luni, 19 decembrie 2011

Şi mă bucur.

Și mă bucur că am venit mai repede acasă
Și mă bucur că de aici,Bucureștiul pare o poveste minunată
Și mă bucur că sunt așa și nu cum crezi tu
Și mă bucur că-l port pe omul sfârșit al lui Papini cu mine,peste tot
Și mă bucur că "atenție,se deschid ușile"
Şi mă bucur că mă iubeşti chiar și așa prostește

Mă bucur să-l aud pe Tom Waits ,cântând Silent Night.


Şi nu mă bucur că,încă mai am hainele tale pe mine
Şi nu mă bucur că zăpada e doar în filme
Şi nu mă bucur că ,"El lado escuro del corazon" ţine doar 2 ore
Şi nu mă bucur că , pisica din "The future" fu chiar o metaforă reușită
Și nu mă bucur că Alex Turner are dreptate:"it's hard to get around the wind"



Mă bucur și parcă nu,că tu ești ,dar de fapt nu ești
Mă bucur și parcă nu,că iubești prin cuvinte
Mă bucur si parcă nu,că supraviețuiește misticul din noi,doar prin mesaje
Mă bucur și parcă nu,că tu ești negru iar eu pata ce nu poate fi percepută de la distanță
Mă bucur și parcă nu,că merg des in vizite și uit să mai vin înapoi

Închei într-o notă fină :mă brutalizez
să ţin hormonul fericirii la suprafaţă. (Dan Sociu,că tot îl văzui azi pe tvr)

duminică, 20 noiembrie 2011

Zile

Pare de la o vreme totul atat de simplu pe cat de complicat e.
Cred ca exista si o oarecare ordine a oricarui lucru complicat .O ordine asemanatoare unui sens ,ce tu o creezi,din necesitate.
De cand sunt AICI,adica de 2 luni,nu am constientizat ca traiesc acum, AICI.Tot am impresia ca sunt intr-o vacanta pe termen nedefinit,chiar si faptul ca pe spatele buletinului imi scrie domiciliata in Bucuresti,nu e o dovada suficienta pentru cum ar trebui sa simt.Imi aduc aminte cand am ajuns,era septembrie,umblam in rochite pe strada,credeam ca aici e tot ce mi-a lipsit(intr-un fel aveam dreptate) ,vazusem cafeneaua din campus si deja incercam a ma pune in ipostaze futuriste,cu tot felul de oameni ce urma sa-i intalnesc,petrecandu-ne serile acolo,dar nu!asta a picat.

Bausem cu B. cafeaua ,pe terasa priveam oamenii,ne priveam si pe noi ca nu cumva mai apoi sa ne uitam ,nu ca nu ne-ar fi placut sa ne fi re(trait)unul pe celalalt.Ne povesteam unul altuia parerile de inceput, despre colegi,despre atmosfera,despre oras,despre cantine,despre unde e ciorba mai ieftina,despre unde se gasesc anticariatele si se canta jazz:)

Cand veneam la tine in Cotroceni,ma simteam la casa mea,cu toate acele carti in jurul nostru,tu cu celulele si coloana ta vertebrala iar eu cu ale mele vise strecurate prin mii de litere.Pareai un tanar Eliade,poate era si din cauza luminii de la lampa,conferea un misticism inefabil.Paturile supra-etajate erau cu un scop.Ne cunosteau dinainte atitudinile noastre,

E linistitor cand te intalnesti cu un om apropiat si il poti lua in brate fara a-ti pune intrebari,multumesc Kati:),e linistitor cand te uiti la filme pana la 7 dimineata din frica de a-ti trai propriile clipe.nu e linistitor cand vrei sa pleci dupa film si sa faci ce trebuie facut.
e linistitor sa te uiti la filme cu oameni noi,facand noir movie night session si mancand floricele.
e linistitor sa fiu racita de doua saptamani, si lumea sa-mi ofere ceai cald si o doza de conversatii bune chiar si un loc de dormit.

Aseara am re(trait) ,lipsea doar covorasul, iar lisa ekdahl era acolo printre randuri.
Si totusi eu vad salcia mea luminata de o apa iar tu îmi povestesti despre marea ta cu alge care lumineaza copacii.


Nu intamplator se apropie iarna.


vineri, 16 septembrie 2011

Un fleac.

Iubire impediment al cunoasterii.(dintr-o perspectiva cioranista)


"Iubim in masura in care negam cunoasterea,in masura in care ne putem abandona absolut unei valori ,facand-o si pe aceasta absoluta"
"Cunoastem cu adevarat numai in momentele cand nu vibram intern,cand nu ardem ,cand nu ne putem ridica la un inalt nivel psihic .Cand iubesti o fiinta,momentele de reala cunoastere sunt extrem de rare,aparitia lor se datoreste unui minus de iubire.Cand ajungi uneori sa-ti dai seama din afara,cu o perspectiva obiectiva ,ca femeia care-ti serpuieste ca o obsesie intreaga ta fiinta ,care a crescut organic in tine ,seamana cu oricare alta ca adancime sufleteasca,sau cand intelegi ca zambetul ei nu e unic,ci perfect reversibil,cand o poti inseria si incadra in randul celorlalte si gasesti explicatii generale pentru reactiile ei individuale ,atunci cunoasterea a suplinit dureros elanurile iubirii"

-Mai pe scurt,iubirea,la nivel conceptual poate fi definita ca o fuga de adevar."Si iubim cu adevarat numai cand nu vrem adevarul"


"In iubire ne gustam,ne savuram pe noi insine,ne incantam de voluptatile tremurului nostru erotic.Numai iubirea de departe,iubirea care creste alimentata de fatalitatea spatiului ,numai aceasta se prezinta intr-o stare pura"

"La oamenii cu multa imaginatie si cu o viata interioara complicata,se gaseste nu arareori o astfel de purificare a iubiii,incat ei traiesc elanurile iubirii in ceea ce ele au suav,virginal,in volutele vitale ale iubirii,in pulsatiile ei pure,in potentialul erotic ca atare,inainte ca o fiinta sa fi trezit la viata si sa fi actualizat acest potential.Iubirea care ramane dorinta si creste numai in dorinta nu este decat o manifestare a acelei iubiri care nu vrea sa se realizeze,de teama de a muri.

Mai pe scurt,dorim iubirea pentru a nu fi contrafacuti si falsificati de adevar si de cunoastere.
Individualul se realizeaza doar prin intermediul iluziilor,deznadejdilor si greselilor.

Intrebarea mea ramane:Poate Erosul sa distruga Logosul??

Fragmente

Fac ce fac si tot cand sunt cea mai deznadajduita ma apuc sa scriu si scriu...si scriu orice, doar sa scriu.Of...si internetul asta, daca nu era,acum probabil mai citeam  si reuseam cumva sa-mi detasez starea, fara a o consuma intr-un mod inutil, in fata unor straini ce pot percepe toate acestea ca niste aberatii sau stupizenii.

E capat de linie si constientizez asta, dar ca un copil credeam ca toate aceste drumuri sunt construite ca un lego, ce niciodata nu s-ar putea destrama,chiar vorbeam zilele astea cu A. despre principiile intelectului,care presupun o non-contradictie,teoretic,si intelectul insusi e o contradictie prin faptul ca e precar si colosal.

E capat de linie si tot repet asta, nu de alta dar sa ma conving si eu odata.E capat de linie si acel B minunat care era odata,imi spunea ca nu e problema de a te simti singur printre ceilalti ci de a fi Singurul dintre ceilalti(era o idee de-alui Cioran).

Ma uit acum in biblioteca si vad ca am atatea carti de Cioran,citite odata,si intelese atat de putin.
Si le-as citi o viata intreaga,din nou si din nou dar parca nu m-as incumeta sa-mi asum un risc atat de mare,de a ajunge sa-l inteleg vreodata.

am realizat ca prefer sa stau la marginea lucrurilor .

Am judecat si judec in continuare oamenii,si nu am ce-mi face,si e normal ca totul sa treaca prin filtrul meu,si oricat mi-as spune ca sunt mult mai putin libera,judecand,tot pe a mea o tin si parca nici nu as vrea sa o schimb.

Ma indoiesc de prea multe lucruri si de-asta am prea multe credinte.Unde dracu o-i ajunge?

Maturitatea o vad ca pe o detasare progresiva a posesivitatii,si of,cat de departe sunt.


B. de mult nu mai e o persoana ci o stare.

Ma inchin natang la Dumnezei,cu picioarele ,caci mainile inca te cauta.

Vreau sa iubesc inceputul si sa ma indepartez inainte de orice final.

B.

-B

In felul tau,nu?

Am rupt foaia ,din pacate.Trecand la un alt capitol,ar fi trebuit sa fi tinut minte tot ce s-a intamplat pana atunci,si chestiunea autosugestiei am epuizat-o.


Inima plina intr-o lume vida.

Sa inchei cu Cioran:
"In mine rataceste un Septembrie visator si fara de inceput"

sâmbătă, 9 iulie 2011

Note.

Exista o perioada in viata fiecarui om cand simte nevoia de a impartasi,de a tine la curent oamenii cu ce i se intampla,desi mai mult ca sigur 2 din 10 vor intra intamplator pe blogul lui si vor ajunge sa-si spuna:"Cum am ajuns aici?!,a doua intrebare urmand :"Cum pot sa ies de aici?" haha.

De azi m-am hotarat sa-mi respect principiile(suna oribil),pe care de atatea ori le incalc,desi mereu imi spui ca ele mereu se schimba,chiar de pe-o zi pe alta,si ca cel mai bine ar fi sa recunoastem ca nu le avem si niciodata nu le vom detine cu adevarat,sunt doar eufemisme ale comportamentelor noastre vulgare si naturale .

Vreau sa devin cea mai egoista persoana din lume,bine,poate chiar sunt ,si daca sunt...atunci ceva si mai muuuult de atat,maximul.

Azi am plans la telefon.Am realizat amandoi ca alegerile sunt mereu cele mai grele si ce e si mai greu,e ca niciodata nu stim ce pierdem si ce castigam,si ne lasam in voia sortii,si vedem ce se intampla...de-ar fi atat de usor.


Sunt oameni de care ai tine cu dintii,doar sa nu plece din locul apropiat tie,unde echilibrul dintre prea putin si exces era suficient.Si stii ca,nu-i poti tine langa tine si nici departe de tine.Am sa ma fac departare sa-ti incap in ochi,vorba lui Stanescu,"oricum ce importanta mai are,Stanescu e mort"!

Si multe puncte,pauze,paranteze,oftaturi,respiratii mai rare si...Restul?! Naiba stie!

De ce tot aman,cand tot ce vreau sa spun e ca "mi-ar sta foarte bine cu niste perechi de aripi pe mine".

Au avut motiv zeii sa fie invidiosi pe androgini:)...Si nu vad motivul pentru care i-a spulberat:)

joi, 23 iunie 2011

Nimicnicii

Sunt din ce in ce mai convinsa ca un om e imposibil de cunoscut pe de-a intregul.Bine,nu ca pana acum as fi crezut ca e posibil ci poate ca acolo undeva,intr-o zona miculuta ,tindeam sa cred ca poate poate o sa reusesc.
.De la o vreme B, e tacut,visator,insingurat,se cauta cu o sete neomeneasca sperand ca pe la un 5 dimineata in timp ce-si fumeaza tigara pitulat prin locurile ascunse din casa sa apara ceva,sa se schimbe ceva atat dar atat de puternic incat universul lui sa fie scuturat si sters de atata praf,caci sunt sigura ca s-a adunat prea mult.Bine ca,el se gandeste ca odata cu schimbarea apare si o gama larga de haine nou noute in care se poate ascunde.Nu mai simte,nu mai rade,nu mai plange,nu mai cauta,doar asteapta fumand tigara,care si ea incepe sa-si intre in drepturi neprimind atentia cuvenita.
B a devenit un fel de partener de viata temporal,cu care-mi impart diminetile,gandurile,frustrarile mele (mai mult ale mele decat ale lui) si necuvintele.Dar B e desprins de lumesc.Cea mai vie clipa cu el e cand suntem in masina si neavand radio (i-am zis sa si-l repare) pun eu muzica de pe telefon si fredonam ca nebunii cu geamul deschis,sunt si eu enervanta ca la jumatea piesei pun alta si nu poate sa-si intre in stare.Il mai imit din cand in cand si se distreaza de nepriceputa mea indeletnicire in ale actoriei,dar stie ca nu ar mai avea farmec toata nebunia asta daca...as avea habar .
Eu sunt M si am ajuns sa vorbesc prin si pentru B.Astept sa-mi recapat identitatea.
Tinem legatura?!

sâmbătă, 18 iunie 2011

Lucrurile marunte runte unte nte te

Mirciu,e cea mai frumoasa urare de ziua mea!:) Te prind eu,in Bistrita!!!Saru'mana

"Ceva se intampla aici?! E ceva cu stelute...ceva...parca...straluceste azi mai mult ca in restul noptilor adanci de toamna?! E vara? Ploua..sau e doar zumzetul ierbii ce adie in bataia vantului de miazanoapte. Sau chiar picura.
A inceput sa picure, cu picuri ce se picuresc in picurina lunii...Pe frunte simt un fior rece. E doar un picur razlet, ce se avanta pe obraz. Il iau si ma uit la el. Ceva e ciudat...ma uit mai atent si il aproprii cat sa nu-mi lovesc irisul. Ceva...maruuuunt, scrrriieee....scrie ceva marunt! Imi pun ochelarii murdari si ma uit cu tarie...Si citesc. "Laaaa mulll...tiii annniiii, Manu!" Hmm, o fi ziua de nastere a cuiva. Oare a cui.
"Cristina, a cui e ziua azi?!"
"A lui Bada"
"A...da?!"
"Da, mai."
"..."
"Ce?"
"Auzi, tu mai ai credit cumva?"
"Am ceva mesaje parca"
"Ok, ii trimitem un mesaj" (dupa 2 minute..bipbip)
"Nu aveti credit suficient pentru...bai, iar a expirat perioada?"
"Pai si ce facem?"
"Iti merge netul?!"
"Da, cred ca, da. Daaaa mamaaa, vin acum....Da auzi, hai mai repede ca trebuie sa plecam la mare"
"Ii scriu un mesaj sau ii trimit un e-mail, macar sa stie ca ne-am gandit la ea, ca sa bea o gura de bere nefiltrata si pentru noi, ca sa numere norii pufosi de BN si party hard!"
" ... si linistea sa nu o ocoleasca."
"Ce liniste? E weekend, e party hard!:D"
"I-ai scris?! Ce....hai, da-i odata send si sa plecam"
"ook, ok, ii trimit acum mesajul! Hai..."
....message send.

La multi ani, Manu!!!

Kisses and hugs. A looot! :)"

miercuri, 15 iunie 2011

Scriu obscen nu pornografic


"Oamenii civilizati nu traiesc conform unor coduri morale sau unor principii de un fel sau altul.Vorbim despre ele,le evocam intruna,dar nimeni nu le ia in serios.Nimeni nu respecta aceste reguli,in vietile noastre nu e loc pentru ele.Tabuurile sunt un soi de reziduu al mintilor bolnave,spectrul celor care nu au avut curajul sa traiasca din plin si care ne-au varat pe gat aceste interdictii deghizate in morala si religie." asta scrie pe coperta cartii lui Miller.

A:Daca as fi un artist ,credeti ca m-as osteni sa dovedesc lumii acest lucru?Nu ma cunoasteti!Eu n-as asterne un rand pe hartie;pur si simplu mi-as gandi gandurile;mi-as visa visurile,si m-as opri aici.Mi-as lua orice fel de slujba,una care sa ma tina in viata,si as spune omenirii:"Te bag in ma-ta,nu te las eu sa pui laba pe mine!N-ai sa ma faci tu sa crap de foame numai ca sa dovedesc ca-s artist.Nu ,domnule-eu stiu ce stiu si nimeni nu ma poate contrazice.Mi-as scurma drumul prin viata,muncind cat mai putin posibil.Dac-as avea idei bune,bogate,suculente le-as tine numai pt placerea mea.N-as incerca sa le bag oamenilor pe gat,as face pe mortul cea mai mare parte din timp.As fi un yesman,un pres de cauciuc.I-as lasa sa ma calce in picioare,daca ar avea chef,atata timp cat in inima mea si-n cugetul meu as sti ca sunt cineva.Eu pledez pentru a sti si a fi,nu pentru a face


B:Motivul pentru care duce o viata mizerabila este ca el alege sa munceasca gratuit,uita ca trebuie sa traiasca .Dar asta e o binecuvantare.E mult mai bine sa fii preocupat de ideile tale minunate decat de masa de pranz sau de chirie sau de-o pereche de pantofi noi. Desigur cand ajungi la punctul cand trebuie sa mananci si n-ai ce manca ,atunci mancatul devine o obsesie ,dar diferenta dintre un artist si un ins obisnuit este aceea ca artistul ,dupa ce si-a umplut burta,se reintoarce imediat in lumea lui fara granite si ,cat timp traieste in lumea asta,e un rege ,in timp ce tontul obisnuit e o statie de benzina si,dupa ce se umple ,nu alege nimic decat praf.
Crezi macar un singur momente ca un milionar se bucura de mancare ,de vin sau de femei asa cum o face un artist lihnit?Pentru a te bucura de ceva trebuie sa stii sa receptezi,implica un anumit control,o castitate as spune si mai presus dorinta.


*Noi,cei din prezent ,si cei ce urmeaza sa vina ,am uitat de mult ce inseamna asta ,conceptul de artist e asemeni unei povesti din copilarie ce ne-o amintitm ca suna bine,frumos si cam atat,ne-am luat portia doar citind despre ea,in niciun caz incercand sa o aplicam.
Nu mai avem incredere,negam lucrul necesar pt a construi frumosul,o dragoste de dragul vietii.Am ajuns sa vedem doar viermele,fisura,si nu ca am indrazni sa facem ceva din asta,sa incadram intr-o estetica cel putin a uratului,nici atat,ci tocmai ca incorporam negativismul asta in ceva mareeeet.Stiu,stii,ca lumea e plina de viermi,sunt chiar milioane,dar asta nu inseamna ca toata lumea e infestata.Dar...daca vrei sa persisti,nu ai voie sa ai asemenea ganduri.Nu?

*Si da,mi se pare al naibii de interesant pentru un scriitor sa foloseasca perspectivismul,imbratiseaza o anumita idee,dar poate sa o conceapa si pe cealalta desi nu o aplica in propriile lui coduri.
*Si da,titlul a fost un fals pretext.

luni, 6 iunie 2011

Un fleac

Am primit un soi de ajutor ,acum in prag de bac,la romana(niste foi,mai multe chiar ,pline de texte delicioase) Chiar incepusem sa ma intreb cum de sunt atat de interesata de ele dar textele sunt foarte bine alese.Am gasit de Andrei Plesu,C.Petrescu,Manolescu,Eminescu,Simona Popescu...memorialisticele lui Eliade..Iar in loc sa ma duc sa-mi odihnesc mintiuca am tinut mortis sa scriu undeva asta:

"O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie...Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei.De cele mai multe ori te obisnuiesti greu,la inceput,sa-ti placa femeia fara care mai tarziu nu mai poti trai .Iubesti intai din mila,din indatorire,din duiosie,iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita,iti repeti ca nu e loial s-o jignesti,sa inseli atata incredere .Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei,asa cum te obisnuiesti cu un peisaj.Si treptat iti trebuieste prezenta ei zilnica.Inabusi in tine mugurii oricaror altor prietenii si iubiri.Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei.Vrei succese ca sa ai surasul ei.Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca,mentinute cu vointa,duc la o adevarata nevroza.Orice iubire e ca un monodeism,voluntar la inceput,patologic pe urma."(C.Petrescu)


Poate e inca un prilej de insomnie...

N.B:Simt ca urmeaza o serie de responsabilitati ce trebuie sa mi le asum...

duminică, 22 mai 2011

Bocete

Nu sunt adepta lucrurilor siropoase,povestilor de dragoste cu happy ending si textelor ieftine cu diminutive la greu.Si totusi,clasa a 12-a presupune o oarecare doza de maturitate,dar se pare ca nu.Ce nu inteleg e faptul ca cu jumatate din colegii mei nu am interactionat mai mult de 10 minute intr-o zi obisnuita la scoala,si si cand am avut ocazia sa discut,totul se rezuma la chestiuni legate de scoala.Dar de la aceasta relatie strict profesionala si putin putin mai lejera decat intr-un cadru formal,e cale lunga sa aud acum cum ploua cu "te iubesc-uri",noroc ca am umbrela.
De ce sa fie omul ipocrit acum?!Sa aud:"am tinut foarte mult la tine,v-am iubit pe toti,esti cea mai tare!",nu zau?!
M-as distra copios sa mi se reproseze acum la final de ce nu plang,la toate textele cliseice,acum la sfarsit de-a 12-a.Nu sunt insensibila,sunt si eu ca orice om"iubesc,am curaj si ma tem" ,dar singurul meu regret va fi pentru maxim 4,5 oameni cu care mi-am petrecut acesti 4 ani de liceu:)(si se stiu ei foarte bine)

marți, 10 mai 2011

Heartbeats

"Ador fumatul.Fumatul unei tigari inseamna uitare.Cand ajung la pamant este tot ce-mi ramane...Aprinde-o,fumeaz-o si taci dracului.Ascunde toate rahaturile...Fumul ascunde rahatul.E cu mentol si vanilie,unora le place mentolata altora tigara vanilata,tigara cu ciocolata,tigara tigara.Cu siguranta tigarile ma ajuta sa nu innebunesc,ma tin in viata ..."(Les amours imaginares)

luni, 9 mai 2011

Nora Iuga



... sa o mai ascult(i) din cand in cand:)

duminică, 8 mai 2011

Koncealovski


Am avut oportunitatea de a participa la cursurile de regie de la UNATC,bine,spun "oportunitate" ca lung e drumul Bistritei-Bucuresti.Am nimerit intr-o sala plina de frunti late si ochi curiosi care nu ma priveau deloc cu vreo sfiala incat sa simt "tu chiar nu ai ce cauta aici".

Imi aduc aminte ce ne spunea un regizor:"Fratilor,am scris intr-o noapte un scenariu,nu stiu ce m-a apucat,din pacate astia de la UNATC mi l-au aprobat,si au zis "ce mai stai?apuca-te de treaba"!" .Si aveam scenariul dar asta nu era tot,trebuia sa caut locul in care se desfasura actiunea,am stat ,am stat...am zis gata,intr-un balcon ,nici prea mare nici prea mic.Stiti cat mi-a luat sa gasesc un balcon in tot Bucurestiu' asta?5 luni,fratilor,5 luni! Ca sa constat mai apoi ca cel mai potrivit era chiar cel pe langa care treceam in fiecare zi,sa cumpar paine"

Ne-au luat intr-o goana din sala de cursuri,si ne-au trimis la o intalnire cu "un regizor cunoscut",astea erau susotelile.
Eram circa 60-70 de oameni intr-un amfiteatru galagios si cu oameni importanti(parfumuri scumpe,priviri pedante,flori pregatite,proiectii,si in spatele tuturor acestor lucruri de suprafata,studentii de la teatru,ce pareau piticii lui Alba ca Zapada.Invitatul special era:Koncealovski (care nu prea imi spunea nimic,decat ca sufixul era asemanator cu cel al lui Tarkovski,duh).Pe usa scria:"THE MEANING OF LIFE-2 hours with Andrei Koncealovski".

ce a fost de retinut:
Cum a aparut omul?Maimutele erau in jungla si datorita curiozitatii au devenit oameni,uitandu-se ce e mai departe de copacii din jungla.

*Aaa ,sa nu uit ,si da ,chiar exista o conexiune intre el si Tarkovski,Koncealovski jucand in Copilaria lui Ivan , fiind coleg si adversar cu regizorul care acum a devenit un mit.

Pauza----se pun intrebari din public.
Prima intrebare->Omul din public:V-a influentat viziunea si modul de percepere a lumii cinematografice ,Tarkovski?
->A.K:Tarkovski e mort,de aceea a devenit un mit,daca nu ,ar fi fost aici vorbindu-va voua ,probabil in locul meu.

A doua intrebare:Omul din public:"Cum v-ati apucat de film?
A.K:Cand am vazut primul film,era unul facut prin anii 20,si tot ce am simtit er a ca,pot sa-l fac mai bine.

(Pauza)(ezita) :You know,Tarkovski and me were rivals.I think that you cannot create a school film or a theory by Tarkovski because you''ll create a form and not the content.
„Un om talentat nimereste o tinta foarte greu de atins, iar un geniu atinge tinta dar nimeni nu vede”. Tarkovski a vazut ceea ce nimeni n-a vazut.

"Bernardo Bertollucci a spus odata un lucru minunat: "Intotdeauna trebuie sa creezi o falsa perspectiva pentru public." Citesti si te gandesti: „Aha, se va intampla asa”. Nu! Ca si in viata, nici in film nu trebuie sa stii ce s-ar putea intampla."

....(restul dezbaterilor au fost bazate pe "the meaning of life",ca prea deviase(nu ca nu mi-ar fi placut)...probabil ca nici nu s-a gandit la asta) iar apoi a fost facut Doctor Honoris Causa al UNATC .
Inspiratorul -Cehov

luni, 28 martie 2011

Poveste

Tot am deschis o noua pagina,"o noua postare",tot timpul intervenea ceva, ajungand sa nu-mi mai finalizez micile franturi ,prin care sa intretin mica comunitate virtuala.

Oniricul -caracteristic tie.

Tu:Am visat ca ma indragostisem de tine in vis.Nici macar nu mai tin minte daca era primavara dar mi-ar placea sa-ti arat orasul primavara.
Eu:Mi-ar placea sa vin...Stii?Ma gandesc uneori cu cata usurinta si fara bariere te sunam...uneori in miez de noapte,cand aveam vreo problema fara sa ma gandesc vreo clipa ca altii iti spun "Dumneavoastra"
Tu:Mi-era drag sa ma suni sau sa primesc mesaje de la tine la orice ora,intre timp nici nu mai am numarul tau.
Eu:Poate in orice moment sa fie inceputul unei noi prietenii,ca si in Casablanca.
Tu:Nu mai stiu daca odata am vorbit la telefon iar tu erai pe tren sau doar mi-am inchipuit asta.Cum iti inchipui Timisoara in aprilie?
Eu:Vazuta printr-un gemulet mancat de vreme,cu copacei cu floricele roz,mov si rosii...si un leagan undeva miscandu-se ,dar nefiind urma de om.
Tu:Dar cu fierul scartaind,nu?
Tu:Am sa te anunt cand infloresc magnolii de pe malul Begai,prin martie-aprilie,si daca pana atunci imi intorci visul mi-ar placea sa fie primavara.Si sa tii minte ca beau cafeaua foarte scurta si tare ,fara zahar.Asta daca o sa-mi fie pofta de cafea la tine in vis.
Eu:Si tu sa tii minte ,ca nu lipseste biscuitele de langa cafea.
Tu:Ai citit Borges,povestirea cu discul care te facea rege?
Eu:Nu,tot mi-am dorit sa citesc Borges,dar acum m-am oprit la Camus.
Tu:Poate am sa-ti citesc eu la primavara.
Tu:Te-ar deranja daca as fuma la tine in vis?
Eu:Nici nu se pune problema,e o conditie necesara.Aaaa,si am voie sa fiu copilaroasa si sa rad cu gura pana la urechi ,iar apoi sa ma rusinez de imprudenta gesturilor mele.
Tu:Dar te anUnt ca am sa ma intorc sa nu ma vezi zambind cu drag si ma voi uita cu coada ochiului la tine.Vai,nu as mai pleca din vis.
Tu:Iar celor patru alunite le-as zice M-A-N-U,asa cum noteaza un elev in caiet varfurile unui patrat .
Eu:Iar eu ti-as face cadou un maculator pentru toate nereusitele varfurilor patratului,imperfect de ascutite,pana ai scrie totul si nu ar ajunge,ai ajunge sa scrii pe masa...si ai tot continua cu initialele...
Tu:Poate ca cele patru alunite arata punctele cardinale din vis,se stie ca in vis punctele cardinale nu sunt ca in lumea reala,din cauza asta ne putem rataci usor prin vise.
Eu:Dar si simturile sunt inversate?
Tu:Nu sunt inversate ,numai ca sunt mai multe decat in realitate,si de exemplu desprins din simtul tactil ,in vis exista un simt numai pentru perceputul tinutului de mana si un altul pentru mangaiat usor pe obraz ori pentru a da la o parte o suvita de par din ochii celuilalt.

duminică, 13 februarie 2011

3 rounds and a sound

C. imi arata ca totusi zidul ce l-a interpus intre noi doi,se va darama foarte greu,daca nu voi fi atenta la actiunile mele si ca orice actiune are si o consecinta.
Imi spune ca exista doar un drum,ci nu mai multe,cum credeam.Un drum pe care ,oarecum il intuiesti cumva,de la inceputuri,doar ca e posibil sa deviezi,fiind atras,cine stie?de o furgoneta de inghetata ?...parca ai vrea sa gusti si din "cum ar fi daca" ....si NU! nu te mai poti intoarce.

Si totusi...e usor si greu in acelasi timp sa cladesti prietenii,e usor cand totul vine de la sine si ajungi la ultima treapta pe scara evolutiei si realizezi,uitandu-te putin in jos,ca ti-e teama de inaltime.Iti si imaginezi caderea ta,peste toate acele trepte bine cimentate.Buf ai cazut! Tu cel dinainte(la punctul maxim) ,te vezi pe celalalt (tu),in balta de sange,un simplu om,gol,pustiit.
Incerci sa trisezi,iti construiesti o scara din lemn,pana in ceruri si poate poate...o sa ajungi,sarind peste toate etapele ... Si e cineva acolo la ultimul etaj care-ti spune:Nu,nu e de ajuns sa vrei sa recladesti:)

Stiu ca nu am rabdare si nu inteleg de ce, ideea de a nu-ti pierde speranta,mi se pare cliseica.

Poate ca ,a fost o greseala sa te caut prin ceilalti.

Si e pe repeat de ieri...

joi, 10 februarie 2011

Am traversat lumea ca umbre intr-o oglinda


Se ia o bucata de realitate si se imparte la doi.O lume fictionala este deja creata.

Se aduc in scena doua personaje oarecare,caci altfel ne-am asuma riscul de a le da o mai mare importanta decat ar fi necesara.

*Se porneste o discutie spontana(asta trebuie sa inteleaga cititorul),desi ei isi cunosc rolurile mult mai bine decat se cunosc pe ei :)

El:De ce esti trista?
Ea:Stii?Nu-mi place ca imi vorbesti in cuvinte in timp ce eu te privesc cu sentimente.
El:Nu se poate conversa cu tine,nu ai niciodata idei,doar sentimente.
Ea:Nu-i adevarat,si sentimentele au nevoie de idei.

(se creeaza un mic spatiu intre ei,care capata amploare treptat)

Ea:Ce-ti place?
El:Imi plac diminetile.
Ea:De ce dimineata si nu noaptea?
El:In fiecare zi cand ma trezesc, ma gandesc ca sunt un altul,unul renascut,ce noaptea a reusit sa-l stearga atat de usor , fara nicio remuscare.

El:Dar tie ce-ti place?
Ea:Ma intrebi pentru ca esti curios sau doar din complezenta?
Ea:Imi place sa cred ca singurul lucru ce il vom avea cu certitudine toata viata ,este necesitatea de schimbare,miscarea lucrurilor,hazardul,speranta...

El(incepe un monolog aparent)
Mi-as dori ca lumea sa nu ma vada,stiu si ca pot sa fac orice ,joc teatru in vise,teatrul e schimbarea realitatii.Vad adevarul si totusi sunt confuz,mai ales cand visez,e ca si cum cineva imi propune un rol intr-o piesa de teatru,iar cand incep jocul actoricesc,pleaca toata lumea din sala,auzindu-se ecoul aplauzelor de undeva...departe:)
De ce sunt orbi?Si nu-mi pare rau de ei.

El:M-am hotarat sa scriu. ...Care fiinta confruntata cu natura,n-ar crede.

El:Tu,imi amintesti de muzica...

Ea:Am intrat in epoca omului dublu,nu mai avem nevoie de oglinzi pentru a vorbi cu noi insine.

Cand tu spui ca e o zi frumoasa,ma intreb la ce te gandesti cand spui asta.Tot ce stiu e doar felul cand spui "e o zi frumoasa".

El:E o zi frumoasa,in vise,cuvinte si-n moarte:) *Se incheie cu un final deschis si circular.

(Se lasa cortina)

vineri, 4 februarie 2011

nouvelle-vague-mon-amour



* Patricia: Do you know William Faulkner?
Michel: No. Who's he? Have you slept with him?


*Patricia: What is your greatest ambition in life?
Parvulesco:To become immortal... and then die.

vineri, 21 ianuarie 2011

Circulati numai pe partea carosabila a sufletului meu

Am facut poza asta de ceva vreme,mai exact in 18 Decembrie si stiu ca pusesem pozele,trantite ca niste haine intr-un dulapior in care credeam ca nu am sa mai cotrobaiesc prea curand:)...si uite ca totusi.Mi-ar placea sa-mi umplu peretii cu toate pozele mele nereusite,miscate,supraexpuse,cine stie, poate mai tarziu,le-as vedea altfel si toate aceste mici erori tehnice s-ar transforma in subintelesuri...dar asta intr-o alta poveste:)


"Am incaltat cu pantofii mei

Drumul

Cu pantalonii am imbracat copacii

Pana la frunze ,haina i-am pus-o vantului

Pe umeri .

I-am pus in cap

Palaria mea verde

Apoi m-am dat inapoi

In MOARTE

Sa MA privesc".(M.Sorescu)


joi, 20 ianuarie 2011

Alegeri


Imi spune azi Oana ca :"nimic nu e vesnic,nu?" In discutia telefonica cu ea,mi-as fi dorit sa-mi fi iesit oasele,mainile si sa o mangai,sa-i prind chipul in maini si sa o sarut pe frunte:)
Ma intrebai orice altceva,numai sa nu ma mai gandesc la luciditatea aceea care devine o iluzie atat de cruda ,cum spune Petrescu.

Mi-ai zis tu multe de-a lungul vremii,in excesele mele de naivitate ,imaturitate sau prea fericire ,erai undeva aproape ,sa echilibrezi ,caci altfel ar fi tins balanta doar spre extremitati:)

Uneori ma enervai ca-mi spuneai lucruri pe care nu vroiam sa le admit ca asa ar fi,desi mereu stiam ca ai dreptate.
Uneori simteam ca esti singurul om demn din lumea asta,oricum mereu m-ai distrat ,tot timpul te laudai ca o sa dam un cheeeef si-o sa ne imbatam odata si bine,dar niciodata nu ai facut-o,o gurita de vin si iti era de ajuns,sau bineeee cand iti era sete il beai dintr-o data ,atunci ma surprindeai.Mi-am dat seama ,nu era vorba de capacitati ci de dorinte si alegeri.

Ce minune ca esti:)

luni, 10 ianuarie 2011

Ianuarie

Asa arata un ianuarie obosit,care-si trage toate lunile din urma ,in spate...(sau poate asteapta sa renasca)



Si un "bonus" furat de la C

luni, 3 ianuarie 2011

Un bandaj si o rana


Sa cercetam bine cine se ascunde sub noi,sa fim foarte atenti pe cine numim NOI,ca nu mai poti avea incredere oarba in nimeni,sa fim atenti mai ales,pe cine numim EU,indesati in genunchi sub niste masti atat de conventionale,rasul,plansul,iubirea,ne caznim stangaci sa fim familiari cu noi,poate chiar reusim in unele momente dar ne speriem grozav cand ne auzim vocea.

A PLECA inseamna doar putin mai putin decat a muri.(Intr-o zi de mai ti-ai facut culcus din paie ,nu stiam ca vor fi atat de fragile)

Am gasit acum "cadoul tau"prin rafturi,(ce parea mai mult o necesitate decat o dorinta),mi-ai dat o foicica,poate erai chiar tu ,lipita la capete de un leocoplast,inautrul ei erau ambalate patru chibrituri si rupta doar partea cu care puteai sa le aprinzi,mai era si o tigara pusa intr-un bandaj iar mesajul il stiu pe de rost:"Ai grija mare cu mine ,ca altfel ma rup si nu voi mai fi bun de nimic" (resimt asta acum)


duminică, 2 ianuarie 2011

fara titlu



As vrea sa vorbim nu neaparat cuvinte
As vrea sa traim nu neaparat in clipe,
stii bine
si ele se duc
As vrea pentru ca suntem
stiind bine ca ne-am nascut:) (D.M)


Eu nu sunt omul de zapada ,iar gandurile nu stiu de sunt ori ba din fulgi,topiti pe fruntea ta:)
Ninge peste amintirile zilelor de ieri cu rece si zapada.Si ninge...
si dincolo de geam ,pe pasii nostri

Fulgi.Eu si noi
tu si noi.
Noi.