e atât de reconfortant să te trezeşti dimineaţa la el acasă,în pijamalele lui să bei un ceai cu început de primăvară,pâine prăjită şi puţină dulceaţă, să îl revezi după o săptămână.să-l priveşti pe furiş.să râzi de el cu ceilalţi,pentru că a stat atât de mult,să-l faci a se simţi vinovat. să stai tolănită în pat ,spunându-vă ca doi copii,sub plapumă,secrete şi lucruri ce ai vrea să devină posibile să te sărute timid pe gît,în timp ce aşteptaţi autobuzul,iar tu să-l săruţi lângă buze,de teamă să nu-i laşi urme de ruj sora lui să-ţi devină o prietenă apropiată.
Și mă bucur că am venit mai repede acasă Și mă bucur că de aici,Bucureștiul pare o poveste minunată Și mă bucur că sunt așa și nu cum crezi tu Și mă bucur că-l port pe omul sfârșit al lui Papini cu mine,peste tot Și mă bucur că "atenție,se deschid ușile" Şi mă bucur că mă iubeşti chiar și așa prostește Mă bucur să-l aud pe Tom Waits ,cântând Silent Night.
Şi nu mă bucur că,încă mai am hainele tale pe mine Şi nu mă bucur că zăpada e doar în filme Şi nu mă bucur că ,"El lado escuro del corazon" ţine doar 2 ore Şi nu mă bucur că , pisica din "The future" fu chiar o metaforă reușită Și nu mă bucur că Alex Turner are dreptate:"it's hard to get around the wind"
Mă bucur și parcă nu,că tu ești ,dar de fapt nu ești Mă bucur și parcă nu,că iubești prin cuvinte Mă bucur si parcă nu,că supraviețuiește misticul din noi,doar prin mesaje Mă bucur și parcă nu,că tu ești negru iar eu pata ce nu poate fi percepută de la distanță Mă bucur și parcă nu,că merg des in vizite și uit să mai vin înapoi
Închei într-o notă fină:mă brutalizez să ţin hormonul fericirii la suprafaţă. (Dan Sociu,că tot îl văzui azi pe tvr)
Pare de la o vreme totul atat de simplu pe cat de complicat e. Cred ca exista si o oarecare ordine a oricarui lucru complicat .O ordine asemanatoare unui sens ,ce tu o creezi,din necesitate. De cand sunt AICI,adica de 2 luni,nu am constientizat ca traiesc acum, AICI.Tot am impresia ca sunt intr-o vacanta pe termen nedefinit,chiar si faptul ca pe spatele buletinului imi scrie domiciliata in Bucuresti,nu e o dovada suficienta pentru cum ar trebui sa simt.Imi aduc aminte cand am ajuns,era septembrie,umblam in rochite pe strada,credeam ca aici e tot ce mi-a lipsit(intr-un fel aveam dreptate) ,vazusem cafeneaua din campus si deja incercam a ma pune in ipostaze futuriste,cu tot felul de oameni ce urma sa-i intalnesc,petrecandu-ne serile acolo,dar nu!asta a picat.
Bausem cu B. cafeaua ,pe terasa priveam oamenii,ne priveam si pe noi ca nu cumva mai apoi sa ne uitam ,nu ca nu ne-ar fi placut sa ne fi re(trait)unul pe celalalt.Ne povesteam unul altuia parerile de inceput, despre colegi,despre atmosfera,despre oras,despre cantine,despre unde e ciorba mai ieftina,despre unde se gasesc anticariatele si se canta jazz:)
Cand veneam la tine in Cotroceni,ma simteam la casa mea,cu toate acele carti in jurul nostru,tu cu celulele si coloana ta vertebrala iar eu cu ale mele vise strecurate prin mii de litere.Pareai un tanar Eliade,poate era si din cauza luminii de la lampa,conferea un misticism inefabil.Paturile supra-etajate erau cu un scop.Ne cunosteau dinainte atitudinile noastre,
E linistitor cand te intalnesti cu un om apropiat si il poti lua in brate fara a-ti pune intrebari,multumesc Kati:),e linistitor cand te uiti la filme pana la 7 dimineata din frica de a-ti trai propriile clipe.nu e linistitor cand vrei sa pleci dupa film si sa faci ce trebuie facut. e linistitor sa te uiti la filme cu oameni noi,facand noir movie night session si mancand floricele. e linistitor sa fiu racita de doua saptamani, si lumea sa-mi ofere ceai cald si o doza de conversatii bune chiar si un loc de dormit.
Aseara am re(trait) ,lipsea doar covorasul, iar lisa ekdahl era acolo printre randuri. Si totusi eu vad salcia mea luminata de o apa iar tu îmi povestesti despre marea ta cu alge care lumineaza copacii.
Iubire impediment al cunoasterii.(dintr-o perspectiva cioranista)
"Iubim in masura in care negam cunoasterea,in masura in care ne putem abandona absolut unei valori ,facand-o si pe aceasta absoluta" "Cunoastem cu adevarat numai in momentele cand nu vibram intern,cand nu ardem ,cand nu ne putem ridica la un inalt nivel psihic .Cand iubesti o fiinta,momentele de reala cunoastere sunt extrem de rare,aparitia lor se datoreste unui minus de iubire.Cand ajungi uneori sa-ti dai seama din afara,cu o perspectiva obiectiva ,ca femeia care-ti serpuieste ca o obsesie intreaga ta fiinta ,care a crescut organic in tine ,seamana cu oricare alta ca adancime sufleteasca,sau cand intelegi ca zambetul ei nu e unic,ci perfect reversibil,cand o poti inseria si incadra in randul celorlalte si gasesti explicatii generale pentru reactiile ei individuale ,atunci cunoasterea a suplinit dureros elanurile iubirii"
-Mai pe scurt,iubirea,la nivel conceptual poate fi definita ca o fuga de adevar."Si iubim cu adevarat numai cand nu vrem adevarul"
"In iubire ne gustam,ne savuram pe noi insine,ne incantam de voluptatile tremurului nostru erotic.Numai iubirea de departe,iubirea care creste alimentata de fatalitatea spatiului ,numai aceasta se prezinta intr-o stare pura"
"La oamenii cu multa imaginatie si cu o viata interioara complicata,se gaseste nu arareori o astfel de purificare a iubiii,incat ei traiesc elanurile iubirii in ceea ce ele au suav,virginal,in volutele vitale ale iubirii,in pulsatiile ei pure,in potentialul erotic ca atare,inainte ca o fiinta sa fi trezit la viata si sa fi actualizat acest potential.Iubirea care ramane dorinta si creste numai in dorinta nu este decat o manifestare a acelei iubiri care nu vrea sa se realizeze,de teama de a muri.
Mai pe scurt,dorim iubirea pentru a nu fi contrafacuti si falsificati de adevar si de cunoastere. Individualul se realizeaza doar prin intermediul iluziilor,deznadejdilor si greselilor.
Intrebarea mea ramane:Poate Erosul sa distruga Logosul??
Fac ce fac,si tot cand sunt cea mai deznadajduita ma apuc sa scriu,si scriu...si scriu orice,doar sa scriu.Of...si internetul asta,daca nu era,acum probabil mai citeam un poem de-alui E.A.Poe si reuseam cumva sa-mi detasez starea,fara a o consuma intr-un mod inutil,in fata unor straini ce pot percepe toate acestea ca niste aberatii sau stupizenii.
E capat de linie si constientizez asta,dar ca un copil,credeam ca toate aceste drumuri sunt construite ca un lego,ce niciodata nu s-ar putea destrama,chiar vorbeam zilele astea cu A. despre principiile intelectului,care presupun o non-contradictie,teoretic,si intelectul insusi e o contradictie prin faptul ca e precar si colosal.
E capat de linie si tot repet asta,nu de alta dar sa ma conving si eu odata.E capat de linie si acel B minunat care era odata,imi spunea ca nu e problema de a te simti singur printre ceilalti ci de a fi Singurul dintre ceilalti(era o idee de-alui Cioran).
Ma uit acum in biblioteca si vad ca am atatea carti de Cioran,citite odata,si intelese atat de putin. Si le-as citi o viata intreaga,din nou si din nou dar parca nu m-as incumeta sa-mi asum un risc atat de mare,de a ajunge sa-l inteleg vreodata.
am realizat ca prefer sa stau la marginea lucrurilor .
Am judecat si judec in continuare oamenii,si nu am ce-mi face,si e normal ca totul sa treaca prin filtrul meu,si oricat mi-as spune ca sunt mult mai putin libera,judecand,tot pe a mea o tin si parca nici nu as vrea sa o schimb.
Ma indoiesc de prea multe lucruri si de-asta am prea multe credinte.Unde dracu o-i ajunge?
Maturitatea o vad ca pe o detasare progresiva a posesivitatii,si of,cat de departe sunt.
B. de mult nu mai e o persoana ci o stare.
Ma inchin natang la Dumnezei,cu picioarele ,caci mainile inca te cauta.
Vreau sa iubesc inceputul si sa ma indepartez inainte de orice final.
B.
-B
In felul tau,nu?
Am rupt foaia ,din pacate.Trecand la un alt capitol,ar fi trebuit sa fi tinut minte tot ce s-a intamplat pana atunci,si chestiunea autosugestiei am epuizat-o.
Iubeste-ma ca si cum trupul meu se descompune pe masura ce gandurile tale se intensifica in Eros .Iubeste-ma asa .Taie-mi mana ,sa nu ma mai sprijin de carjele aripilor tale,alunga-mi glasul,sa nu mai pot sa-ti tip neputinta,si smulge-mi ochiul sa nu te mai pot face departare,ca sa ne incapem unul altuia in ochi.
Inima plina intr-o lume vida.
Sa inchei cu Cioran: "In mine rataceste un Septembrie visator si fara de inceput"
Exista o perioada in viata fiecarui om cand simte nevoia de a impartasi,de a tine la curent oamenii cu ce i se intampla,desi mai mult ca sigur 2 din 10 vor intra intamplator pe blogul lui si vor ajunge sa-si spuna:"Cum am ajuns aici?!,a doua intrebare urmand :"Cum pot sa ies de aici?" haha.
De azi m-am hotarat sa-mi respect principiile(suna oribil),pe care de atatea ori le incalc,desi mereu imi spui ca ele mereu se schimba,chiar de pe-o zi pe alta,si ca cel mai bine ar fi sa recunoastem ca nu le avem si niciodata nu le vom detine cu adevarat,sunt doar eufemisme ale comportamentelor noastre vulgare si naturale .
Vreau sa devin cea mai egoista persoana din lume,bine,poate chiar sunt ,si daca sunt...atunci ceva si mai muuuult de atat,maximul.
Azi am plans la telefon.Am realizat amandoi ca alegerile sunt mereu cele mai grele si ce e si mai greu,e ca niciodata nu stim ce pierdem si ce castigam,si ne lasam in voia sortii,si vedem ce se intampla...de-ar fi atat de usor.
Sunt oameni de care ai tine cu dintii,doar sa nu plece din locul apropiat tie,unde echilibrul dintre prea putin si exces era suficient.Si stii ca,nu-i poti tine langa tine si nici departe de tine.Am sa ma fac departare sa-ti incap in ochi,vorba lui Stanescu,"oricum ce importanta mai are,Stanescu e mort"!
Si multe puncte,pauze,paranteze,oftaturi,respiratii mai rare si...Restul?! Naiba stie!
De ce tot aman,cand tot ce vreau sa spun e ca "mi-ar sta foarte bine cu niste perechi de aripi pe mine".
Au avut motiv zeii sa fie invidiosi pe androgini:)...Si nu vad motivul pentru care i-a spulberat:)
Sunt din ce in ce mai convinsa ca un om e imposibil de cunoscut pe de-a intregul.Bine,nu ca pana acum as fi crezut ca e posibil ci poate ca acolo undeva,intr-o zona miculuta ,tindeam sa cred ca poate poate o sa reusesc. .De la o vreme B, e tacut,visator,insingurat,se cauta cu o sete neomeneasca sperand ca pe la un 5 dimineata in timp ce-si fumeaza tigara pitulat prin locurile ascunse din casa sa apara ceva,sa se schimbe ceva atat dar atat de puternic incat universul lui sa fie scuturat si sters de atata praf,caci sunt sigura ca s-a adunat prea mult.Bine ca,el se gandeste ca odata cu schimbarea apare si o gama larga de haine nou noute in care se poate ascunde.Nu mai simte,nu mai rade,nu mai plange,nu mai cauta,doar asteapta fumand tigara,care si ea incepe sa-si intre in drepturi neprimind atentia cuvenita. B a devenit un fel de partener de viata temporal,cu care-mi impart diminetile,gandurile,frustrarile mele (mai mult ale mele decat ale lui) si necuvintele.Dar B e desprins de lumesc.Cea mai vie clipa cu el e cand suntem in masina si neavand radio (i-am zis sa si-l repare) pun eu muzica de pe telefon si fredonam ca nebunii cu geamul deschis,sunt si eu enervanta ca la jumatea piesei pun alta si nu poate sa-si intre in stare.Il mai imit din cand in cand si se distreaza de nepriceputa mea indeletnicire in ale actoriei,dar stie ca nu ar mai avea farmec toata nebunia asta daca...as avea habar . Eu sunt M si am ajuns sa vorbesc prin si pentru B.Astept sa-mi recapat identitatea. Tinem legatura?!
