luni, 3 noiembrie 2008

Abateri octombricoase


Un drum de tara,batut de ploi si vanturi ,mangaiat de raze,bantuit de suflete ,de noi.
Imi amintesc ca era drumul pe care eu si tu l-am parcurs de atatea ori,eu la un capat,tu la celalalt ,un suflet ce-am compus din partituri infinite cu tonalitati pulsate de: "Te iubesc","Te voi iubi mereu"(aparent infinite).Notele muzicalitatii noastre luasera viata odata cu tine,odata cu noi.
Si inca acum parca il mai aud...
Offff ,dar stai! Drumul a impietrit demult.
Noi?
E doar un simplu tu ,un simplu eu

2 comentarii:

genutzu spunea...

roma a imbatranit ... a ars ... a rastignit dar n-a uitat de trubadurul aiurit; piezisha ii tentanta si plina de pericole ... un alchimist saruta ghipsul nou descoperit... iubirea-i trecatoare?

NU!

piciorul calca stramb dar ghipsul tzine o saptamana :)

badafly spunea...

s-a aprins acel miculut bec din acel beci in care coboram doar cand e gata mustul sau cand vrem sa ne aducem aminte de mirosul strugurilor inghetat:)