duminică, 13 februarie 2011

3 rounds and a sound

C. imi arata ca totusi zidul ce l-a interpus intre noi doi,se va darama foarte greu,daca nu voi fi atenta la actiunile mele si ca orice actiune are si o consecinta.
Imi spune ca exista doar un drum,ci nu mai multe,cum credeam.Un drum pe care ,oarecum il intuiesti cumva,de la inceputuri,doar ca e posibil sa deviezi,fiind atras,cine stie?de o furgoneta de inghetata ?...parca ai vrea sa gusti si din "cum ar fi daca" ....si NU! nu te mai poti intoarce.

Si totusi...e usor si greu in acelasi timp sa cladesti prietenii,e usor cand totul vine de la sine si ajungi la ultima treapta pe scara evolutiei si realizezi,uitandu-te putin in jos,ca ti-e teama de inaltime.Iti si imaginezi caderea ta,peste toate acele trepte bine cimentate.Buf ai cazut! Tu cel dinainte(la punctul maxim) ,te vezi pe celalalt (tu),in balta de sange,un simplu om,gol,pustiit.
Incerci sa trisezi,iti construiesti o scara din lemn,pana in ceruri si poate poate...o sa ajungi,sarind peste toate etapele ... Si e cineva acolo la ultimul etaj care-ti spune:Nu,nu e de ajuns sa vrei sa recladesti:)

Stiu ca nu am rabdare si nu inteleg de ce, ideea de a nu-ti pierde speranta,mi se pare cliseica.

Poate ca ,a fost o greseala sa te caut prin ceilalti.

Si e pe repeat de ieri...

joi, 10 februarie 2011

Am traversat lumea ca umbre intr-o oglinda


Se ia o bucata de realitate si se imparte la doi.O lume fictionala este deja creata.

Se aduc in scena doua personaje oarecare,caci altfel ne-am asuma riscul de a le da o mai mare importanta decat ar fi necesara.

*Se porneste o discutie spontana(asta trebuie sa inteleaga cititorul),desi ei isi cunosc rolurile mult mai bine decat se cunosc pe ei :)

El:De ce esti trista?
Ea:Stii?Nu-mi place ca imi vorbesti in cuvinte in timp ce eu te privesc cu sentimente.
El:Nu se poate conversa cu tine,nu ai niciodata idei,doar sentimente.
Ea:Nu-i adevarat,si sentimentele au nevoie de idei.

(se creeaza un mic spatiu intre ei,care capata amploare treptat)

Ea:Ce-ti place?
El:Imi plac diminetile.
Ea:De ce dimineata si nu noaptea?
El:In fiecare zi cand ma trezesc, ma gandesc ca sunt un altul,unul renascut,ce noaptea a reusit sa-l stearga atat de usor , fara nicio remuscare.

El:Dar tie ce-ti place?
Ea:Ma intrebi pentru ca esti curios sau doar din complezenta?
Ea:Imi place sa cred ca singurul lucru ce il vom avea cu certitudine toata viata ,este necesitatea de schimbare,miscarea lucrurilor,hazardul,speranta...

El(incepe un monolog aparent)
Mi-as dori ca lumea sa nu ma vada,stiu si ca pot sa fac orice ,joc teatru in vise,teatrul e schimbarea realitatii.Vad adevarul si totusi sunt confuz,mai ales cand visez,e ca si cum cineva imi propune un rol intr-o piesa de teatru,iar cand incep jocul actoricesc,pleaca toata lumea din sala,auzindu-se ecoul aplauzelor de undeva...departe:)
De ce sunt orbi?Si nu-mi pare rau de ei.

El:M-am hotarat sa scriu. ...Care fiinta confruntata cu natura,n-ar crede.

El:Tu,imi amintesti de muzica...

Ea:Am intrat in epoca omului dublu,nu mai avem nevoie de oglinzi pentru a vorbi cu noi insine.

Cand tu spui ca e o zi frumoasa,ma intreb la ce te gandesti cand spui asta.Tot ce stiu e doar felul cand spui "e o zi frumoasa".

El:E o zi frumoasa,in vise,cuvinte si-n moarte:) *Se incheie cu un final deschis si circular.

(Se lasa cortina)

vineri, 4 februarie 2011

nouvelle-vague-mon-amour



* Patricia: Do you know William Faulkner?
Michel: No. Who's he? Have you slept with him?


*Patricia: What is your greatest ambition in life?
Parvulesco:To become immortal... and then die.