu poate muta muntii din loc,ce sa mai vorbesc de a-i stapani...
Cand copilul nu mai era copil isi dorea sa fie din nou copil.Copilaria asta noua i se parea un fel de banc prost .

marți, 16 martie 2010

Întrebare

Timpul va vindeca toate rănile,dar ce se întâmpla dacă boala e chiar timpul?
Cine esti?Cine suntem?
Nu mai stiu...


duminică, 14 martie 2010

Before sunrise


Am vazut doar de cateva saptamani Before Sunrise,nici nu stiu daca ar trebui sa ma incerce un sentiment de rusine(ca nu l-am vazut pana acum) sau unul de fericire,cert e ,ca mi-a placut.
De ce mi-a placut?
In primul rand felul cum cei doi se intalnesc in tren,si se abordeaza oarecum unul pe celalalt.
Pe de alta parte,discutia lor imi hraneste tot acel "cum ar fi daca as intalni si eu un tip ,intr-un tren ,sa imi petrec cu el o seara,fara al cunoaste, in Viena?"
Am auzit si vorbe :"Ce ti-a placut la filmul asta?,tot vorbesc astia intruna,nici o actiune,totul prea anost".Well,discutiile personajelor au avut o valoare intrinseca:)
Nu vreau sa povestesc filmul desi am obiceiul de a o face si nu stiu daca are vreun sens,e din 95 cu Ethan Hawke si Julie Delpy.

Mai jos am sa pun franturi din discutiile care m-au dezmortit putin:).I hope you'll enjoy it si astept pareri referitoare la film.Aa si o mica precizare-Before Sunset nu as fi vrut sa-l vad:)

I believe if there's any kind of God it wouldn't be in any of us, not you or me but just this little space in between. If there's any kind of magic in this world it must be in the attempt of understanding someone sharing something. I know, it's almost impossible to succeed but who cares really? The answer must be in the attempt.

OK, well this was my thought: 50,000 years ago, there are not even a million people on the planet. 10,000 years ago, there's, like, two million people on the planet. Now there's between five and six billion people on the planet, right? Now, if we all have our own, like, individual, unique soul, right, where do they all come from? You know, are modern souls only a fraction of the original souls? 'Cause if they are, that represents a 5,000 to 1 split of each soul in the last 50,000 years, which is, like, a blip in the Earth's time. You know, so at best we're like these tiny fractions of people, you know, walking... I mean, is that why we're so scattered?

Think of it like this: jump ahead, ten, twenty years, okay, and you're married. Only your marriage doesn't have that same energy that it used to have, y'know. You start to blame your husband. You start to think about all those guys you've met in your life and what might have happened if you'd picked up with one of them, right? Well, I'm one of those guys. That's me y'know, so think of this as time travel, from then, to now, to find out what you're missing out on. See, what this really could be is a gigantic favor to both you and your future husband to find out that you're not missing out on anything. I'm just as big a loser as he is, totally unmotivated, totally boring, and, uh, you made the right choice, and you're really happy.

Well, I was driving around with this buddy of mine, he was a big atheist, and we came to a stop, next to this homeless guy. And my buddy takes out a 100 dollar bill, and leans out the window, and he says, "Do you believe in God?". And the guy looks at my friend, and he looks at the money, he says, uh, "Yes, I do". My friend says, "Wrong answer", and we drove away

You know what drives me crazy? It's all these people talking about how great technology is, and how it saves all this time. But, what good is saved time, if nobody uses it? If it just turns into more busy work. You never hear somebody say, "With the time I've saved by using my word processor, I'm gonna go to a Zen monastery and hang out". I mean, you never hear that.

When you talked earlier about after a few years how a couple would begin to hate each other by anticipating their reactions or getting tired of their mannerisms-I think it would be the opposite for me. I think I can really fall in love when I know everything about someone-the way he's going to part his hair, which shirt he's going to wear that day, knowing the exact story he'd tell in a given situation. I'm sure that's when I know I'm really in love.

vineri, 12 martie 2010

Leapsa:Carti:)

Ok am preluat leapsa de la Andi :)

Citatul preferat dintr-o poezie scrisa de:Lucian Blaga
"caci eu iubesc si ochi si flori si buze si morminte"

Poetii romani preferati:Lucian Blaga,Eminescu,Nichita Stanescu

Poetii contemporani preferati:Horatiu Baciu

"Acesta este scheletul poetului
din pacate nu va putem oferi decat o copie
originalul a putrezit si se afla in pamant

Dupa cum bine observati craniul are forma creierului
oasele fetei au fost realizate in laborator
dupa expresia pe care specialistii presupun ca a avut-o
poetul la nastere

Oasele mainilor sunt subtiri
dar lungimea lor poate imagina dimensiunile aripilor
pe care poetul le-a purtat la concursurile de zbor"

Scriitorii preferati:Octavian Paler,Marin Preda(hai ca il pun desi nu prea se incadreaza)

Scriitorii contemporani preferati:Dan lungu,Ioana Parvulescu,Dan Puric.

Ultimul spectacol de opereta vazut: nu am avut prilejul de a merge

Cãrtile preferate:John Fowles-Magicianul,Giovanni Pappini -Gog,Goethe-Suferintele tanarului Werther


Ultima piesa de teatru vazuta:Scandal la opera-Ken Ludwig

Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten?:Eliade si Goethe

Ce carte scrisã deja ti-ar fi plãcut sã fie scrisã de tine si de ce? Lorelei de Ionel Teodoreanu

Mi-ar fi placut sa o fi scris eu,gandindu-ma ca Lorelei e asemeni mie:)

Dau mai departe leapsa lui David,Atro,Squirell,DanVAmanu),Mada,Andrada si altor doritori:)

joi, 11 martie 2010

Un inceput



Pozele sunt facute aseara :) Eu si Tibi
Placerea a invins emotia:)

Credits to Freddie:)

luni, 8 martie 2010

Cititul nu produce bani (partea a 2a)

"Cititul nu face doua parale"

Expresia are ,pe langa sensul figurat si unul propriu:cititul nu raporteaza cum spun francezii,nu produce bani.E foarte posibil,daca ma gandesc bine,ca aceeasi mentalitate sa se resfranga si asupra sistemului de educare a copiilor la care m-am referit:a-i pregati pentru viata inseamna tocmai a nu-i lasa in compania cartilor,pline de aiureli,si a-i determina sa se apuce de lucruri serioase
O mica paranteza,probabil de asta si foarte multi liceeni,dupa ce termina clasa a 12a,tind spre facultati economice:IS ,de ce? Raspunsul e simplu:"acolo invatam sa facem bani."(nu filosofam...esti nebun? murim de foame!)

G Calinescu:Am constatat ca, pentru majoritatea indivizilor,citirea nu e o placere ,ci "invatatura".
De aici s-ar intelege ca stupiditatea celor care nu mai citesc,dupa ispravirea studiilor,consta in aceea ca nu poseda gustul lecturii in sine,crezand cartile destinate exclusiv unui scop instructiv.
Manolescu:Calinescu pare ca ii condamna mai putin pentru faptul de a nu mai voi sa invete,punand cartea in cui ca pentru o vacanta eterna,decat pentru faptul ca au ramas la impresia tuturor scolarilor si anume ca din carti inveti fara vreo placere:)

A citi inseamna a invata.E o forma de experienta sau,mai bine zis,un multiplicator pentru experientele noastre:caci,daca ne-am margini la ceea ce putem trai sau vedea in jurul nostru intr-o viata de om,am fi foarte saraci.
Cititul furnizeaza vietii o enorma cutie de rezonanta,in care intamplarile traite de noi se confrunta cu cele traite sau imaginate de altii si in care,prin comparatie,semnificatiile le sporesc considerabil.
Marlaux:nimic din ce mi se intampla numai mie n-are semnificatie.Dar cum sa stiu asta ,daca nu citesc?:)
Toate notiunile,cunostintele personale au tendinta de a semana una cu cealalta astfel putem vorbi de existenta unui cert restrans,o lume inchisa.
Spunea cineva :"Mi s-au intamplat putine lucruri si am citit mult",dar oare sa nu fie :mi s-au intamplat multe lucruri pentru ca am citit mult?
Necitind am fi niste ignoranti,dar nu numai fiindca nu avem idee ce gandesc si simt alti oameni ci si fiindca nu ne putem explica propria noastra viata.Citind vedem mereu o perspectiva noua a lumii,avem acces la un univers infinit.
Nu spun ca acumulezi experienta doar din carti,as fi absurda,cine vrea sa invete ,invata din orice lucru infim:).


Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 7 martie 2010

Triumph

Triumph-era o ceremonie ,acordata de senat unui imperator,unui general care a obtinut o victorie remarcabila:)
In timpul aceste ceremonii,soldatii puteau sa strige "Ya triumphe" dar in acelasi timp era singura zi in care toata lumea era egala,indiferent de pozitia sociala,incat soldatii isi permiteau glume.
Generalul era adus pe un car,acesta fiind in rosu pictat,purta o ghirlanda din laur,iar toata imbracamintea era brodata cu aur..
In spatele carului,un sclav ii tinea coroana de aur,avand forme de frunze de stejar...
Sclavul avea sarcina de a ii sopti:Priveste in spate,aminteste-ti ca esti om!

miercuri, 3 martie 2010

Frumusete-lipsa de imaginatie


"Sa lasam femeile frumoase barbatilor fara imaginatie”- Marcel Proust

Am dat de ceva timp de acest citat si intreband diversi prieteni nu mi-au dat un raspuns satisfacator.
Unii spuneau ca Proust ar fi un frustrat pentru aceasta afirmatie,altii spuneau "adica cum"?
Cert este faptul ca perspectivele fiecaruia sunt total diferite,iar fiecare (barbat,in cazul asta) percepe frumusetea altfel.
Unii vad frumosul in lucrurile marunte ce tin de o femeie,precum o clavicula proeminenta,degete diafane,felul cum ea priveste viata,inocenta din privire.
Altii vad frumosul in formele femeii.
Gandindu-ne la acele femei care apar in reviste pentru barbati,gen playboy,care isi etaleaza totul,oare barbatii pot sa-si mai creeze in mintea lor o fantezie cu aceasta goala?In afara de gandul (de a i-o trage);o alta varianta ar fi ca acesti barbati sa aiba fantezii cu ele imbracate...(haha)
Cred ca e normal ca odata ce totul ti se da pe tava,totul fiind clar si lipsit de mister,imaginatia sa cada pe locul doi.
Citeam intr-o revista foto de specialitate ca,"diferenta dintre erotism si pornografic e dupa modul cum pui lumina".
Oare sa aiba dreptate Proust?:) Eu cu siguranta cred in spusele lui:)

Arhivă blog