Canta-mi povestea

Se apropie sarbatorile si toate semnificatiile mele asupra acestor "evenimente" reapar asemeni unui film vechi regasit ,dar care mereu imi face placere sa-l vad.Apar intalniri mai dese la ceiuc,vin fiert cu scortisoara,mancat mai mult de turta dulce,Frank Sinatra,mai mult jazz difuzat,patinoar,obrajori imbujorati,tremurici,ochelari aburiti si mai multe vise cu Rudolphi cautandu-l pe Mosu' care precis s-a inpotmolitintr-un cos;)).

Pot sa spun ca aseara a fost una dintre cele mai frumoase zile din ultima perioada.A fost majoratul Oanei:) dar cine s-ar fi gandit ca acolo vom avea atatea surprize?:)
Am cantat alaturi de tatal ei la o chitara ore intregi,piese de "moda veche" cum spunea dansul.Am inchis ochii si am zburat undeva putin mai sus de nori si tind sa cred ca nu doar eu am simtit asta.De fapt imposibil,m-am uitat la privirile tuturor si erau numai zambet si sfintenie.

Spre sfarsit,asteptam trenul ...in ritm de melancolice ganduri dar simteam o energie in fiecare dintre noi.Si dupa ce ne-am urcat in tren cantam,parca simteam ca noi suntem acel ceva din tot acest univers care trebuie sa faca lumea mai buna...Chiar si controlorul a zambit.Imi place sa "smulg" de la oameni zambete (timide,indraznete) pentru ca imi dau seama ca mai exista o speranta cu fiecare dintre noi de a face ceva,de a schimba lumea asta moarta:)

Cu toate ca aseara am auzit :"Domnilor,sentimentul s-a uzat..."
Ma gandesc la transformare...si ca nimic nu se pierde.Chiar si o vapaie isi mai leapada umbrele prin camarutele albe ale sufletului meu:)