Suntem doi?Sau doar unul?

A trecut ceva vreme de cand imi ratacesc sufletul dintr-o parte in alta,dupa voia vantului...O balanganeala continua..Maine nu stiu unde va fi.Pleaca mereu spre tinuturi care naiba stie de ele,sete de necunoscut ,dar mereu se intoarce cand nu gaseste raspunsuri.E atat de egoist ,vrea sa stie totul fara ca el sa se dezvaluie nimic.E un aiurit si nu numai (dar nu are rost acum sa-l judec).
Ma gandesc de ceva vreme sa-l dau la licitatie,as fi curioasa daca cineva ar da ceea ce cer eu in schimb pe el.Nu vreau decat bucati de fericire in cantitati moderate.
M-am saturat de el,e istet (asta e defectul pentru unii),pentru el e un atuu.Pleaca mereu ,ma lasa singura,dar stie ca nu-l pot alunga de langa mine ,ca doar unul pe altul ne avem..
Am planuri cu el de cand eram mica:Sa mergem la mare,sa furam un fir de nisip ,sa avem o imbratisare cu marea,sa cunoastem un om care sa aiba capacitati supranaturale de a transforma uratul in frumos si visele in realitate.
Amandurora ne place zgomotul de tren si pierderea in spatiu Ne trebuie doar un bilet si un pachet de rabdare , niste servetele de dor si am plecat...

Si zici ca vine Craciunul?

A venit Decembrie cu pasi repezi.Probabil ca de data asta a ajuns mai repede datorita faptului ca ninsoarea nu a mai fost un factor perturbator.Deobicei se impiedica ,pica,aluneca dar...mergea mai departe.Poate in momentul caderii acestuia ,noi copiii saream toti pe el si il intrebam:Si cu cadourile noastre ce-ai facut?.

A inceput deja nebunia cumparaturilor.Asa cum erau si stramosii nostrii care se calcau in picioare pentru o bucata de pamant ,asa si contemporanii (noi) cumparam ,ne grabim,nu ne uitam ce cumparam,si nici nu conteaza daca ne este de folos sau nu.Important e ca tot ceea ce achizitionam sa fie la un pret satisfacator pentru buzunarele noastre
Daca omul se respecta ,isi cumpara ceva nou,ideal ar fi o masina ,acuma daca nu e de-ajuns bugetul se accepta si o masina de tocat carne.Nu esti om ,daca nu adaugi in lista de decembrie ceva nou pentru casa.(casa impropriu spus,pentru nevoile personale).
Trecand la capitolul personale,oamenii cumpara cadouri pentru familie,prieteni,x,y,cadouri multe dar sub regula "viceversa".Dam cadouri tocmai in ideea ca vom primi inapoi.De fapt cheltuim tot pentru noi.Aratam lumii intregi ca traim momentul Craciunului,venirii Mosului,ca ne-am schimbat,ca suntem mai buni.Ne cumparam si ne vindem reciproc o imagine de sine imbunatatita.Tind sa cred ca Decembrie a facut un pact cu comertul.E atat de clar relatia dintre comert-religie.E satisfacatoare si chiar merge treaba.Goana asta dupa cumparaturi,nu face altceva decat sa transforme luna decembrie in raiul pe pamant al comerciantilor.
Oricum ,incerc sa ma opresc,sa inchei frumos si totusi...Noi am uitat adevarata valoare a verbului "a darui",noi daruim daca avem garantia ca vom primi altceva in schimb.
Ne lusutruim ghetutele,cumparam nuieluse si suntem impliniti.Oare putem fi impliniti cand noi am uitat toata insemnatatea adevaratului spirit de Craciun?...

Necunoscut

E dimineata.Mi-e frig ,noiembrie de aseara nu avea plapuma,m-a lasat ore intregi dezvelita ,am adormit in propria temperatura a corpului si totusi frigul imi atenua insomnia ,parca se temea sa adorm,sau poate frigul eram eu sau altcineva .Poate eram un frig de om.
La noapte urmeaza decembrie,am sa-i suflu peste palme in speranta sa-l incalzesc.
E dimineata.Ma demachiez grabita de orice negru din ochi gandindu-ma la ei.Ma grabesc la tren,ma grabesc spre necunoscut,cat l-am asteptat ...Parca acum clipele imi sunt sacadate si ma introduc intr-un vartej ametitor care duce spre un final:"agonia clipelor".
Ma uit pe geam gandindu-ma la acel necunoscut ,cat l-am dorit si parca e prea usor acum sa stiu ca-l am.Nu pot sa-ti trimit printr-un plic plin de sentimente si remuscari, fiinta mea,nici gandul nu-l mai pot trimite catre tine.Sunt doar niste pasari in geamul meu acum, care tind sa cred ca zboara la geamul tau.Am reusit sa-i pacalesc pe toti,nu ti-am trimis gandul meu si nici plicul mascat,dar le-am trimis pe ele...
Anunta-ma cand ajung...
Dar pana nu e prea tarziu,poate ma va absorbi necunoscutul si maine dimineata nu voi mai fi eu.
Voi ramane o amintire in zborul pasarilor din geamul meu

Abateri octombricoase

Un drum de tara,batut de ploi si vanturi ,mangaiat de raze,bantuit de suflete ,de noi.
Imi amintesc ca era drumul pe care eu si tu l-am parcurs de atatea ori,eu la un capat,tu la celalalt ,un suflet ce-am compus din partituri infinite cu tonalitati pulsate de: "Te iubesc","Te voi iubi mereu"(aparent infinite).Notele muzicalitatii noastre luasera viata odata cu tine,odata cu noi.
Si inca acum parca il mai aud...
Offff ,dar stai! Drumul a impietrit demult.
Noi?
E doar un simplu tu ,un simplu eu

E toamna.

Septembrie a trecut,cred ca l-am pus in buzunar ca nici nu l-am vazut.Iar octombrie sta cu piciorusele zgribulite in fata usii,uitandu-si iar umbrela acasa.

Septembrie e Stanescu..(acopera-mi inima cu ceva,sau mai bine cu umbra ta)

realitati si vise

Cred ca fiecare din noi isi creaza propria realitate,de teama de a da frau visarii si fictiunii.Totusi eu in realitatea asta vad limita,care ma ajuta sa ma opresc cand trebuie,si ma ajuta sa nu ma ambalez prea mult.

Am citit mai demult pe net ,un articol,in care cineva spunea ceva foarte dragut:"Realitatea e pentru cei care nu fac fata fictiunii".Mi se pare foarte inteligent spus in sensul ca realitatea o au toti,si se izbesc de ea la orice minut,nu spun secunde si miimi de secunde din cauza ca in acel interval de timp numai poti numi realitate ci o stare inefabila care te acapareaza si te reduce pe tine ca fiinta ,ca punct pe pamantul asta ;te face mai mic decat un punct si tu evadezi pt o fractiune mica mica de secunda intr-o alta sfera.Ideea e ca multi ajung acolo,dar nu toti isi dau seama ce se petrece de fapt.

Realitate am impresia ca e un cuvantu mediocru si tot ce tine de el..

Pe cand fictiunea..aria ta de creatie,de imaginatie ,e vasta ,e particularizata tie ca fiinta,ca eu de fapt.Acolo tu esti stapanul..dar ideea e sa stii sa gasesti teritoriul...sa-l cuceresti,si apoi sa-l stapanesti.

M-am intalnit acolo..cu fat frumosul lui tudor chirila..era suparat si dezamagit..partea ciudata era ca el il dezamagise..cred ca tudor a uitat ca fiintele din vise..nu pot avea cuvant in realitate.

Am ramas cu el si l-am consolat...i-am spus ca si eu eram dezamagita si ca nu-l voi lasa singur nici o clipa.Am ramas pe malul marii ...(marea am adus-o din realitate,si era mai blanda.Dar nu ,avea aceleasi trasaturi ca-n realitate,era schimbatoare.

M-am trezit din somn...cu un ac si-o ata,sigur nici de data asta nu mi-a reusit cusatura intre vis si realitate:)

Cum e cand moare o parte din tine?

A murit si odata cu ea au inghetat amintirile copilariei.
Obisnuiam de mica sa ma atasez de oricine care parea suflet cald si dispus sa -mi spuna cand nu erau a mei langa mine te iubesc,sunt aici.
Era familia...mea,doar ca era cea de-a doua,familia la care am copilarit verile,si furam cirese si mere din gradina mamei..ei..si toata mancarea noastra era o para,un gutui si 2 capsuni.Cand se epuizau toata jocurile cu ea,(Adriana, o cheama,)prietena cea mai buna din copilarie..,Vali,mama ei, ne chema sa o ajutam la o prajiura din ce mai aveam prin buzunare din gradina cu fructe.
Vali,era genul de om care emana o caldura sufleteasca nemaintalnita dar in acelasi timp un scut foarte puternic avea,si nu multi puteau trece de el.Avea parul blond,auriu as spune,imi amintea mereu de povestile cu zane.Pe cat era de puternica pe-atat de apreciata era de mine.Era o icoana,dar una care nu plange in fata necredinciosilor pt iertarea pacatelor,ci o icoana care isi pastra raceala.
Si....Zboing..firul amintirilor s-a intrerupt.Bruiat de moarte.Accident stupid..si totusi.
Inmormantarea a fost de plumb.(Incep sa-l inteleg pe Bacovia).Si aerul a fost unul lugubru,am putea spune :moartea plutea in aer.Se auzeau cantece planse de vieti ramase inca aici cu povara eului.
Si pielea ei de odinioara miroase a fructe de gradina.Acum,a moarte,a neviu,
Si vreau sa o strang in brate , sa-i spun ca mi-a fost a doua mama si am invatat multe de la ea.Dar cel mai important am invatat sa fiu tare.
Zi lugubra.Zi de cenusa.