marți, 10 iunie 2008

Telefoane.Poveste trista

Am primit o scrisoare de dragoste.Bizar de altfel,tipul spune ca ma cauta de mult .Are 34 ,eu am 16,n-o sa mearga.E si poet pe deasupra..,dar pacat ca eu sunt casnica-eleva-visatoare fara vise,asta fiind lucrul cel mai trist de pe lumea asta,in afara tineretei fara batranete,bineinteles.
Revenind la subiect..m-a sunat..trebuia sa-i raspund.Mi-a cerut descriere ,i-am raspuns repezit ca sunt un copil singuratic,de nimeni inteles,si mi-e rusine de mine cum si lor de mine.dar...stii...
numai respira in receptor ca te-as manca de viu,te-as transcrie pe curat si alea alea.Am continuat acest joc stupid .:Stii, eu nu-s ca tine.. pana si secundele se feresc de mine, cu toate ca am reusit sa le aud de cateva ori. Vorbesc serios. Numai ca atunci cand auzi secundele, nu mai vezi, sau nu vezi la timp. Pacat...Unde-i dragostea din telefon?Dar tu nu-mi raspunzi, te-a uitat Dumnezeu cu perna aia in brate...o suvita de-a ta mangaie receptorul, intra prin el si iese pe la mine, sa ma chinuie noaptea cand n-o mai suna nici un telefon. La toate te-ai gandit.Dar bine. Uita-te la perna, s-a aprins?Asta pentru ca tocmai am stins lumina. La revedere.
Motanel.

3 comentarii:

iris spunea...

cat de sexi acea suvita pe receptor..adica suna sexi..mno:))e sexi:)

iris spunea...

doamne genial ce ai scris despre secunde..atunci cand le auzi nu le mai vezi nu mai simti....imi place foarte mult...daca ar fi citit einstein ce ai scris te-ar fi felicitat intr-una....;)

badafly spunea...

ms mai licurici:)