Un fleac.

Iubire impediment al cunoasterii.(dintr-o perspectiva cioranista)


"Iubim in masura in care negam cunoasterea,in masura in care ne putem abandona absolut unei valori ,facand-o si pe aceasta absoluta"
"Cunoastem cu adevarat numai in momentele cand nu vibram intern,cand nu ardem ,cand nu ne putem ridica la un inalt nivel psihic .Cand iubesti o fiinta,momentele de reala cunoastere sunt extrem de rare,aparitia lor se datoreste unui minus de iubire.Cand ajungi uneori sa-ti dai seama din afara,cu o perspectiva obiectiva ,ca femeia care-ti serpuieste ca o obsesie intreaga ta fiinta ,care a crescut organic in tine ,seamana cu oricare alta ca adancime sufleteasca,sau cand intelegi ca zambetul ei nu e unic,ci perfect reversibil,cand o poti inseria si incadra in randul celorlalte si gasesti explicatii generale pentru reactiile ei individuale ,atunci cunoasterea a suplinit dureros elanurile iubirii"

-Mai pe scurt,iubirea,la nivel conceptual poate fi definita ca o fuga de adevar."Si iubim cu adevarat numai cand nu vrem adevarul"


"In iubire ne gustam,ne savuram pe noi insine,ne incantam de voluptatile tremurului nostru erotic.Numai iubirea de departe,iubirea care creste alimentata de fatalitatea spatiului ,numai aceasta se prezinta intr-o stare pura"

"La oamenii cu multa imaginatie si cu o viata interioara complicata,se gaseste nu arareori o astfel de purificare a iubiii,incat ei traiesc elanurile iubirii in ceea ce ele au suav,virginal,in volutele vitale ale iubirii,in pulsatiile ei pure,in potentialul erotic ca atare,inainte ca o fiinta sa fi trezit la viata si sa fi actualizat acest potential.Iubirea care ramane dorinta si creste numai in dorinta nu este decat o manifestare a acelei iubiri care nu vrea sa se realizeze,de teama de a muri.

Mai pe scurt,dorim iubirea pentru a nu fi contrafacuti si falsificati de adevar si de cunoastere.
Individualul se realizeaza doar prin intermediul iluziilor,deznadejdilor si greselilor.

Intrebarea mea ramane:Poate Erosul sa distruga Logosul??