sâmbătă, 21 iulie 2012

timpul.

mă sperie al dracului ideea că, mâinile tale încep să capete un contur bătrânicios, că venele încep să ţi se umfle, culoarea lor e una stridentă şi bolnăvicioasă și negi încep să apară prin toate încheieturile
ce să mai vorbim de tine?te tunzi la săptămână și smulgi cu ură când apare din oră în oră un fir alb.râzi.
plâng din milă pentru voi, și iubirea a rămas,acum, ascunsă ca mizeria de sub unghii.
există, după cum vezi, dar sunt rămășițele unei munci în timp, din care, tot ce era de recoltat, s-a mâncat și aruncat pe jos, la drumul mare.
căpătam sensuri noi, doar când ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu moartea, și știi că te așteaptă la colț, nu să te prindă, ci doar să te scuipe, că deh, așa e jocul.
lacrimile râd de noi.
țipi din ce in ce mai des.cu motive sau fără.
îmi spui că iubești, urăști, fuți, minți, cu aceeași patimă.
și râzi de mine că încep să-ți seamăn.