Zile

Pare de la o vreme totul atat de simplu pe cat de complicat e.
Cred ca exista si o oarecare ordine a oricarui lucru complicat .O ordine asemanatoare unui sens ,ce tu o creezi,din necesitate.
De cand sunt AICI,adica de 2 luni,nu am constientizat ca traiesc acum, AICI.Tot am impresia ca sunt intr-o vacanta pe termen nedefinit,chiar si faptul ca pe spatele buletinului imi scrie domiciliata in Bucuresti,nu e o dovada suficienta pentru cum ar trebui sa simt.Imi aduc aminte cand am ajuns,era septembrie,umblam in rochite pe strada,credeam ca aici e tot ce mi-a lipsit(intr-un fel aveam dreptate) ,vazusem cafeneaua din campus si deja incercam a ma pune in ipostaze futuriste,cu tot felul de oameni ce urma sa-i intalnesc,petrecandu-ne serile acolo,dar nu!asta a picat.

Bausem cu B. cafeaua ,pe terasa priveam oamenii,ne priveam si pe noi ca nu cumva mai apoi sa ne uitam ,nu ca nu ne-ar fi placut sa ne fi re(trait)unul pe celalalt.Ne povesteam unul altuia parerile de inceput, despre colegi,despre atmosfera,despre oras,despre cantine,despre unde e ciorba mai ieftina,despre unde se gasesc anticariatele si se canta jazz:)

Cand veneam la tine in Cotroceni,ma simteam la casa mea,cu toate acele carti in jurul nostru,tu cu celulele si coloana ta vertebrala iar eu cu ale mele vise strecurate prin mii de litere.Pareai un tanar Eliade,poate era si din cauza luminii de la lampa,conferea un misticism inefabil.Paturile supra-etajate erau cu un scop.Ne cunosteau dinainte atitudinile noastre,

E linistitor cand te intalnesti cu un om apropiat si il poti lua in brate fara a-ti pune intrebari,multumesc Kati:),e linistitor cand te uiti la filme pana la 7 dimineata din frica de a-ti trai propriile clipe.nu e linistitor cand vrei sa pleci dupa film si sa faci ce trebuie facut.
e linistitor sa te uiti la filme cu oameni noi,facand noir movie night session si mancand floricele.
e linistitor sa fiu racita de doua saptamani, si lumea sa-mi ofere ceai cald si o doza de conversatii bune chiar si un loc de dormit.

Aseara am re(trait) ,lipsea doar covorasul, iar lisa ekdahl era acolo printre randuri.
Si totusi eu vad salcia mea luminata de o apa iar tu îmi povestesti despre marea ta cu alge care lumineaza copacii.


Nu intamplator se apropie iarna.