Eram tolanita in pat si ma uitam la six feet under, concentrata cu pufuleti intr-o mana si chipsuri in cealalta, mai era si un episod simpatic, cand doi batranei se gandeau sa se casatoreasca, pentru ca oricum s-au saturat sa mearga de fiecare data singuri la cumparaturi in supermarketuri, si acum ca se gasisera, asteptau sa aplice asta.La mine functioneaza cu un telefon la mama, in timp ce plimb caruciorul, si-i spun cu o oarecare emfaza ca am mostenit de la ea spiritul econom, si prefer sa ma incadrez in vreo 20jde lei decat sa bramburesc o ora intreaga si sa inghit in sec, de cele mai multe ori.
Revenind, ca tot fac digresiuni, in seara aceea voiam a scrie ceva cuiva.E nasol cand te uiti in telefon si nu-ti vine a suna pe nimeni si mai ales a scrie.Te apuci sa scrii in "ciornele" din telefon ,scrisori imaginare , crezand cu speranta ca poate la un moment dat se vor transforma in sent messages.
Ma apuc sa scriu un scenariu , dar de la o imagine de ansamblu asupra lucrurilor, din care cel putin crezi ca faci parte, ajungi la o focalizare a pixelilor , a, de fapt nu, a privirii tale din calculator...si te vezi pironit in fata lui, incercand a reconstitui toate trairile tale de-a lungul vremii.Un fel de anamneza virtuala, haha.
Incepi cu o introducere ca la carte si se aude la un moment dat:"Sa te intorci aici, nu mai ai undeeeeee!Oooo Ooooo".(Credeam ca e iar un soi de serenada, cum s-a mai intamplat la fereastra vecinei, loc in care cineva ii canta alaturi de prietenul cel mai bun, ca deh, ai nevoie de sustinere , "Spune-i c-o iuuuuu,c-o iuuuuuuu (besti)) .Asa deci, ma uit pe fereastra...nedumerita.Erau tolaniti niste indivizi,imi permit a nu-i identifica,caci altfel vai de visele mele.Aveau o chitara ,aveau si bere ,aveau si fete ,dar nu aveau voce.
Cantau la chitara piese dragi mie, ma ofticau tare, piese pe care poate ca eu le stiam mai bine canta decat ei, si voiam sa alerg la ei, sa le iau chitara din mana, si sa ma aplaude toti, sa fie onorati de prezenta si indrazneala mea.De fapt, eu eram fiecare din acel cerc adunat din fata mea.Eram acel strain care intra in camera mea si se intreaba de ce am lipita o foaie pe perete, si de ce scrie ultima tigara in subsolul paginii, iar in antet :VICIU.
Din punctul in care tu vrei sa fugi pe fereastra aceea, la niste straini(de fapt la tine), de acolo incepe povestea ta.
"halucinaţiile gîndirea dublă halucinoza în vreme
ce noi ceilalţi ne trezim în unele nopţi speriaţi
ca nişte copii şi credem că e de la păcatele noastre.
dar ştim că mai mult nu ni se cuvine."(Dan Sociu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu