"Umpleţi-vă unul altuia cupa, dar nu beţi dintr-o singură cupă.
Împărţiţi-vă pâinea, dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată.
Cântaţi şi dansaţi şi veseliţi-vă laolaltă, dar faceţi ca fiecare să rămână singur,
Întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeaşi armonie.
Dăruiţi-vă inimile, fără a le lăsa, însă, una în paza celelalte,
Pentru că numai mâna vieţii vă poate cuprinde inimile.
Şi ţineţi-vă alături, dar nu chiar aşa de aproape,
Căci coloanele templului înălţate-s la anume distanţă,
Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt."
Împărţiţi-vă pâinea, dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată.
Cântaţi şi dansaţi şi veseliţi-vă laolaltă, dar faceţi ca fiecare să rămână singur,
Întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeaşi armonie.
Dăruiţi-vă inimile, fără a le lăsa, însă, una în paza celelalte,
Pentru că numai mâna vieţii vă poate cuprinde inimile.
Şi ţineţi-vă alături, dar nu chiar aşa de aproape,
Căci coloanele templului înălţate-s la anume distanţă,
Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt."
Ma intreb,oare ideea dragostei presupune libertate, ideea de a nu-ti pierde identitatea?Sau de creare a unui echilibru in acest univers:"coloanele templului inaltate la o anume distanta".
"dragostea e o pierdere de sine,dar nu multi inteleg acest lucru"(David).
"Eu nu ma pot identifica decat printr-un intreg,printr-o completare,nu as putea sa ma vad la modul singular,nu a-si fi eu,de asta nu pot concepe ideea "departarii ca sa-ti incap in ochi"(Mama)
David,deja devii mentor pe blogul meu:).
10 comentarii:
Cred ca suntem diferiti si asa ar trebui sa ramanem. Nu putem trai singuri, avem nevoie de cineva in viata noastra, pentru a ne completa nu pentru a ne pierde libertatea. Cand incetam sa mai fim noi, sa gandim, sa ne visam propriile vise, murim.
E clar ca nu putem trai singuri.Cum ar fi ca maine sa te trezesti si in jurul tau sa nu mai existe oameni?Toate scopurile tale ar fi zero,pentru ca nu ai avea cu cine sa impartasesti tristeti si bucurii,iubire sau ura.
Da,dar in fond e o pierdere de sine iubirea,dar ma gandesc ca se compenseaza prin "renasterea unei alte identitati",a unui intreg.:)
Bine ai venit,Denisia !:)
Foarte frummos badafly postul tau si... pe masura tutela mentorului tau si ideile mamei tale! :))
eh na:)) ,nu ti-ai dat seama,edu?e o chestiune de marketing:P(de promovare:)) )
Atunci a functionat?!
Eh...incearca mama,de 5 zile e cu telefonul in mana dar nimic...
"dragostea e o pierdere de sine,dar nu multi inteleg acest lucru"(David).
Pierderea o generezi daca ai cui sa o cedezi. Nu o dai asa...de florile marului inflorit al sufletului.
De obicei "o dai" cui nu merita! Iar de aici, porneste tavalugul ce de multe ori nu te lasa intreg/inocent/pur/sincer/dezinteresat. I-ti creeaza preconceptii, mecanisme de aparare si chiar principii ce nu prea se pupa intru' Iubire.
Nu traim singuri nu-i asa!
Dar nici iubiti. Ci un fel de cautatori cu speranta ca un coif. Un fel de indemn la "lupta" ce de multe ori nu are corespondent sau ecou.
Originalitatea noastra e precara, subiectiva, glumeata sau chiar creatoare. Iluzia insa dragi traitori ramane in picioare.
Ea, Iluzia Iubirii a stat in picioare, mai tare ca niciodata in Titanic. De aceea a fost sau poate mai este cel mai dorit/visat,film/sentiment/dorinta.
Momentele de fericire nu genereaza Fericire, pentru ca nimeni nu a predat-o, nu a invatat-o! Profesorii ei se numesc Amagire, Speranta, Iluzie-neintregita insa!
Si mai e ceva:
-Lipseste Contrazicerea autentica, argumentele de baza. Aruncam cu cockteiluri, franturi de poezii si credem ca ne apropiem senzatia, Iubirea, Superlativul. Iar noi..., suntem plini de "fiziologic" & habar nu avem de pozitionarea lor pe tabla noastra de sah a vietii
Asa ca ne ramane sa vedem "cum" ne pierdem sinele Si daca ne mai regasim frumosi, firesti etcetera
Da,Joker sunt de acord cu tine in legatura cu filmul Titanic ,despre care spui ca ar fi cea mai buna infatisare a iluzii iubirii:).
Dar uita-te ca acum,cand vorbesti despre film si incerci sa-l readuci la ideea pura ,la simbolul acestuia,primesti raspunsuri gen:Du-te bah! Titanic?E lacrimogen,e asa pentru fetite:)
Probabil ca sinele ni-l pierdem involuntar,inconstienti...L-am pierdut si nici nu stim drumul pe care l-am parcurs...totul se rezuma la scop,iar oare ce ar trebui sa conteze mai mult?Scopul sau drumu pe care il parcurgi in orice lucru?
Din pacate la romanii acum se intampla urmatrul lucru:
Nu ne mai intereseaza sa jucam/actionam ci, cat e tabela, cat e scorul. Exact cum ai zis si tu SCOPUL.
Crezand noi in prostia noastra(A LOR)ca totul isi gaseste rezolvarea DUPA... ce ni-l atingem.
Din pacate suntem prea prosti sa intelegem procesul asta.
Iar droaia de profesori, parinti, bosorogi, medici, avocati etc asta urmaresc. Mai traieste daca poti!
Ma rog exista Exceptia,
nimeni n o neaga(dintre putinii sanatosi la cap)dar ce folos!?
Apropo de gloata cu "..e lacrimogen"
Cam atat pot ei intelege din aceasta viata.
Se fut,pardon, fac copii, mananca si se culca(inainte de asta net/tv)
Si cam asta este tecutul lor prin viata, ce-i drept cu masini, copii, rochii,piepturi,plimbari(in Gol) samd. Dupa care vin sa ne Si"invete ei" sa ne dea "lectii" !
PS Ca sa te strecori printre ei trebuie sa ai o glanda anume.., eu o am:))
Altfel,, te paste mediocritatea , cu tot cu fripturile/micii aferenti
acestui ambient predictibil
Sunt acei oameni care considera ca ei nu merita un anumit lucru,ci mai simplu:li se cuvine.Mi-e scarba:)
Trimiteți un comentariu