Cu totii incercam a ne echilibra mereu acea balanta dintre faptele bune si cele rele,uneori constiinta ne mustra prea tare alteori nici ca nu o avem:) De cele mai multe ori,balanta ne e deformata,pentru ca suntem confuzi nu stim pe ce cai sa o luam,si un lucru e cert,suntem modelati de prea multi factori externi.
Spre a stii ceea ce este bine sau rau in fata lui Dumnezeu(Marele Anonim,cum il numeste Blaga),inseamna a stii ceea ce este bine sau rau fata de celelalte fiinte umane,actiunile iar apoi efectele pe care tu le ai asupra lor.Cu totii ne bazam pe o lege morala.Dar aceasta lege este unica cu privire la indeplinirea datoriei,si astfel nu este posibila o departajare intre un pro -legii si un contra -legii.
Prin urmare,un om nu poate fi in acelasi timp moral-bun in anumite contexte iar moral rau in altele.
Kant distinge trei clase de fiinte umane:
1.Cu predispozitii catre animalitate,in care omul are trei feluri de instincte,unite de Kant prin denumirea generica de "iubire de sine fizica si doar mecanica";punctul de plecare e conservarea omului in calitate de individ si trecerea prin conservarea sa ca specie care ,desigur ,se propaga prin instinctul sexual,incheiandu-se cu conservarea acestuia in calitate de cetatean. E simplu individ-perpetuarea speciei-apoi cetateanul cu acte in regula.
2.Cu predispozitii catre umanitate,care trebuie sa contina in plus fata de primul,si rationalitate(inclusa in "iubirea fizica de sine comparata".De aici apare si inclinatia omului de a dobandi valoare si de a se impune in ochii celuilalt,unde egalitatea cu ceilalti este pe primul plan,iar superioritatea fata de ceilalti este cea mai ravnita.
Dar ca orice lucru,exista si o degenerare,aceea ar fi in gelozie,rivalitate(fiind numite vicii ale civilizatiei) dar eu le-as numi caracteristici inevitabile:),vazandu-le dintr-o prisma pozitiva si constructiva:)
Cand aceste "vicii" ajung la paroxismul raului moral,depasind conceptul de umanitate sunt denumite:vicii satanice(bucuria fata de raul altuia,nerecunostinta,etc)
3.Cu predispozitii catre personalitate,unde rationalitatea dezvolta capacitatea responsabilitatii fata de propriile acte;ea este predispozitia cea mai elevata a fiintei umane,pentru ca prin ea liberul arbitru dobandeste imboldul de a respecta legea morala(constiinta,o numesc eu mai simplu)
Un astfel de liber arbitru care se autodetermina in vederea respectarii legii este definitoriu pentru "caracterul bun".(vointa,ratiune)
Toate cele 3 predispozitii au drept sursa :ratiunea,dar prima are numai ratiunea in genere,a doua:ratiunea practica care permite sa subziste imbolduri "nemorale",ir a treia e tipic morala,fiind capabila de a da legi neconditionate.Toate aceste predispozitii sunt originare,fara ele fiinta umana nu ar putea exista:)
Kant afirma ca "in orice fiinta umana,exista un germene de puritate (sfintenie)ce favorizeaza manifestarea binelui,care a rezistat atat anihilarii,cat si coruperii"
Un exemplu de corupere ar fi iubirea de sine care,luata drept principiu al maximelor,constituie sursa raului.Dar in cazul in care iubirea de sine este temperata de ratiune si are un scop corespunzator care vizeaza o prosperitate de durata,pentru care se vor gasi mijloace convenabile,ea poate fi benefica si este bine sa fie preluata in maximele practice:)
Cand spunem ca "omul este rau de la natura" intelegem ca el are constiinta legii morale ,dar ocazional s-a indepartat de ea in maxima pe care a adoptat-o.Aceasta tendinta,clar,este una subiectiv necesara pentru intreaga specie umana,intrucat se manifesta in genere la orice om,chiar si la cel mai bun,daca ar fi obiectiv necesara.
"Dezacordul ocazional al liberului arbitru fata de lege(moral)"este numita tendinta catre rau in natura umana.
Ajung la aceasi concluzie mereu,totul e relativ,chiar si binele si raul acesta moral,cu toate ca specia umana a pornit de la acelasi sablon pe care a fost construita:)
Va urma :) Cred ca am lungit-o prea tare:)
Un comentariu:
Toata morala lui Kant se rezuma la imperativul categoric: “Actioneaza numai conform acelei maxime prin care sa poti vrea totodata ca ea sa devina o lege universala”
Cu alte cuvinte, ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.
Foarte bun postu, si documentat.
Inca ceva, sa nu confundam morala cu etica. Unele principii sunt general valabile, altele sunt norme etice.
Trimiteți un comentariu