Nimicnicii

Sunt din ce in ce mai convinsa ca un om e imposibil de cunoscut pe de-a intregul.Bine,nu ca pana acum as fi crezut ca e posibil ci poate ca acolo undeva,intr-o zona miculuta ,tindeam sa cred ca poate poate o sa reusesc.
.De la o vreme B, e tacut,visator,insingurat,se cauta cu o sete neomeneasca sperand ca pe la un 5 dimineata in timp ce-si fumeaza tigara pitulat prin locurile ascunse din casa sa apara ceva,sa se schimbe ceva atat dar atat de puternic incat universul lui sa fie scuturat si sters de atata praf,caci sunt sigura ca s-a adunat prea mult.Bine ca,el se gandeste ca odata cu schimbarea apare si o gama larga de haine nou noute in care se poate ascunde.Nu mai simte,nu mai rade,nu mai plange,nu mai cauta,doar asteapta fumand tigara,care si ea incepe sa-si intre in drepturi neprimind atentia cuvenita.
B a devenit un fel de partener de viata temporal,cu care-mi impart diminetile,gandurile,frustrarile mele (mai mult ale mele decat ale lui) si necuvintele.Dar B e desprins de lumesc.Cea mai vie clipa cu el e cand suntem in masina si neavand radio (i-am zis sa si-l repare) pun eu muzica de pe telefon si fredonam ca nebunii cu geamul deschis,sunt si eu enervanta ca la jumatea piesei pun alta si nu poate sa-si intre in stare.Il mai imit din cand in cand si se distreaza de nepriceputa mea indeletnicire in ale actoriei,dar stie ca nu ar mai avea farmec toata nebunia asta daca...as avea habar .
Eu sunt M si am ajuns sa vorbesc prin si pentru B.Astept sa-mi recapat identitatea.
Tinem legatura?!