Nu sunt adepta lucrurilor siropoase,povestilor de dragoste cu happy ending si textelor ieftine cu diminutive la greu.Si totusi,clasa a 12-a presupune o oarecare doza de maturitate,dar se pare ca nu.Ce nu inteleg e faptul ca cu jumatate din colegii mei nu am interactionat mai mult de 10 minute intr-o zi obisnuita la scoala,si si cand am avut ocazia sa discut,totul se rezuma la chestiuni legate de scoala.Dar de la aceasta relatie strict profesionala si putin putin mai lejera decat intr-un cadru formal,e cale lunga sa aud acum cum ploua cu "te iubesc-uri",noroc ca am umbrela.
De ce sa fie omul ipocrit acum?!Sa aud:"am tinut foarte mult la tine,v-am iubit pe toti,esti cea mai tare!",nu zau?!
M-as distra copios sa mi se reproseze acum la final de ce nu plang,la toate textele cliseice,acum la sfarsit de-a 12-a.Nu sunt insensibila,sunt si eu ca orice om"iubesc,am curaj si ma tem" ,dar singurul meu regret va fi pentru maxim 4,5 oameni cu care mi-am petrecut acesti 4 ani de liceu:)(si se stiu ei foarte bine)
2 comentarii:
M-as distra copios sa vad replici care insinueaza atacul la persoana.. e de efect toata treaba asta cu "te iubesc"-ul generalizat, ca sa nu se simta unul sau altul exclus din "puternica" iubire colegiala. Ti-am zis ca zau ca ar fi incredibil sa pot sa scriu mai mult decat "*silence*" pe un album, avand in vedere ca ma rezum la "salut-salut" cu 90% din colegi. Sunt curios ce o sa imi scrie colegele cu care nu am vorbit niciodata pe a 12-a :) Ar fi dragut sa se faca o arhiva sub nume anonime cu "declaratiile" de final de liceu. Etichete: blah
FOARTE BINE ZIS!
O.
Trimiteți un comentariu