Echilibru zici?

E frig.Ceasul sta la panda.Parca ii simt privirea atintita asupra mea.Nu e nimeni,decat eu si frigul din mine.Ma dezbrac de toate sentimentele,si le pun in cuier.Inlocuiesc hainele cu bucatele mici de hartie invechite si mototolite predestinate punerii pe foc.Imi dau seama ca fiecare bucatica contine ceva,un cuvant,o vorba blanda.Imi lipesc hartiutele de trup.
Ceasul merge intr-un sens invers...Raman la nesfarsit intr-un echilibru instabil:)
E ziua in care,sunt bantuita de lucruri demult uzate,de un univers intreg de frustrari .Ambitiile au plecat cu un alt tren,cu o destinatie mai incitanta...Iar eu...am ramas aici,pe peron,asteptandu-mi neasteptatul.Pasii mei incep a fi (tele)ghidati intr-o directie...Drumuri?Of,cate drumuri,dar oare care e cel mai bun?Indiferent de alegere,tot timpul se intampla a se intersecta intr-un punct in care am pierdut harta pentru a merge mai departe.
Ma incearca raceala,ma incearca caldura.Nu-mi sunt suficienta.Am nevoie si de alte probabilitati ale eului,de alte vise nevisate,de temeri neinfricate.

Raman la nesfarsit intr-un echilibru instabil:)

Back Home

Father and Daughter de Michaël Dudok De Wit este un scurtmetraj pe care l-am vizionat aseara in tren in jurul orei 00:00.Intamplarea a fost ca ,Bogdan avea laptopul la el,si tot bajbaia,intretinandu-ne pe toti cu ceva piese prielnice somnului.
El era jos,se uita cu alti 2 la filmulet.Eu fiind sus, ma bateam de doua lumi(nestiind pe care sa o aleg,asteptam sa ma aleaga ea pe mine):
vis si realitate;simteam notele muzicale, cum incercau parca,a ma prinde de obraji si a-mi spune :Hai trezeste-te,intra si tu in joc!.Era un fel de Yann Tiersen,dar unul obosit si fara speranta:)

L-am adus in discutie,pentru ca,mie una mi-a placut foarte mult si nu numai pentru poveste ci si pentru toate acele mici detalii(jocurile de lumini si umbre)+ ca afland astazi mai multe despre filmulet,Michaël Dudok De Wit a castigat Premiul Academiei Americane de Film si Oscarul în 2001 pentru cel mai bun scurtmetraj animat.

Umbra propriei mele slabiciuni:)

Eu traiesc prea putin in aceasta lume...
Noi abia daca am schimbat in realitate cateva vorbe
In lumea mea am vorbit cu tine zile si nopti in sir
Eu stiu cine esti din ceea ce am vrut sa-mi spui
Si mi-ai spus tu despre tine
Si din ceea ce mi-am spus eu despre tine
Atunci cand plecai cu treburi din iluzia mea
Insa eu,nu stiu cine sunt pentru ca,
De fiecare data imi spun despre mine cu totul altceva
Si de fiecare data cred ceea ce imi spun despre mine.
Sa nu iti inchipui insa ca eu traiesc acest prezent in care iti spun toate acestea:)

monday.reverberatii.

Give me that slow knowing smile

Te-ai gandit toata ziua la mirosul pielii lui de copil.Ai cautat cu un dor nespus in dulap,hainele ramase la tine ,de ultima data cand a adormit pe bataia inimii tale.
Era sambata.Un soare atat de bland incat aveai impresia ca incepe o idila intre tine si el,la modul cum iti mangaia obrajii.
Ai incercat sa reconstitui mai apoi momentele din acea zi,cu el.Ai luat repede pe tine bluza lui,si ca un copil care isi pierde identitatea in cartile cu povesti,ti-ai presat usor nasucul pe bluza,pentru a simti ca e langa tine si totodata voi doi.
Ti-a promis ca te va picta in toate starile culorilor,ca vei renaste mereu prin el.
...Chitara ai uitat-o pe terasa,ii cantasei toate melodiile in limbi vorbite doar de voi.
S-a facut seara,nu stii ce drumuri bat pasii lui.
Simteai ca te ustura marginile dureroase ale omoplatilor,de unde iti smulsesei insemnele puterii.
Ai aflat abia mai tarziu ca in necesitate de bani,el, ti-a vandut aripile unui colectionar de zboruri frante.

Aflasei la stiri ca un om a reusit sa zboare.Sa fi fost o iluzie pentru el,sau pentru tine?:)

Orbitor.Corpul

Nu ma consider o fanatica a scrierii acestuia,dar daca tot a fost numita si recunoscuta cartea "una din cele mai bune din ultimul deceniu",am vrut sa ma conving "pe propria-mi pielisoara:))" .Am inceput sa invat si a savura:)...


"Daca n-ar fi fost mama si tata,prelungiri limpezi dincolo de nasterea mea,si care stateau pe jumatate ingropati in nisipul timpului,as fi crezut si eu ca lumea incepuse cu mine.Aveam sub frunte doi ochi pe care,daca-i inchideam,lumea inceta.Fusese o vreme in care eram convins ca,daca inchideam ochii,nu ma mai vedea nimeni.Dar ce fel de ochi aveau mama si tata?Ei vazusera lucruri de dinainte de inventarea privirii,si pe care eu nu le mai puteam privi,ci doar auzi.Urechea era ochiul meu pentru timp,din ochii parintilor,ca niste pui zbarciti iesind din oua,se iveau urechile copiilor.
Dar ce fel de lucruri erau cele nici vazute ,nici auzite ,nici macar de ei,si care totusi traiau in corpul nostru si le trimiteam fiecare ,scrasnind din masele ,in alte corpuri,din care ieseau alte corpuri?:)"

M.Cartarescu ("Orbitor.Corpul")
Credits to Bumbutz:)

Religia doar in limitele ratiunii.(Binele-Raul Moral)

Frumusetea e o chestiune subiectiva,la fel putem spune si de:ce e bine?si ce e rau? dintr-un punct de vedere al moralitatii.Asa cum pentru mine a ma spala dimineata pe fata este un lucru bun,pentru un altul poate fi un lucru rau (consumul excesiv de apa).
Cu totii incercam a ne echilibra mereu acea balanta dintre faptele bune si cele rele,uneori constiinta ne mustra prea tare alteori nici ca nu o avem:) De cele mai multe ori,balanta ne e deformata,pentru ca suntem confuzi nu stim pe ce cai sa o luam,si un lucru e cert,suntem modelati de prea multi factori externi.
Spre a stii ceea ce este bine sau rau in fata lui Dumnezeu(Marele Anonim,cum il numeste Blaga),inseamna a stii ceea ce este bine sau rau fata de celelalte fiinte umane,actiunile iar apoi efectele pe care tu le ai asupra lor.Cu totii ne bazam pe o lege morala.Dar aceasta lege este unica cu privire la indeplinirea datoriei,si astfel nu este posibila o departajare intre un pro -legii si un contra -legii.
Prin urmare,un om nu poate fi in acelasi timp moral-bun in anumite contexte iar moral rau in altele.

Kant distinge trei clase de fiinte umane:

1.Cu predispozitii catre animalitate,in care omul are trei feluri de instincte,unite de Kant prin denumirea generica de "iubire de sine fizica si doar mecanica";punctul de plecare e conservarea omului in calitate de individ si trecerea prin conservarea sa ca specie care ,desigur ,se propaga prin instinctul sexual,incheiandu-se cu conservarea acestuia in calitate de cetatean. E simplu individ-perpetuarea speciei-apoi cetateanul cu acte in regula.

2.Cu predispozitii catre umanitate,care trebuie sa contina in plus fata de primul,si rationalitate(inclusa in "iubirea fizica de sine comparata".De aici apare si inclinatia omului de a dobandi valoare si de a se impune in ochii celuilalt,unde egalitatea cu ceilalti este pe primul plan,iar superioritatea fata de ceilalti este cea mai ravnita.
Dar ca orice lucru,exista si o degenerare,aceea ar fi in gelozie,rivalitate(fiind numite vicii ale civilizatiei) dar eu le-as numi caracteristici inevitabile:),vazandu-le dintr-o prisma pozitiva si constructiva:)
Cand aceste "vicii" ajung la paroxismul raului moral,depasind conceptul de umanitate sunt denumite:vicii satanice(bucuria fata de raul altuia,nerecunostinta,etc)

3.Cu predispozitii catre personalitate,unde rationalitatea dezvolta capacitatea responsabilitatii fata de propriile acte;ea este predispozitia cea mai elevata a fiintei umane,pentru ca prin ea liberul arbitru dobandeste imboldul de a respecta legea morala(constiinta,o numesc eu mai simplu)
Un astfel de liber arbitru care se autodetermina in vederea respectarii legii este definitoriu pentru "caracterul bun".(vointa,ratiune)

Toate cele 3 predispozitii au drept sursa :ratiunea,dar prima are numai ratiunea in genere,a doua:ratiunea practica care permite sa subziste imbolduri "nemorale",ir a treia e tipic morala,fiind capabila de a da legi neconditionate.Toate aceste predispozitii sunt originare,fara ele fiinta umana nu ar putea exista:)

Kant afirma ca "in orice fiinta umana,exista un germene de puritate (sfintenie)ce favorizeaza manifestarea binelui,care a rezistat atat anihilarii,cat si coruperii"

Un exemplu de corupere ar fi iubirea de sine care,luata drept principiu al maximelor,constituie sursa raului.Dar in cazul in care iubirea de sine este temperata de ratiune si are un scop corespunzator care vizeaza o prosperitate de durata,pentru care se vor gasi mijloace convenabile,ea poate fi benefica si este bine sa fie preluata in maximele practice:)

Cand spunem ca "omul este rau de la natura" intelegem ca el are constiinta legii morale ,dar ocazional s-a indepartat de ea in maxima pe care a adoptat-o.Aceasta tendinta,clar,este una subiectiv necesara pentru intreaga specie umana,intrucat se manifesta in genere la orice om,chiar si la cel mai bun,daca ar fi obiectiv necesara.

"Dezacordul ocazional al liberului arbitru fata de lege(moral)"este numita tendinta catre rau in natura umana.

Ajung la aceasi concluzie mereu,totul e relativ,chiar si binele si raul acesta moral,cu toate ca specia umana a pornit de la acelasi sablon pe care a fost construita:)

Va urma :) Cred ca am lungit-o prea tare:)