Fragmente

Fac ce fac,si tot cand sunt cea mai deznadajduita ma apuc sa scriu,si scriu...si scriu orice,doar sa scriu.Of...si internetul asta,daca nu era,acum probabil mai citeam un poem de-alui E.A.Poe si reuseam cumva sa-mi detasez starea,fara a o consuma intr-un mod inutil,in fata unor straini ce pot percepe toate acestea ca niste aberatii sau stupizenii.

E capat de linie si constientizez asta,dar ca un copil,credeam ca toate aceste drumuri sunt construite ca un lego,ce niciodata nu s-ar putea destrama,chiar vorbeam zilele astea cu A. despre principiile intelectului,care presupun o non-contradictie,teoretic,si intelectul insusi e o contradictie prin faptul ca e precar si colosal.

E capat de linie si tot repet asta,nu de alta dar sa ma conving si eu odata.E capat de linie si acel B minunat care era odata,imi spunea ca nu e problema de a te simti singur printre ceilalti ci de a fi Singurul dintre ceilalti(era o idee de-alui Cioran).

Ma uit acum in biblioteca si vad ca am atatea carti de Cioran,citite odata,si intelese atat de putin.
Si le-as citi o viata intreaga,din nou si din nou dar parca nu m-as incumeta sa-mi asum un risc atat de mare,de a ajunge sa-l inteleg vreodata.

am realizat ca prefer sa stau la marginea lucrurilor .

Am judecat si judec in continuare oamenii,si nu am ce-mi face,si e normal ca totul sa treaca prin filtrul meu,si oricat mi-as spune ca sunt mult mai putin libera,judecand,tot pe a mea o tin si parca nici nu as vrea sa o schimb.

Ma indoiesc de prea multe lucruri si de-asta am prea multe credinte.Unde dracu o-i ajunge?

Maturitatea o vad ca pe o detasare progresiva a posesivitatii,si of,cat de departe sunt.


B. de mult nu mai e o persoana ci o stare.

Ma inchin natang la Dumnezei,cu picioarele ,caci mainile inca te cauta.

Vreau sa iubesc inceputul si sa ma indepartez inainte de orice final.

B.

-B

In felul tau,nu?

Am rupt foaia ,din pacate.Trecand la un alt capitol,ar fi trebuit sa fi tinut minte tot ce s-a intamplat pana atunci,si chestiunea autosugestiei am epuizat-o.

Iubeste-ma ca si cum trupul meu se descompune pe masura ce gandurile tale se intensifica in Eros
.Iubeste-ma asa
.Taie-mi mana ,sa nu ma mai sprijin de carjele aripilor tale,alunga-mi glasul,sa nu mai pot sa-ti tip neputinta,si smulge-mi ochiul sa nu te mai pot face departare,ca sa ne incapem unul altuia in ochi.

Inima plina intr-o lume vida.

Sa inchei cu Cioran:
"In mine rataceste un Septembrie visator si fara de inceput"