Reverberatii...

Piesa saptamanii


Enjoy it:)

Ganduri etalate

Joc
Am luat de la cineva de pe blog acest mic joculet si am dat si eu leapsa mai departe.

Ce faci? In general analizez oamenii din jurul meu implicand asta si incercarea de a afla ce se afla in mintea lor.Intr-un mod particular incerc sa gust din fiecare clipa...chiar daca uneori mai au si putin gust amar.

Ce vezi? Vad poza de la gara ...28 februarie.(ne iubeam)

Ce asculti? Ascult picurii de ploaie cum incearca sa-mi murmure ceva...

Ce auzi? Aud ecoul picurilor ...imi inunda timpanul..

Ce mirosi? Esentele anotimpurilor sufletului meu

Ce simti? Ce simt?...reverberatii si atat.

Ce citesti? Marcel Proust-La umbra fetelor in floare.

Ce te sperie? Pasii mei naivi care deseori accepta scenariul

Ce te bucura? Imbratisarea care imi emana o caldura de nedescris.

Ce te priveste? Tot ceea ce imi starneste interes.

Ce esti? Un suflet de copil.

Ce gîndesti? Sa fac un film despre 2 oameni fericiti in care sa nu se intample nimic trist.

Ce te bîntuie? Imprevizibilitatea sentimentelor.

Ce regreti? Probabil ca au fost ...dar au fost efemere.

Ce te grabeste? Incetul

Cum te joci? Involuntar.

Cine esti? O probabilitate dintre toate celelalte in care nu as fi putut fi.

Cum esti? Idealista.
Cu cine esti? Cu mine si cam atat...aaa si visele mele.


Ce titlu ai da? Dragoste cu destinatie necunoscuta.

Cum ma simti? Te simt in secundele mele atarnand.Ma urmaresti mereu din umbra propriei mele slabiciuni.
Ce crezi? Cred in credinta.

Când nu esti tu, cine esti? Nu poti pleca din tine insuti.

Ce visezi? Actori ai fericirii.
.
Când spui NU? Cand o simt.

Ce cauti? Echilibru .

Ce gusti? Gust din fiecare clipa.O asociez mereu ca o muscatura dintr-un mar rosu.

Ce vezi în oglinda?O fiinta care-si pune intrebari daca asta e realitatea pe care o vad si ceilalti?

Unde fugi? Ma refugiez deobicei in camarutele inchise bine din suflet.

Ce este important?Carpe diem:)

Am selectat cateva raspunsuri de la Oana,Catalin,Ioana,Alex


Ce esti?
Catalin: matematician dependent de primavara, cafea si dupa-amieze cu iz de dolce far niente
Cine esti?
Ioana:aparent un om
Ce se întâmpla?Ioana: zboara timpul de parca nici el nu mai stie in ce directie s-o ia
Ce titlu ai da?
Catalin:Nimicuri fabuloase, evident!
Ce gîndesti?
Catalin:cum am sa beau prima cafea la matepartament, cum ma voi indragosti prima oara acolo.
Când nu esti tu, cine esti?
Oana:Buna intrebare! O alta eu..banuiesc
Ce este important?
Oana:Sa ajung unde mi-am propus indiferent de ce se intampla in jurul meu.
Ce vezi în oglinda?Alex:vad materializarea narcisismului
Ce vezi?Alex:un ecran care ar trebui sa ma uneasca cu lumea de afara insa nu face altceva decat sa ma inchida
Ce regreti?
Catalin:Regret ca nu am notat toate povestile bunicilor, cat erau in viata. Si, in general, ca nu am notat toate povestile.

Vreau

Tot timpul am aspirat la acel echilibru de care avem cu totii atata nevoie...Acel "pac" care face sa functioneze toate rotitele intr-un mod constant si fara alte perturbari (abateri).
Cred ca cu totii ne-am schitat acel ideal al persoanei cu care ne-am dori sa ne petrecem tot timpul si chiar sa-l dedicam doar ei:)
Ceea ce mi-as dori cu adevarat ar fi un baiat care sa alerge cu mine prin ploaie ,indiferent de ora,fara sa-i pese ca a doua zi va avea toate hainele murdare iar adidasii (de firma) se vor duce pe apa sambetei,vreau un baiat care sa ma tina de mana ,care sa ma ciufuleasca mereu,care sa ma muste ,sa ma ciupeasca,sa ma gadile,care sa se uite in ochii mei fara a-mi spune nimic..iar eu sa inteleg totul,vreau un baiat care sa-mi spuna ceva frumos printr-un mesaj chiar daca e langa mine,care sa ma suprinda,care sa ma opreasca din orice activitate a mea care necesita atentie si concentrare si sa ma sarute,care sa danseze cu mine oricat de "varza" as fi.Un baiat care sa nu ma judece niciodata dupa aparente sau dupa vreo fapta de-a mea mai putin normala.Vreau un baiat pupacios si haios caruia sa nu-i fie frica daca vom merge pe o straduta a carui drum si final nu-l cunoastem,un baiat caruia sa-i spun ca vreau in seara asta sa mergem la mare iar peste 5 min sa fim la gara sa cumparam bilete(sau intr-un tren cu destinatie necunoscuta),un baiat care sa ma inteleaga si sa nu puna intrebari referitoare la persoana mea,vreau un baiat care sa asculte o melodie si sa se gandeasca la mine cum si eu ma gandesc la el,vreau un baiat care sa ma trezeasca dimineata cu multi pupici oricat de somnoroasa si prost dispusa as fi,un baiat care sa ma inteleaga ca "da,mi-e frica de tunete si fulgere" si am nevoie de cineva sa ma ia in brate,un baiat care sa fie constient ca sunt o suparacioasa si incapatanata dar sa stie sa ma impace cum doar el stie sa o faca,vreau un baiat care sa vina dimineata ,inainte de scoala,la mine la o cafea sau ceai si sa-mi spuna cat de bine se simte alaturi de mine,vreau un baiat pe care sa-l pot alinta si avea grija de el cand e racit sau are probleme,sa ma lase sa-i ating degetele de la picioare si pielea aceea fiiiiina ca de bebelus,care sa stea cu mine in pat sub plapuma si sa se joace cu degetele de la picioare pana se incolacesc si nu mai stim a cui picior e,vreau un baiat care sa stie ca il iubesc fara a trebui sa-i spun acest lucru in fiecare zi,vreau un baiat care sa ma sarute cand vorbesc aiurea si mult...
Vreau ca el sa stie ca mie-mi place zapada si ca imi place sa ma joc ...si sa intre in lumea mea ,sa ne dam cu sania si sa picam ca 2 amatori a sporturilor pe zapada,vreau un baiat care sa ma trezeasca dimineata la 5 sa mergem sa vedem rasaritul ,vreau un baiat care vara la mare sa se inghesuie intr-un pat de o singura persoana doar ca sa poata fi cat mai aproape de mine...vreau un baiat care sa vina in cele mai traznite locuri cu mine,care sa se prosteasca alaturi de mine si sa nu tina cont de ceea ce zic ceilalti din jurul nostru...
Vreau un baiat care...sa ma iubeasca asa cum sunt si sa fie constient ca doar prezentul e singurul lucru ce conteaza :)

Inutil dar necesar

Cred ca fiecare dintre noi, o odata a incercat, sa priveasca spre înauntru, întotdeauna doresti sa afli mai mult atunci când ti se arata putin. E normal, curiozitatea este proprie omului si e bine ca se întâmpla asa.....(Totusi curiosii mor repede,spunea cineva)
Altii încearca sa vada lucrurile dinauntru lor, ei sunt putini si rari. Daca te încumeti sa intri, te întâmpina câmpul arid, ars de soarele pasiunii, nimic special...Toate aceste lucruri le are orice tip de om,si artistul si cersetorul,sau poate o combinatie.Cu totii impartasim aceleasi griji ,aceleasi preocupari dar si aceleasi lacrimi.
Din când în când, pe jumatate îngropate în pamânt, întâlnesti epave. Si ele sunt comune, aceeasi parte îndoita de forta prabusirii, a caderii, arse la capete, cu miros de uscaciune si de frunza moarta. Întotdeauna de jur împrejurul lor creste grâul cel mai frumos...
Tind sa cred ca viata fiecaruia se sprijina pe viata celorlalti, când unul pleaca, ceilalti simt mai putin sprijin si atunci o iau de la început, îsi reconsidera echilibrul, cautarea. Tuturor ni se întâmpla… Facem asta mereu, cautam priviri compatibile, deschise… cautam dragoste. Întindem bratele spre rotundul umerilor pe care-i putem cuprinde în palme si chiar avem nevoie de ei... de umerii acestia uneori goi....alteori plin de zorzoane straine, stralucitoare. Îndoiala apare mai târziu, atunci când întelegem ca oricare din noi poate fi înlocuit. Ultimele vin întrebarile.... acele întrebari care nu-si gasesc niciodata raspunsurile, sunt doar banuite.
Ma plimb dintr-o stare in alta,ca un pendul,nustiu unde ma opresc,si totusi mi-as dori .E greu de gasit solutii,e greu sa recunoastem ce ne doreste inima,e greu sa fac ordine in mine,e greu sa scriu coerent,e greu sa fi inteles si citit de ceilalti.
Vezi tu, dorintele îsi cer drepturile, inima la fel, prea multe de închegat în constiinta, de explicat. Apoi vine strigatul total si mut, suflul exploziei te urca pâna la cer si acolo te regasesti umil si meschin..... singur în fata unei ecuatii simple si totusi de nerezolvat din acest câmp arid în care ai pasit din curiozitate.
Si totusi prabusirea isi are rostul ei...
Toata viata cautam... un numitor comun si timpul îti cere detalii care dor fizic. În cele din urma obosesti, (stare comuna pentru oricare din noi si totusi...) În fiecare clipa înveti ceva nou, o data, înca o data si înca… în fiecare dintre noi lucrurile capata valente prin rasuciri consecutive si ajungi sa privesti împreuna cu cel de-alaturi acelasi lucru dar fiecare sa-l vada altfel.
Mi-e frica sa intreb ce va urma...mi-e teama sa fiu surprinsa ... urcare… prabusire… alinare… zorzoane… stingerea iluziilor ce înca stralucesc în cenusa sobei. Noaptea a trecut repede ,dimineata ploioasa bate la fereastra, vei deschide? De fapt voi deschide? Tacerea ne-a înconjurat, pare ca nimic nu mai e de facut, atunci? atunci de ce mai stralucesc iluziile?....
La urma-urmei fiecare vede ce vrea el sa vada, de ce bâjbâi dupa explicatii inutile care ma seaca în interior si care nici macar pentru mine nu sunt limpezi…? Poate pentru ca e nedrept sa nu existe acea minunata si rara întelegere comuna. fiecare tinde si alearga dupa putinul promis, iar atunci merita sa risti. vezi cum e… scrii, cânti, dansezi te dematerializezi pentru ca este nedrept sa nu vedem lucrurile cu adevarat mari, cele care ne alcatuiesc în ceea ce de suntem în fapt.

Visul (part I )

Ce vis bizar ,imi repet incontinuu de cateva ore...
Era devreme,atipisem la loc,scoala nu mai era o prioritate.Ma aflam intr-un loc plin de drumuri serpuite.Daca ma straduiesc mai bine a-mi aminti,era un labirint prafuit de mister .Era o scapare din acel loc-limita:scari construite pe baza unor foi de carti,cuvinte,sentimente si remuscari.Eram prinsa in acel spatiu inefabil.Initial,ma gandisem sa incep sa cosntruiesc avionase din acele pagini si sa-mi simulez zborul .Nu avea rost...
Am luat fiecare pagina ,toate se desprindeau ca intr-un joc de domino si ma invaluiau.Toate aveau legatura ,era un circuit inchis si totodata plin de oportunitati de zbor.Nu mai intalnisem in viata mea atatea soiuri de libertate.Eram fericita.
Eram atat de curioasa incat as fi putut la fel de usor compara acea imagine cu gasirea unui cufar cu comori nestiute.Paginile erau atat de diafane si multe...Am inceput a mangaia fiecare litera,fiecare cuvant,fiecare sentiment.Cred ca misterul consta in felul cum acordai atentia acelor pagini,parca aveau nevoie de alinare ,de mangaieri.Paginile erau precum petalele unei flori rare,
cu acel parfum magic specific,care era in stare sa te transforme intr-un print,intr-o zana.
Ma intrebam ce s-ar fi intamplat daca nu as fi avut aceasta apetenta pentru acele carti,daca as fi citit din prisma unui arogant sau unui egoist?Oare parfumul acela magic era la fel?Daca cuvintele erau precum balaurii si incepeau a-mi musca din orgoliu si din resentimente.
Linistea curgea in mine..

*

Intamplare

Imi amintesc prima oara ca te-am zarit la marginea secundei mele.Erai singur si dezbracat de orice urma de om.Vroiam sa-ti oglindesc trecutul in mine dar nu ai tresarit,oasele au ramas sub aceasi forma....Erai confuz,nu stiai daca sunt inger sau demon.Te-ai speriat si ai plecat,nu ai luat cu tine nimic decat clipa mea....De atunci secundele se feresc de mine si ma ingroapa in fiecare zi.Parca toate zilele sunt la fel si ma inghesui in mine si largesc mereu sufletul si astept aranjandu-mi gandurile rand pentru un maine plin cu oameni(atatia oameni).Seara imi impaturesc gandurile si ma intorc in tarziul din mine,ca un fluture ce vrea sa-si prelungeasca iesirea din cocon.Dar stiu ca aici totul se termina....e prea mica distanta dintre mine si durere,e doar un gram de aer sau mai putin....()
Zaresc pe strada rece bantuita de plansete ale vantului , oameni fara expresii.Cu cat inaintez prin ei cu atat gandurile isi scot mainile prin pielea mea inghetata si apuca lucruri la intamplare.
Astept din nou sa vina seara sa nu se vada cicatricele gandurilor pe fata.
Te revad din nou ,cat de mult am asteptat clipa asta.Incerc sa-ti vorbesc,sa ma asculti,stiu ca nu ai venit sa ramai.Cuvantul meu iti curge prin vene si incerci sa-l ridici din vene spre pamant....din pamant spre oameni.

Suntem doi?Sau doar unul?

A trecut ceva vreme de cand imi ratacesc sufletul dintr-o parte in alta,dupa voia vantului...O balanganeala continua..Maine nu stiu unde va fi.Pleaca mereu spre tinuturi care naiba stie de ele,sete de necunoscut ,dar mereu se intoarce cand nu gaseste raspunsuri.E atat de egoist ,vrea sa stie totul fara ca el sa se dezvaluie nimic.E un aiurit si nu numai (dar nu are rost acum sa-l judec).
Ma gandesc de ceva vreme sa-l dau la licitatie,as fi curioasa daca cineva ar da ceea ce cer eu in schimb pe el.Nu vreau decat bucati de fericire in cantitati moderate.
M-am saturat de el,e istet (asta e defectul pentru unii),pentru el e un atuu.Pleaca mereu ,ma lasa singura,dar stie ca nu-l pot alunga de langa mine ,ca doar unul pe altul ne avem..
Am planuri cu el de cand eram mica:Sa mergem la mare,sa furam un fir de nisip ,sa avem o imbratisare cu marea,sa cunoastem un om care sa aiba capacitati supranaturale de a transforma uratul in frumos si visele in realitate.
Amandurora ne place zgomotul de tren si pierderea in spatiu Ne trebuie doar un bilet si un pachet de rabdare , niste servetele de dor si am plecat...