Stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.

Am furat de la o persoana foarte draga mie aceste vorbe,la randul ei preluate din ideile lui Khalil Gibran.Se pare ca se creeaza un cerc vicios,dar al naibii de placut:)

"Umpleţi-vă unul altuia cupa, dar nu beţi dintr-o singură cupă.

Împărţiţi-vă pâinea, dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată.

Cântaţi şi dansaţi şi veseliţi-vă laolaltă, dar faceţi ca fiecare să rămână singur,
Întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeaşi armonie.

Dăruiţi-vă inimile, fără a le lăsa, însă, una în paza celelalte,
Pentru că numai mâna vieţii vă poate cuprinde inimile.


Şi ţineţi-vă alături, dar nu chiar aşa de aproape,
Căci coloanele templului înălţate-s la anume distanţă,
Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt."

Ma intreb,oare ideea dragostei presupune libertate, ideea de a nu-ti pierde identitatea?Sau de creare a unui echilibru in acest univers:"coloanele templului inaltate la o anume distanta".

"dragostea e o pierdere de sine,dar nu multi inteleg acest lucru"(David).
"Eu nu ma pot identifica decat printr-un intreg,printr-o completare,nu as putea sa ma vad la modul singular,nu a-si fi eu,de asta nu pot concepe ideea "departarii ca sa-ti incap in ochi"(Mama)
David,deja devii mentor pe blogul meu:).