Se afișează postările cu eticheta kant. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta kant. Afișați toate postările

marți, 11 mai 2010

Tentatia omului modern,evadarea din destin.



Acesta este titlul care ne-a fost dat(cu toate ca mi se pare putin deplasat),pentru a construi un eseu,fiindu-ne testata capacitatea noastra(a elevilor) de a ne adapta in functie de context...and here it goes:

Ce este destinul?Are pentru noi aceeasi semnificatie?Sau fiecare individ trateaza
acest aspect intr-un mod diferit?

Luand explicatia din dictionar,aflam ca destinul poate fi asociat cu ideea de soarta,viitor,o forta sau vointa supranaturala despre care se crede ca hotaraste intr-un mod fatal si irevocabil tot ce se petrece in viata omului.O alta definitie pe care o intalnim in dictionar,descrie destinul ca fiind un ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de vointa unui om si care compun viata lui.
Orice individ este liber sa creada in ceea ce vrea.Dar oare care e adevarul?Sau pot exista mai multe adevaruri?
Deseori intalnim sintagme de genul :"asa a fost sa fie",asta i-a fost destinul",aici i-a fost scris sa-si gaseasca sfarsitul"
.Majoritatea oamenilor privesc destinul ca o fraza scrisa intr-o carte pe care cineva doreste sa o implineasca cuvant cu cuvant.Dar toate aceste ideologii despre destin,pornind din exterior spre interior ,depind intr-o mare masura de valorile indivizilor din punct de vedere religios si filosofic.
Cred ca,tocmai din cauza acestei luciditati, de perspectiva a vietii,oamenii isi creaza scopuri,de a lasa ceva in urma,pentru ca stiu ca totul e desertaciune si goana dupa vant.
Dar din moment ce suntem constienti ca ne este scris un anume lucru,cum de mai avem puterea de a lua decizii,si de a ne intersecta gandurile pe diverse drumuri cruciale din viata noastra?
Filosoful german Immanuel Kant afirma faptul ca:"Dumnezeu constituie pentru fiintele umane individuale care sunt imperfecta,idealul sau prototipul de perfectiune cu care acestea se compara in cunoastere si actiune".Analizand putin,putem afirma faptul ca orice fiinta rationala este destinata obiectiv ,unui scop
comun si anume al promovarii binelui suprem.Astfel,daca un individ se va abate de la acest bine moral,si o va lua pe un alt drum e probabil ca destinul sa-i fi fost acela.
Cu totii,am auzit macar o data de conceptul "al determinismului" sau teoria determinismului cum o numesc altii.Aceasta afirma ca toate evenimentele viitoare
au fost deja predeterminate si vor avea loc in mod obligatoriu(pozitie cunoscuta sub numele de fatalism).Prin urmare,traim intr-o iluzie a faptului ca suntem liberii arbitri ai actiunilor noastre iar indiferent ce cale am alege tot la un punct final predeterminat am ajunge.
Realizez in ce opozitie se afla un cersetor care si-a acceptat destinul cu un geniu care vrea sa schimbe lumea si isi neaga "fatalitatea"destinului.Ce mangaiere pentru primul si ce palma pentru celalalt.
Am putea aplica teoria determinismului in favoarea noastra ,astfel,ipotetic vorbind,daca am putea sa avem cunostinte complete despre materia fizica si toate legile care guverneaza acea materie,atunci,teoretic
ar fi posibil sa fim capabili a ne calcula timpul si spatiul al oricarui eveniment care va avea loc vreodata.


Cine ne controleaza destinul?Unii il cunosc sub numele de :’El”,Lucian Blaga il numeste „Marele Anonim”,crestinii:”Dumnezeu”.Indiferent de ce nume va lua ,cert este ca aceasta forta supranaturala exista ,care stie mult mai multe decat noi oamenii.Sa-si fi asumat acesta ,destinul unei lumi intregi?:)
Marele Anonim,este existenta care ne tine la periferie ,care ne refuza ,care ne pune limite,dar careia i se datoreaza orice alta existenta.Cautand prin noi insine in cautarea lui ,l-am banuit la un moment dat si dincolo de noi.
Mai tarziu,am fost nevoiti sa-l gandim cu greutatea tot mai mare dincolo de noi,in zone mai presus de toata faptura.
Pentru a explica mai bine ideea de Marele Anonim si actele creatoare,putem apela la filosofia cosmogonica a lui Lucian Blaga.
Scriitorul sustine faptul ca Marele Anonim are capacitatea de a „genera” un numar nelimitat de existente identice.El nu este un creator de lumi,ci un generator de Dumnezei echivalenti.Intrebarea se pune :”Daca Dumnezeu s-a facut om,atunci si omul se poate indumnezei?”
Acest Mare Anonim ia masuri preventive pentru ca omul si creatura in general sa nu se poata afirma decat in anumite limite.Astfel cred ca aceste limite fac parte din cercul inchis in care traieste individul ,implicit in ideea de destin.
Fiind limitati de conditia umana,ajungem sa inzestram aceasta putere supranaturala cu atribute divine ,pe care, despoiati de perspectiva necesara ,nu ne-am fi putut hotari sa i le acordam.
Acesta este un tot unitar,de o maxima complexitate substantiala si structurala ,o existenta suficienta siesi.Virtualmente,acesta e un generator de „toturi divine” egale cu el insusi ,dar,pentru a salva centralismul existentei,Marele Anonim nu se va manifesta decat prin acte reproductive cu obiectivul minimalizat.De mentionat este faptul ca ,nici un act reproductiv al acestuia nu se declara,asa cum ar putea ,unui „tot divin”Aceste acte sunt independente de vointa lui,fiind lipsite de maxima extensiune.
Asadar,noi oamenii suntem un soi de probabilitati de a nu fi existat,de a nu ne fi generat ,precum spuneam anterior.
In concluzie,sunt de parere ca in mod cert suntem limitati in primul rand de conditia noastra umana ,iar apoi de conceptul de destin.Suntem ingraditi de propriile noastre alegeri si credem in libertatea de a decide ce e mai bun pentru noi,dar in fond indiferent de drum tot in acel punct fatal vom ajunge.
Tentatia omului modern este , dorinta de a-si impune limite si de a se inchide cu garduri ,ca apoi sa le sara(vorba lui David).E un paradox care intr-un mod involuntar se tot repeta:)
Niciun om nu cred ca doreste sa-si cunoasca urmatorul pas pe care il are de facut.Pana la urma,este importanta si mentinerea misterului,spontaneitatii,neasteptatului,altfel unde ar mai fi farmecul ambitiilor,contemplatiei?
Motivatia oamenilor in general este de a afla cat mai multe despre diverse lucruri,si cum sunt atat de multe lucruri in lumea asta ,niciodata nu se vor epuiza lucrurile necunoscute.Prefer sa asociez destinul cu ideea de mister,si-mi doresc sa fiu surprinsa intr-un mod placut sau nu,decat a-mi anticipa viitorul:)

miercuri, 24 martie 2010

Religia doar in limitele ratiunii.(Binele-Raul Moral)

Frumusetea e o chestiune subiectiva,la fel putem spune si de:ce e bine?si ce e rau? dintr-un punct de vedere al moralitatii.Asa cum pentru mine a ma spala dimineata pe fata este un lucru bun,pentru un altul poate fi un lucru rau (consumul excesiv de apa).
Cu totii incercam a ne echilibra mereu acea balanta dintre faptele bune si cele rele,uneori constiinta ne mustra prea tare alteori nici ca nu o avem:) De cele mai multe ori,balanta ne e deformata,pentru ca suntem confuzi nu stim pe ce cai sa o luam,si un lucru e cert,suntem modelati de prea multi factori externi.
Spre a stii ceea ce este bine sau rau in fata lui Dumnezeu(Marele Anonim,cum il numeste Blaga),inseamna a stii ceea ce este bine sau rau fata de celelalte fiinte umane,actiunile iar apoi efectele pe care tu le ai asupra lor.Cu totii ne bazam pe o lege morala.Dar aceasta lege este unica cu privire la indeplinirea datoriei,si astfel nu este posibila o departajare intre un pro -legii si un contra -legii.
Prin urmare,un om nu poate fi in acelasi timp moral-bun in anumite contexte iar moral rau in altele.

Kant distinge trei clase de fiinte umane:

1.Cu predispozitii catre animalitate,in care omul are trei feluri de instincte,unite de Kant prin denumirea generica de "iubire de sine fizica si doar mecanica";punctul de plecare e conservarea omului in calitate de individ si trecerea prin conservarea sa ca specie care ,desigur ,se propaga prin instinctul sexual,incheiandu-se cu conservarea acestuia in calitate de cetatean. E simplu individ-perpetuarea speciei-apoi cetateanul cu acte in regula.

2.Cu predispozitii catre umanitate,care trebuie sa contina in plus fata de primul,si rationalitate(inclusa in "iubirea fizica de sine comparata".De aici apare si inclinatia omului de a dobandi valoare si de a se impune in ochii celuilalt,unde egalitatea cu ceilalti este pe primul plan,iar superioritatea fata de ceilalti este cea mai ravnita.
Dar ca orice lucru,exista si o degenerare,aceea ar fi in gelozie,rivalitate(fiind numite vicii ale civilizatiei) dar eu le-as numi caracteristici inevitabile:),vazandu-le dintr-o prisma pozitiva si constructiva:)
Cand aceste "vicii" ajung la paroxismul raului moral,depasind conceptul de umanitate sunt denumite:vicii satanice(bucuria fata de raul altuia,nerecunostinta,etc)

3.Cu predispozitii catre personalitate,unde rationalitatea dezvolta capacitatea responsabilitatii fata de propriile acte;ea este predispozitia cea mai elevata a fiintei umane,pentru ca prin ea liberul arbitru dobandeste imboldul de a respecta legea morala(constiinta,o numesc eu mai simplu)
Un astfel de liber arbitru care se autodetermina in vederea respectarii legii este definitoriu pentru "caracterul bun".(vointa,ratiune)

Toate cele 3 predispozitii au drept sursa :ratiunea,dar prima are numai ratiunea in genere,a doua:ratiunea practica care permite sa subziste imbolduri "nemorale",ir a treia e tipic morala,fiind capabila de a da legi neconditionate.Toate aceste predispozitii sunt originare,fara ele fiinta umana nu ar putea exista:)

Kant afirma ca "in orice fiinta umana,exista un germene de puritate (sfintenie)ce favorizeaza manifestarea binelui,care a rezistat atat anihilarii,cat si coruperii"

Un exemplu de corupere ar fi iubirea de sine care,luata drept principiu al maximelor,constituie sursa raului.Dar in cazul in care iubirea de sine este temperata de ratiune si are un scop corespunzator care vizeaza o prosperitate de durata,pentru care se vor gasi mijloace convenabile,ea poate fi benefica si este bine sa fie preluata in maximele practice:)

Cand spunem ca "omul este rau de la natura" intelegem ca el are constiinta legii morale ,dar ocazional s-a indepartat de ea in maxima pe care a adoptat-o.Aceasta tendinta,clar,este una subiectiv necesara pentru intreaga specie umana,intrucat se manifesta in genere la orice om,chiar si la cel mai bun,daca ar fi obiectiv necesara.

"Dezacordul ocazional al liberului arbitru fata de lege(moral)"este numita tendinta catre rau in natura umana.

Ajung la aceasi concluzie mereu,totul e relativ,chiar si binele si raul acesta moral,cu toate ca specia umana a pornit de la acelasi sablon pe care a fost construita:)

Va urma :) Cred ca am lungit-o prea tare:)