duminică, 30 mai 2010

Fericirile mele

Mi-am cumparat mai demult o carte in engleza despre cinematografie iar pe prima pagina ,ca nota introductiva scria:the film is a dream,but whose?:)(cred ca intrebarea da sansa fiecarui om de a-si imagina ce fel de vis este,cum e el si ce importanta are pentru acesta.Toate aceste raspunsuri formeaza un intreg care,probabil,ar putea sa fie raspunsul cel dorit:)(din multe raspunsuri subiective ajunge a se creea unul obiectiv:),sau cum spunea un prieten apropiat:"filmul este o iluzie a iluziei,o imitatie a imitatiei ":)
Si totusi cine suntem noi in masura sa spunem asta?:)


Intr-o alta ordine de idei,sunt fericita ca am reusit sa-mi achizitionez din Diverta,weekendul acesta, "Ma numesc Rosu" de Orhan Pamuk,cu mica precizare care se afla si pe coperta:premiul Nobel pentru literatura 2006.Auzisem de ea,dar niciodata nu am stiut despre ce ar putea fi vorba,si acum am ajuns in stadiul in care o iau cu mine peste tot,citez din ea...ce sa mai!,am ajuns sa o indragesc,ea s-a obisnuit cu mine(cu toate gandurile mele,ezitarile si emotiile ce ma incercau intr-un vartej de imagini vizuale reverberante),oricum nu a avut incotro.
Un alt motiv pentru care pot spune ca ma simt implinita,e ca am reusit sa ajung la TIFF la deschidere,implicit la filmul care a dat startul festivalului:Mother(din viziunea mea chiar un film f bun,iar regizorul coreean Bong Joon-Ho,am auzit ca ar fi unul dintre cei mai buni regizori de pe plaiurile coreene si banuiesc ca nu numai.


"Unchiul mi-a spus :"Deseneaza un cal care sa vina dinlauntrul tau".Vreme de trei zile am desenat sute de cai ,asemenea marilor maestri din vechime,ca sa deslusesc ce inseamna o imagine de cal care sa vina dinlauntrul meu.
Vechii maestri din Siraz,din Herat,am spus,afirmau ca,pentru a putea desena calul dorit si vazut de Dumnezeu,miniaturistul trebuie sa deseneze cai vreme de cincizeci de ani,fara contenire,si adaugau ca,de fapt,cea mai buna imagine a unui cal va fi cea desenata pe intuneric.Asta pentru ca,in cincizeci de ani ,adevaratul miniaturist isi pierde vederea ,lucrand din greu,si invata pe de rost calul pe care-l schiteaza mana sa"

("Ma numesc Rosu")

duminică, 23 mai 2010

Eu si ceilalti.

Sometimes we depend on other people as a mirror to define us and tell us who we are and each reflection makes me like myself a little more.(From "My blueberry nights")

joi, 20 mai 2010

Puncte puncte


Pentru ca suntem slabi.Nu ne mai gasim pe noi,si incercam a ne (re)gasi prin altii.Credem intr-o fericire care ni se cuvine si care pretindem ca am pierdut-o,dar cum asa?Nici macar nu am avut-o vreodata cu adevarat.Da...mult prea multe baloane de sapun...

atâtea ploi privite prin fereastră

noaptea
se întâmplă să evadezi în mugurii de apă
fără să strigi
aşa cum în minutele false
iubeşti bărbatul cum prostituata
de pe Dame street

*
refuzi să găteşti să-ţi încarci porii cu aburii legumelor
bucătăria devine o bibliotecă devorată de mirosul
mirodeniilor
te îmbraci în foaia biletului de tramvai
şi pleci cu numărul şapte

*nu ştiu ce îmi voi aminti în ultima zi
ştiu că am încercat să rup din plictiseala vieţii
să vagabondez pe străzile întunecate
să iubesc pentru ultima oară(Doru Dorian David,mici franturi)

joi, 13 mai 2010

Stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.

Am furat de la o persoana foarte draga mie aceste vorbe,la randul ei preluate din ideile lui Khalil Gibran.Se pare ca se creeaza un cerc vicios,dar al naibii de placut:)

"Umpleţi-vă unul altuia cupa, dar nu beţi dintr-o singură cupă.

Împărţiţi-vă pâinea, dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată.

Cântaţi şi dansaţi şi veseliţi-vă laolaltă, dar faceţi ca fiecare să rămână singur,
Întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeaşi armonie.

Dăruiţi-vă inimile, fără a le lăsa, însă, una în paza celelalte,
Pentru că numai mâna vieţii vă poate cuprinde inimile.


Şi ţineţi-vă alături, dar nu chiar aşa de aproape,
Căci coloanele templului înălţate-s la anume distanţă,
Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt."

Ma intreb,oare ideea dragostei presupune libertate, ideea de a nu-ti pierde identitatea?Sau de creare a unui echilibru in acest univers:"coloanele templului inaltate la o anume distanta".

"dragostea e o pierdere de sine,dar nu multi inteleg acest lucru"(David).
"Eu nu ma pot identifica decat printr-un intreg,printr-o completare,nu as putea sa ma vad la modul singular,nu a-si fi eu,de asta nu pot concepe ideea "departarii ca sa-ti incap in ochi"(Mama)
David,deja devii mentor pe blogul meu:).

marți, 11 mai 2010

Tentatia omului modern,evadarea din destin.



Acesta este titlul care ne-a fost dat(cu toate ca mi se pare putin deplasat),pentru a construi un eseu,fiindu-ne testata capacitatea noastra(a elevilor) de a ne adapta in functie de context...and here it goes:

Ce este destinul?Are pentru noi aceeasi semnificatie?Sau fiecare individ trateaza
acest aspect intr-un mod diferit?

Luand explicatia din dictionar,aflam ca destinul poate fi asociat cu ideea de soarta,viitor,o forta sau vointa supranaturala despre care se crede ca hotaraste intr-un mod fatal si irevocabil tot ce se petrece in viata omului.O alta definitie pe care o intalnim in dictionar,descrie destinul ca fiind un ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de vointa unui om si care compun viata lui.
Orice individ este liber sa creada in ceea ce vrea.Dar oare care e adevarul?Sau pot exista mai multe adevaruri?
Deseori intalnim sintagme de genul :"asa a fost sa fie",asta i-a fost destinul",aici i-a fost scris sa-si gaseasca sfarsitul"
.Majoritatea oamenilor privesc destinul ca o fraza scrisa intr-o carte pe care cineva doreste sa o implineasca cuvant cu cuvant.Dar toate aceste ideologii despre destin,pornind din exterior spre interior ,depind intr-o mare masura de valorile indivizilor din punct de vedere religios si filosofic.
Cred ca,tocmai din cauza acestei luciditati, de perspectiva a vietii,oamenii isi creaza scopuri,de a lasa ceva in urma,pentru ca stiu ca totul e desertaciune si goana dupa vant.
Dar din moment ce suntem constienti ca ne este scris un anume lucru,cum de mai avem puterea de a lua decizii,si de a ne intersecta gandurile pe diverse drumuri cruciale din viata noastra?
Filosoful german Immanuel Kant afirma faptul ca:"Dumnezeu constituie pentru fiintele umane individuale care sunt imperfecta,idealul sau prototipul de perfectiune cu care acestea se compara in cunoastere si actiune".Analizand putin,putem afirma faptul ca orice fiinta rationala este destinata obiectiv ,unui scop
comun si anume al promovarii binelui suprem.Astfel,daca un individ se va abate de la acest bine moral,si o va lua pe un alt drum e probabil ca destinul sa-i fi fost acela.
Cu totii,am auzit macar o data de conceptul "al determinismului" sau teoria determinismului cum o numesc altii.Aceasta afirma ca toate evenimentele viitoare
au fost deja predeterminate si vor avea loc in mod obligatoriu(pozitie cunoscuta sub numele de fatalism).Prin urmare,traim intr-o iluzie a faptului ca suntem liberii arbitri ai actiunilor noastre iar indiferent ce cale am alege tot la un punct final predeterminat am ajunge.
Realizez in ce opozitie se afla un cersetor care si-a acceptat destinul cu un geniu care vrea sa schimbe lumea si isi neaga "fatalitatea"destinului.Ce mangaiere pentru primul si ce palma pentru celalalt.
Am putea aplica teoria determinismului in favoarea noastra ,astfel,ipotetic vorbind,daca am putea sa avem cunostinte complete despre materia fizica si toate legile care guverneaza acea materie,atunci,teoretic
ar fi posibil sa fim capabili a ne calcula timpul si spatiul al oricarui eveniment care va avea loc vreodata.


Cine ne controleaza destinul?Unii il cunosc sub numele de :’El”,Lucian Blaga il numeste „Marele Anonim”,crestinii:”Dumnezeu”.Indiferent de ce nume va lua ,cert este ca aceasta forta supranaturala exista ,care stie mult mai multe decat noi oamenii.Sa-si fi asumat acesta ,destinul unei lumi intregi?:)
Marele Anonim,este existenta care ne tine la periferie ,care ne refuza ,care ne pune limite,dar careia i se datoreaza orice alta existenta.Cautand prin noi insine in cautarea lui ,l-am banuit la un moment dat si dincolo de noi.
Mai tarziu,am fost nevoiti sa-l gandim cu greutatea tot mai mare dincolo de noi,in zone mai presus de toata faptura.
Pentru a explica mai bine ideea de Marele Anonim si actele creatoare,putem apela la filosofia cosmogonica a lui Lucian Blaga.
Scriitorul sustine faptul ca Marele Anonim are capacitatea de a „genera” un numar nelimitat de existente identice.El nu este un creator de lumi,ci un generator de Dumnezei echivalenti.Intrebarea se pune :”Daca Dumnezeu s-a facut om,atunci si omul se poate indumnezei?”
Acest Mare Anonim ia masuri preventive pentru ca omul si creatura in general sa nu se poata afirma decat in anumite limite.Astfel cred ca aceste limite fac parte din cercul inchis in care traieste individul ,implicit in ideea de destin.
Fiind limitati de conditia umana,ajungem sa inzestram aceasta putere supranaturala cu atribute divine ,pe care, despoiati de perspectiva necesara ,nu ne-am fi putut hotari sa i le acordam.
Acesta este un tot unitar,de o maxima complexitate substantiala si structurala ,o existenta suficienta siesi.Virtualmente,acesta e un generator de „toturi divine” egale cu el insusi ,dar,pentru a salva centralismul existentei,Marele Anonim nu se va manifesta decat prin acte reproductive cu obiectivul minimalizat.De mentionat este faptul ca ,nici un act reproductiv al acestuia nu se declara,asa cum ar putea ,unui „tot divin”Aceste acte sunt independente de vointa lui,fiind lipsite de maxima extensiune.
Asadar,noi oamenii suntem un soi de probabilitati de a nu fi existat,de a nu ne fi generat ,precum spuneam anterior.
In concluzie,sunt de parere ca in mod cert suntem limitati in primul rand de conditia noastra umana ,iar apoi de conceptul de destin.Suntem ingraditi de propriile noastre alegeri si credem in libertatea de a decide ce e mai bun pentru noi,dar in fond indiferent de drum tot in acel punct fatal vom ajunge.
Tentatia omului modern este , dorinta de a-si impune limite si de a se inchide cu garduri ,ca apoi sa le sara(vorba lui David).E un paradox care intr-un mod involuntar se tot repeta:)
Niciun om nu cred ca doreste sa-si cunoasca urmatorul pas pe care il are de facut.Pana la urma,este importanta si mentinerea misterului,spontaneitatii,neasteptatului,altfel unde ar mai fi farmecul ambitiilor,contemplatiei?
Motivatia oamenilor in general este de a afla cat mai multe despre diverse lucruri,si cum sunt atat de multe lucruri in lumea asta ,niciodata nu se vor epuiza lucrurile necunoscute.Prefer sa asociez destinul cu ideea de mister,si-mi doresc sa fiu surprinsa intr-un mod placut sau nu,decat a-mi anticipa viitorul:)

miercuri, 5 mai 2010

Tutun si altele.


Ce e un scriitor?Un om pe care il tulbura nimicurile.Soiul acela de oameni care te intreaba ce mai faci numai ca sa-ti spuna de-a amanuntul ce fac ei.

Citeam zilele trecute ,Dilemateca din aprilie,si am dat peste niste citate cu si despre tutun ,si cum percep unii scriitor acest lucru.

Flaubert spunea ca:"Fara pipa,viata ar fi arida,fara tigara ar fi incolora,fara o moharca ar fi intolerabila."

Einstein:"Inainte sa raspunzi la o intrebare e bine sa-ti aprinzi pipa..."

Am fost oarecum uimita de "cenzurarea" (daca se poate numi asa) a tigaretei .Bibliotecile nationale,postele franceze si nu numai,nu acceptau ideea promovarii tigariilor,mai ales intr-un context cultural.Spre exemplu,Posta Franceza a sters de pe un timbru, tigara din gura lui Malraux;Biblioteca Nationala Franceza a scos tot printr-o manipulare a fotografiei,tigara din gura lui Sartre;deja se crease un mic razboi intre fumatori si nefumatori,sau mai bine spus ,fumatori si oameni care vedeau tutunul ca fiind o buruiana.
Unii ganditori considerau tabacul un soi de panaceu,in vreme ce altii il vedeau ca pe o buruiana a depravatilor,cum de altfel nici regele nu a interzis fumatul dar in schimb s-au introdus anumite taxe in comertul tutunului.
Si acum,in timpurile astea se pare ca a ramas la fel.Nimeni nu-ti impune sa nu fumezi dar si daca fumezi,fumezi pe banii tai:),ce-i drept in ultima vreme ,mai scump ,dar e alegerea fiecaruia pana la urma.Nimeni nu fumeaza pe plamanii statului,ci pe ai lui proprii:).
Fac o paranteza ,referitor la un film pe care l-am vazut aseara, (Mar adentro),in care un tip dorea sa se sinucida intr-un mod legal,umblase prin tribunale ,inregistrase tot felul de casete video ,pentru un simplu motiv,de a fi lasat sa moara in liniste .Se pare ca ,conform legii,este ilegal sa-ti iei viata intr-un mod voit ,mai ales sa te mai si ajute ceva prieteni care ,saracii nu sunt vinovati,decat ca-ti sunt prieteni si cum spunea si in film:"If you are my friend ,you don't have to judge me,just respect my will,cuz' if you judge me i'll judge you too." Prin citatul acesta inchei si ideea cu fumatul( fumator-nefumator) dar la partea cu suicidul ,mai rumeg putin...

*Da,Eliade era un fumator inrait(am ales poza in mod special)