sâmbătă, 12 decembrie 2009

Canta-mi povestea

Se apropie sarbatorile si toate semnificatiile mele asupra acestor "evenimente" reapar asemeni unui film vechi regasit ,dar care mereu imi face placere sa-l vad.Apar intalniri mai dese la ceiuc,vin fiert cu scortisoara,mancat mai mult de turta dulce,Frank Sinatra,mai mult jazz difuzat,patinoar,obrajori imbujorati,tremurici,ochelari aburiti si mai multe vise cu Rudolphi cautandu-l pe Mosu' care precis s-a inpotmolitintr-un cos;)).

Pot sa spun ca aseara a fost una dintre cele mai frumoase zile din ultima perioada.A fost majoratul Oanei:) dar cine s-ar fi gandit ca acolo vom avea atatea surprize?:)
Am cantat alaturi de tatal ei la o chitara ore intregi,piese de "moda veche" cum spunea dansul.Am inchis ochii si am zburat undeva putin mai sus de nori si tind sa cred ca nu doar eu am simtit asta.De fapt imposibil,m-am uitat la privirile tuturor si erau numai zambet si sfintenie.

Spre sfarsit,asteptam trenul ...in ritm de melancolice ganduri dar simteam o energie in fiecare dintre noi.Si dupa ce ne-am urcat in tren cantam,parca simteam ca noi suntem acel ceva din tot acest univers care trebuie sa faca lumea mai buna...Chiar si controlorul a zambit.Imi place sa "smulg" de la oameni zambete (timide,indraznete) pentru ca imi dau seama ca mai exista o speranta cu fiecare dintre noi de a face ceva,de a schimba lumea asta moarta:)

Cu toate ca aseara am auzit :"Domnilor,sentimentul s-a uzat..."
Ma gandesc la transformare...si ca nimic nu se pierde.Chiar si o vapaie isi mai leapada umbrele prin camarutele albe ale sufletului meu:)

marți, 3 noiembrie 2009

Jazzy mood





Lisa Ekdahl e intruchiparea feminitatii,fragilitatii,puritatii unei dimineti cu aroma de cafea si multi vapori in forma de inimioare micute care la randul lor si ele,isi beau cafeaua intr-o dimineata cu amestec de vanilie,scortisoara si alte mirodenii ascunse prin sertarele tot in forma si ele de inimioare.
Sa iubesti ca si cum maine nu ai mai stii ce e iubirea,sa asculti sunetele clapelor pianului care odata atinse se vor scurge pe langa trupul tau si odata pierdute nu pot fi recuperate,sa profiti de clipa aceea si sa o ascunzi apoi bine ,sa o cosi cu o ata si sa nu-i mai dai drumul,sa canti ca si cum maine ai amuti,sa razi ca si cum maine nu ai mai fi capabil sa auzi si sa simti bucuria celorlalti ,sa plangi ca si cum maine toata lumea s-ar preschimba intr-o sala de spectacol in care primesti amenda daca vei varsa o lacrima (de dragul melancoliei ,emotiei ,tanarului actor care ti se impregneaza in minte si isi construieste fortarete si nu va iesi pentru mult timp de acolo,si il auzi cum iti da dureri de cap,incercand sa scape explicandu-ti ca nu mai are aer,iar tu sa nu poti sa faci nimic pentru ca intr-un mod involuntar si-a facut culcus acolo))
Sa dansezi ca si cum maine tu ai fi cea aleasa sa te sacrifici in numele tuturor bolnavilor,sa dansezi pe bataile inimii tale,sa nu regreti nici un ritm nici un pas gresit ,nici un sarut furat:)
Sa mangai ca si cum maine ai afla ca de fapt totul e o minciuna ,si ca dragostea e un lucru pur lumesc iar mangaierea nu exista ci exista doar niste simple respingeri de electroni:),sa aflii ca totul e o certitudine si nimic nu e interpretare.
Sa te bucuri de toamna ca si cum maine nu ai mai putea vedea decat in alb si negru,sa canti pe portativul ruginit,cheia sol stand sa cada din locul ei de veghe...

luni, 26 octombrie 2009

Dare to be different


M-am dezobisnuit de ceva vreme sa mai folosesc "messengerul" ca o cale de comunicare.E atat de superficial si din ce in ce mai multi se avanta in el,dandu-le curaj de a spune unele lucruri (care de preferat ar trebui sa fie spuse in fata ) asta ducand si la o lipsa a cooerentei in viata sociala ,a gasirea prea putinelor cuvinte de a exprima ceva,o analfabetizare cronica.
Mi-as dori sa nu vad atatia prieteni on-line ,mi-as dori sa nu-si etaleze simtamintele ori de cate ori au prilejul,bine acum,si de nu il au tot o fac ,asa cum hainele de second se schimba din miercuri in miercuri si fiecare ia ce e mai bun(dar niciodata nu vei stii calitatea lor ci doar chestiunile de suprafata ).Nu ma intereseaza intr-un mod deosebit ce face x,ce face y,ce ratata e viata altuia care se mandreste cu ideea ca nu a citit in viata lui o carte sau ce e acum in voga in materie de haine implicand pe deasupra versuri cu tenta manelistica sau cate iubiri esuate a avut Madam X care inca il iubeste la nebunie pe Y si il vrea inapoi (frustrari si vulgaritate feminina exacerbata ).Nu .Stop.Asta e o inconstienta care se amplifica pe zi ce trece pana cand va face BOOM!Bine, ar fi solutia ideala a unei explozii in masa,dar asta nu e posibil.Sau e?
Atatea lucruri frumoase sunt de descoperit pe internetul asta (vietii) si vietii spun deja la propriu ca ne-a acaparat pana in maduva oaselor.Doar ca unii si din pacate din "unii" devin "majoritatea" nu stiu a selecta ce e bun si ce e rau.Acum bine,totul e subiectiv ,fiecare percepe altfel cele 2 antipoduri .E prea putina esenta si prea mult balast.Iar multora le place acel balast,traiesc cu el,respira din el,mananca din el.
Ma bucur ca am putini prieteni si totusi fac cat 100:)

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Tears in heaven:)


"Am un loc rezervat in singuratatea mea.E pacat sa se faca risipa de singuratati,
Sa vorbim despre cunoastere,se invata greu sa descoperi oameni si daca ne imbolnavim-sa zicem e mai bine sa ne tratam sau sa ne acoperim cu taceri,sa ne anihilam orice dorinta fireasca de teama ca ceilalti sa nu poata vedea o inima,
a noastra tanjind dupa o poveste cu gust de toamna tarzie"(Maria-Gabriela Dobrescu)



Am sa revin in forta cand voi fi bine:)

miercuri, 7 octombrie 2009

E momentul cand trebuie sa ploua


Sa alergi pe strazi,sa strige toate fiintele din tine care acum iau viata si realizezi ca te acapareaza ,ca isi infig ghearele in pielea ta lenevita de atata soare.
te uiti la trecatori ,la cei posomorati si melancolici daca mai au un gram de iubire si pentru tine ramas.sa realizeze ca tu vrei doar clipa si nu vesnicia.ca vrei doar un suras si nu o lacrima bine ascunsa.Ai atatea de oferit si totusi te ascunzi ca un pui in bratele mamei cand vezi primejdia.
De fapt vrei asa de putin de la viata si ai fost inteles gresit.

Impacari tarzii


"Dintre adevarurile cele mai inalte nu trebuie spuse decat acelea care pot folosi binelui omenirii .Pe celelalte sa le pastram doar pentru noi;aidoma blandelor luciri ale unui soare ascuns ,ele isi vor raspandi lumina asupra tuturor actiunilor noastre"

"Goethe"



Tapinarii-Vise
Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Selectii 2.

Pe langa minunatul film ,Dead poets society,in care Robbin Williams a jucat impecabil (ca intotdeauna) am mai descoperit un film "Good Will Hunting" ,avand si participarea lui Matt Damon* (My funny Valentine).
Povestea pe scurt:Un geniu intr-o lume plina de aparente,care pentru societatea este o epava,reuseste sa-i dea peste cap unui profesor de matematica frustrat anumite principii iar intr-o antiteza cu asta ,un psiholog reuseste sa-i schimbe viata si modul de perceptie a lucrurilor baiatului talentat:)

Si ...acum my favourite scene:)

Alegeri.Preferinte.

Ieri a fost ziua de vineri in care a avut loc Festivalul international de Scurtmetraje[shortfilms] si Concertul Pheonix.Din motive bine intemeiate am optat pentru Festival (nu ma consider un cinefil dar nu mai am mult ).A durat toata treaba 4 ore cu pauze de 15 minute.Am incercat a le cauta pe internet deoarece majoritatea erau de prin 2003-2004 dar cum traducerea romanilor a unei sintagme se transforma in alta mancare de peste am lasat-o balta.Totusi am gasit unul din tot amalgamul acela.A fost chiar punctul de pornire.
Enjoy it:)

vineri, 25 septembrie 2009

Piesa de weekend



Hai sa ne pierdem de a noastra fiinta...sa curga starea ce ne macina...printre zambetele produse de fiorii melodiei:)...ce minunatie...:)
Uneori ma calmeaza,alteori ma duce pe meleaguri nebanuite,lumi noi,sentimente de beatitudine,senzualitate,framantare,zbucium.Uneori e furtuna,alteori e vant,alteori e iubire si deseori e sfintenie:).Muzica jazz mereu am comparat-o cu o femeie senzuala ,cu parul mangaindu-i umerii,ce este mereu privita dintr-un unghi ascuns de un barbat ce isi fumeaza tigara tacut :)
...Restul e tacere:)

joi, 17 septembrie 2009

Visez



Visez...un vis din alte vise alese ce le-am visat in momentele in care visam cu tine,despre tine.In mintea mea era acel camp cu iarba frageda si umeda in care o fetita poarta o rochita cu buline rosii si danseaza pe muzica sufletului ei ...unde pasarelele ciripesc de parca ar fi spus vreo gluma buna,departe de zgomotul orasului,de claxone,de oameni suparati si nerecunoscatori clipei.Un loc unde ea este ea ,ironizand mastile tuturor oamenilor care acum atarna ca niste decoratiuni in copaceii de alaturi.....In visul din alte vise alese...cafeaua se vinde pe zambete si pe fericire,unde cafeaua este mai mult decat o picatura cumparata la 6 lei,unde tu si eu si noi si voi cantam pentru ca stim un singur lucru:doar o viata avem si o traim ca si cum maine nu ar mai fi .Si ce daca maine nu mai este?Egoista de mine va exploata singura clipa la maxim si la sfarsitul zilei (desi nu vreau sa vorbesc despre epilog),va fi implinita.
Si iar visez un vis din alte vise alese...

un dram de drama.

marți, 18 august 2009

Si mi-am implinit visul...Am fost La Vama Vecheeeee(in ureche) cam asa suna refrenul unor oameni fericit pe culoarul trenului :Saratel-Mangalia.
Nu stiu daca ati simtit si voi ...momentul in care mergi la mare si drumul ti se pare o vesnicie si vrei sa gusti cu pofta din fiecare clipa si momentul intoarcerii acasuca ,cand drumul parca a fost cat o clipire din ochi:).
Mi-am implinit si cel de-al doilea vis:acela de a dormi pe plaja(am omis detaliile ,ca s-ar putea sa fiu tzurtzure dimineata si ca m-as putea trezi in pielea goala )dar trecand peste asta ,da ,pot spune:Am fost fericita.
Punctul culminant al sufletelului meu a fost momentul in care dimineata pe plaja am gasit un foc de tabara unde erau adunate si alte suflete care emanau multa caldura.M-am asezat si eu acolo ,cu o paturica pe mine si aveam rasaritul in fata...:)Iar in timpul iesirii soarelui din mare sa auzi pe toata plaja fredonandu-se de pe o terasa:"Tiiimp ,incotro mergi?Pe ce meleaguri noi ,grabit alergi..." Da ,Ani de liceu:)....a fost doza necesara pentru a-mi stimula toate fericirile din fiinta mea:)


sâmbătă, 1 august 2009

it's not me.it's you.



Apropo,filmul chiar mi-a placut...a avut si el insemnatatea lui:)

duminică, 28 iunie 2009

Maine

Asteapta-ma maine seara ca am sa vin pe la tine.Vin cu umbra mea.Lasa florile.Dezbraca-te .Ramai doar cu gandurile si sentimentele.
Nu te mai gandi asa mult ce vom vorbi.Ne vor hrani cuvintele.Vom manca pe saturate.

Crede-ma.Abia astept!

Semnificatii


Ultimele zile din perioada asta au fost foarte fugitive.M-am mutat dintr-un loc in altul,am fugit prin lumina-intuneric,am prins cate ceva din fiecare si acum e seara mea libera in care pot citi in linistea mult asteptata ,cartea, care era putin prafuita pe birou.Mi-era chiar dor sa-i simt mirosul,mi-era dor de acel sentiment de posesiune asupra ei.Mi-era dor de mine,de vechea eu.Mi-era dor de doza mea de liniste care mi-o confera in permanenta muzica,mi-era dor de tine si de noi .
Lucrez intr-o cafenea...ador raza de la ora 5 care se propaga fantastic pe masuta de la bar.Intr-o zi mi-am luat aparatul foto si am furat raza putin intr-o poveste .
Cand era goala cafeneaua,priveam in jur si incercam sa-mi imaginez tot felul de ipostaze.Eu si cu altii la fiecare masa.Ca un autor care-si stie povestea si si-o poate privi din toate unghiurile.Stie ce face Olguta cand e plecata,stie si de necazurile lui Danut.:)
Din fiecare unghi lumea ma vede altfel.Mereu sunt diverse contexte.Oare tu sau el sau voi sau ei cum ma vad?Eu nu ma vad.Prin intermediul celorlalti imi pot crea imaginea despre mine.Chiar daca uneori imi vorbesc si ma cert.:)
Colind strazile...aud zgomotul maturatorilor de pe strada si vad praful cum se ridica...E noapte.Sufletul se contopeste zgomotului.Poate e si el uitat pe strada vecina...si un strain il matura ...desi niciodata nu-l va putea matura pe tot.Tot timpul ramane putin din el.
Pasii grabiti se transpun in pasii femeii de pe strada paralela.Incerc sa-i ascult si-mi dau seama ca suntem una si aceasi.Oare si ea se grabeste acasa?...

joi, 4 iunie 2009

Free hugs

Ce e mai placut si mai dragut si mai cald si mai ...decat o imbratisare atunci cand ai atata nevoie de ea si nu e nimeni langa tine?Raspunsul e aici ...probabil ca daca am porni si noi o campanie de genul acesta lumea la primirea unei imbratisari ar zambi ,ar avea o zi mai buna.Am putea schimba stari de spirit si am putea preschimba omul morocanos intr-unul plin de caldura si iubire:).Pana la urma toti beneficiem de aceste mici daruri...de ce sa nu le exploatam si sa fim fericiti?:) Merita sa incercam...

Suflet oltenesc:)

Ce poate sa mearga mai bine decat un Tudor Gheorghe intr-o zi de joi cu soare?
Amintindu-mi de mandria si bucuria sufleteasca de a fi oltean:)

joi, 21 mai 2009

Reverberatii...

Piesa saptamanii


Enjoy it:)

duminică, 10 mai 2009

Ganduri etalate

Joc
Am luat de la cineva de pe blog acest mic joculet si am dat si eu leapsa mai departe.

Ce faci? In general analizez oamenii din jurul meu implicand asta si incercarea de a afla ce se afla in mintea lor.Intr-un mod particular incerc sa gust din fiecare clipa...chiar daca uneori mai au si putin gust amar.

Ce vezi? Vad poza de la gara ...28 februarie.(ne iubeam)

Ce asculti? Ascult picurii de ploaie cum incearca sa-mi murmure ceva...

Ce auzi? Aud ecoul picurilor ...imi inunda timpanul..

Ce mirosi? Esentele anotimpurilor sufletului meu

Ce simti? Ce simt?...reverberatii si atat.

Ce citesti? Marcel Proust-La umbra fetelor in floare.

Ce te sperie? Pasii mei naivi care deseori accepta scenariul

Ce te bucura? Imbratisarea care imi emana o caldura de nedescris.

Ce te priveste? Tot ceea ce imi starneste interes.

Ce esti? Un suflet de copil.

Ce gîndesti? Sa fac un film despre 2 oameni fericiti in care sa nu se intample nimic trist.

Ce te bîntuie? Imprevizibilitatea sentimentelor.

Ce regreti? Probabil ca au fost ...dar au fost efemere.

Ce te grabeste? Incetul

Cum te joci? Involuntar.

Cine esti? O probabilitate dintre toate celelalte in care nu as fi putut fi.

Cum esti? Idealista.
Cu cine esti? Cu mine si cam atat...aaa si visele mele.


Ce titlu ai da? Dragoste cu destinatie necunoscuta.

Cum ma simti? Te simt in secundele mele atarnand.Ma urmaresti mereu din umbra propriei mele slabiciuni.
Ce crezi? Cred in credinta.

Când nu esti tu, cine esti? Nu poti pleca din tine insuti.

Ce visezi? Actori ai fericirii.
.
Când spui NU? Cand o simt.

Ce cauti? Echilibru .

Ce gusti? Gust din fiecare clipa.O asociez mereu ca o muscatura dintr-un mar rosu.

Ce vezi în oglinda?O fiinta care-si pune intrebari daca asta e realitatea pe care o vad si ceilalti?

Unde fugi? Ma refugiez deobicei in camarutele inchise bine din suflet.

Ce este important?Carpe diem:)


Am selectat cateva raspunsuri de la Oana,Catalin,Ioana,Alex


Ce esti?
Catalin: matematician dependent de primavara, cafea si dupa-amieze cu iz de dolce far niente
Cine esti?
Ioana:aparent un om
Ce se întâmpla?Ioana: zboara timpul de parca nici el nu mai stie in ce directie s-o ia
Ce titlu ai da?
Catalin:Nimicuri fabuloase, evident!
Ce gîndesti?
Catalin:cum am sa beau prima cafea la matepartament, cum ma voi indragosti prima oara acolo.
Când nu esti tu, cine esti?
Oana:Buna intrebare! O alta eu..banuiesc
Ce este important?
Oana:Sa ajung unde mi-am propus indiferent de ce se intampla in jurul meu.
Ce vezi în oglinda?Alex:vad materializarea narcisismului
Ce vezi?Alex:un ecran care ar trebui sa ma uneasca cu lumea de afara insa nu face altceva decat sa ma inchida
Ce regreti?
Catalin:Regret ca nu am notat toate povestile bunicilor, cat erau in viata. Si, in general, ca nu am notat toate povestile.





joi, 9 aprilie 2009

Vreau


Tot timpul am aspirat la acel echilibru de care avem cu totii atata nevoie...Acel "pac" care face sa functioneze toate rotitele intr-un mod constant si fara alte perturbari (abateri).
Cred ca cu totii ne-am schitat acel ideal al persoanei cu care ne-am dori sa ne petrecem tot timpul si chiar sa-l dedicam doar ei:)
Ceea ce mi-as dori cu adevarat ar fi un baiat care sa alerge cu mine prin ploaie ,indiferent de ora,fara sa-i pese ca a doua zi va avea toate hainele murdare iar adidasii (de firma) se vor duce pe apa sambetei,vreau un baiat care sa ma tina de mana ,care sa ma ciufuleasca mereu,care sa ma muste ,sa ma ciupeasca,sa ma gadile,care sa se uite in ochii mei fara a-mi spune nimic..iar eu sa inteleg totul,vreau un baiat care sa-mi spuna ceva frumos printr-un mesaj chiar daca e langa mine,care sa ma suprinda,care sa ma opreasca din orice activitate a mea care necesita atentie si concentrare si sa ma sarute,care sa danseze cu mine oricat de "varza" as fi.Un baiat care sa nu ma judece niciodata dupa aparente sau dupa vreo fapta de-a mea mai putin normala.Vreau un baiat pupacios si haios caruia sa nu-i fie frica daca vom merge pe o straduta a carui drum si final nu-l cunoastem,un baiat caruia sa-i spun ca vreau in seara asta sa mergem la mare iar peste 5 min sa fim la gara sa cumparam bilete(sau intr-un tren cu destinatie necunoscuta),un baiat care sa ma inteleaga si sa nu puna intrebari referitoare la persoana mea,vreau un baiat care sa asculte o melodie si sa se gandeasca la mine cum si eu ma gandesc la el,vreau un baiat care sa ma trezeasca dimineata cu multi pupici oricat de somnoroasa si prost dispusa as fi,un baiat care sa ma inteleaga ca "da,mi-e frica de tunete si fulgere" si am nevoie de cineva sa ma ia in brate,un baiat care sa fie constient ca sunt o suparacioasa si incapatanata dar sa stie sa ma impace cum doar el stie sa o faca,vreau un baiat care sa vina dimineata ,inainte de scoala,la mine la o cafea sau ceai si sa-mi spuna cat de bine se simte alaturi de mine,vreau un baiat pe care sa-l pot alinta si avea grija de el cand e racit sau are probleme,sa ma lase sa-i ating degetele de la picioare si pielea aceea fiiiiina ca de bebelus,care sa stea cu mine in pat sub plapuma si sa se joace cu degetele de la picioare pana se incolacesc si nu mai stim a cui picior e,vreau un baiat care sa stie ca il iubesc fara a trebui sa-i spun acest lucru in fiecare zi,vreau un baiat care sa ma sarute cand vorbesc aiurea si mult...
Vreau ca el sa stie ca mie-mi place zapada si ca imi place sa ma joc ...si sa intre in lumea mea ,sa ne dam cu sania si sa picam ca 2 amatori a sporturilor pe zapada,vreau un baiat care sa ma trezeasca dimineata la 5 sa mergem sa vedem rasaritul ,vreau un baiat care vara la mare sa se inghesuie intr-un pat de o singura persoana doar ca sa poata fi cat mai aproape de mine...vreau un baiat care sa vina in cele mai traznite locuri cu mine,care sa se prosteasca alaturi de mine si sa nu tina cont de ceea ce zic ceilalti din jurul nostru...
Vreau un baiat care...sa ma iubeasca asa cum sunt si sa fie constient ca doar prezentul e singurul lucru ce conteaza :)

luni, 2 martie 2009

Inutil dar necesar


Cred ca fiecare dintre noi, o odata a incercat, sa priveasca spre înauntru, întotdeauna doresti sa afli mai mult atunci când ti se arata putin. E normal, curiozitatea este proprie omului si e bine ca se întâmpla asa.....(Totusi curiosii mor repede,spunea cineva)
Altii încearca sa vada lucrurile dinauntru lor, ei sunt putini si rari. Daca te încumeti sa intri, te întâmpina câmpul arid, ars de soarele pasiunii, nimic special...Toate aceste lucruri le are orice tip de om,si artistul si cersetorul,sau poate o combinatie.Cu totii impartasim aceleasi griji ,aceleasi preocupari dar si aceleasi lacrimi.
Din când în când, pe jumatate îngropate în pamânt, întâlnesti epave. Si ele sunt comune, aceeasi parte îndoita de forta prabusirii, a caderii, arse la capete, cu miros de uscaciune si de frunza moarta. Întotdeauna de jur împrejurul lor creste grâul cel mai frumos...
Tind sa cred ca viata fiecaruia se sprijina pe viata celorlalti, când unul pleaca, ceilalti simt mai putin sprijin si atunci o iau de la început, îsi reconsidera echilibrul, cautarea. Tuturor ni se întâmpla… Facem asta mereu, cautam priviri compatibile, deschise… cautam dragoste. Întindem bratele spre rotundul umerilor pe care-i putem cuprinde în palme si chiar avem nevoie de ei... de umerii acestia uneori goi....alteori plin de zorzoane straine, stralucitoare. Îndoiala apare mai târziu, atunci când întelegem ca oricare din noi poate fi înlocuit. Ultimele vin întrebarile.... acele întrebari care nu-si gasesc niciodata raspunsurile, sunt doar banuite.
Ma plimb dintr-o stare in alta,ca un pendul,nustiu unde ma opresc,si totusi mi-as dori .E greu de gasit solutii,e greu sa recunoastem ce ne doreste inima,e greu sa fac ordine in mine,e greu sa scriu coerent,e greu sa fi inteles si citit de ceilalti.
Vezi tu, dorintele îsi cer drepturile, inima la fel, prea multe de închegat în constiinta, de explicat. Apoi vine strigatul total si mut, suflul exploziei te urca pâna la cer si acolo te regasesti umil si meschin..... singur în fata unei ecuatii simple si totusi de nerezolvat din acest câmp arid în care ai pasit din curiozitate.
Si totusi prabusirea isi are rostul ei...
Toata viata cautam... un numitor comun si timpul îti cere detalii care dor fizic. În cele din urma obosesti, (stare comuna pentru oricare din noi si totusi...) În fiecare clipa înveti ceva nou, o data, înca o data si înca… în fiecare dintre noi lucrurile capata valente prin rasuciri consecutive si ajungi sa privesti împreuna cu cel de-alaturi acelasi lucru dar fiecare sa-l vada altfel.
Mi-e frica sa intreb ce va urma...mi-e teama sa fiu surprinsa ... urcare… prabusire… alinare… zorzoane… stingerea iluziilor ce înca stralucesc în cenusa sobei. Noaptea a trecut repede ,dimineata ploioasa bate la fereastra, vei deschide? De fapt voi deschide? Tacerea ne-a înconjurat, pare ca nimic nu mai e de facut, atunci? atunci de ce mai stralucesc iluziile?....
La urma-urmei fiecare vede ce vrea el sa vada, de ce bâjbâi dupa explicatii inutile care ma seaca în interior si care nici macar pentru mine nu sunt limpezi…? Poate pentru ca e nedrept sa nu existe acea minunata si rara întelegere comuna. fiecare tinde si alearga dupa putinul promis, iar atunci merita sa risti. vezi cum e… scrii, cânti, dansezi te dematerializezi pentru ca este nedrept sa nu vedem lucrurile cu adevarat mari, cele care ne alcatuiesc în ceea ce de suntem în fapt.

luni, 16 februarie 2009

Visul (part I )


Ce vis bizar ,imi repet incontinuu de cateva ore...
Era devreme,atipisem la loc,scoala nu mai era o prioritate.Ma aflam intr-un loc plin de drumuri serpuite.Daca ma straduiesc mai bine a-mi aminti,era un labirint prafuit de mister .Era o scapare din acel loc-limita:scari construite pe baza unor foi de carti,cuvinte,sentimente si remuscari.Eram prinsa in acel spatiu inefabil.Initial,ma gandisem sa incep sa cosntruiesc avionase din acele pagini si sa-mi simulez zborul .Nu avea rost...
Am luat fiecare pagina ,toate se desprindeau ca intr-un joc de domino si ma invaluiau.Toate aveau legatura ,era un circuit inchis si totodata plin de oportunitati de zbor.Nu mai intalnisem in viata mea atatea soiuri de libertate.Eram fericita.
Eram atat de curioasa incat as fi putut la fel de usor compara acea imagine cu gasirea unui cufar cu comori nestiute.Paginile erau atat de diafane si multe...Am inceput a mangaia fiecare litera,fiecare cuvant,fiecare sentiment.Cred ca misterul consta in felul cum acordai atentia acelor pagini,parca aveau nevoie de alinare ,de mangaieri.Paginile erau precum petalele unei flori rare,
cu acel parfum magic specific,care era in stare sa te transforme intr-un print,intr-o zana.
Ma intrebam ce s-ar fi intamplat daca nu as fi avut aceasta apetenta pentru acele carti,daca as fi citit din prisma unui arogant sau unui egoist?Oare parfumul acela magic era la fel?Daca cuvintele erau precum balaurii si incepeau a-mi musca din orgoliu si din resentimente.
Linistea curgea in mine..

*

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Intamplare


Imi amintesc prima oara ca te-am zarit la marginea secundei mele.Erai singur si dezbracat de orice urma de om.Vroiam sa-ti oglindesc trecutul in mine dar nu ai tresarit,oasele au ramas sub aceasi forma....Erai confuz,nu stiai daca sunt inger sau demon.Te-ai speriat si ai plecat,nu ai luat cu tine nimic decat clipa mea....De atunci secundele se feresc de mine si ma ingroapa in fiecare zi.Parca toate zilele sunt la fel si ma inghesui in mine si largesc mereu sufletul si astept aranjandu-mi gandurile rand pentru un maine plin cu oameni(atatia oameni).Seara imi impaturesc gandurile si ma intorc in tarziul din mine,ca un fluture ce vrea sa-si prelungeasca iesirea din cocon.Dar stiu ca aici totul se termina....e prea mica distanta dintre mine si durere,e doar un gram de aer sau mai putin....()
Zaresc pe strada rece bantuita de plansete ale vantului , oameni fara expresii.Cu cat inaintez prin ei cu atat gandurile isi scot mainile prin pielea mea inghetata si apuca lucruri la intamplare.
Astept din nou sa vina seara sa nu se vada cicatricele gandurilor pe fata.
Te revad din nou ,cat de mult am asteptat clipa asta.Incerc sa-ti vorbesc,sa ma asculti,stiu ca nu ai venit sa ramai.Cuvantul meu iti curge prin vene si incerci sa-l ridici din vene spre pamant....din pamant spre oameni.