Un fleac.

Iubire impediment al cunoasterii.(dintr-o perspectiva cioranista)


"Iubim in masura in care negam cunoasterea,in masura in care ne putem abandona absolut unei valori ,facand-o si pe aceasta absoluta"
"Cunoastem cu adevarat numai in momentele cand nu vibram intern,cand nu ardem ,cand nu ne putem ridica la un inalt nivel psihic .Cand iubesti o fiinta,momentele de reala cunoastere sunt extrem de rare,aparitia lor se datoreste unui minus de iubire.Cand ajungi uneori sa-ti dai seama din afara,cu o perspectiva obiectiva ,ca femeia care-ti serpuieste ca o obsesie intreaga ta fiinta ,care a crescut organic in tine ,seamana cu oricare alta ca adancime sufleteasca,sau cand intelegi ca zambetul ei nu e unic,ci perfect reversibil,cand o poti inseria si incadra in randul celorlalte si gasesti explicatii generale pentru reactiile ei individuale ,atunci cunoasterea a suplinit dureros elanurile iubirii"

-Mai pe scurt,iubirea,la nivel conceptual poate fi definita ca o fuga de adevar."Si iubim cu adevarat numai cand nu vrem adevarul"


"In iubire ne gustam,ne savuram pe noi insine,ne incantam de voluptatile tremurului nostru erotic.Numai iubirea de departe,iubirea care creste alimentata de fatalitatea spatiului ,numai aceasta se prezinta intr-o stare pura"

"La oamenii cu multa imaginatie si cu o viata interioara complicata,se gaseste nu arareori o astfel de purificare a iubiii,incat ei traiesc elanurile iubirii in ceea ce ele au suav,virginal,in volutele vitale ale iubirii,in pulsatiile ei pure,in potentialul erotic ca atare,inainte ca o fiinta sa fi trezit la viata si sa fi actualizat acest potential.Iubirea care ramane dorinta si creste numai in dorinta nu este decat o manifestare a acelei iubiri care nu vrea sa se realizeze,de teama de a muri.

Mai pe scurt,dorim iubirea pentru a nu fi contrafacuti si falsificati de adevar si de cunoastere.
Individualul se realizeaza doar prin intermediul iluziilor,deznadejdilor si greselilor.

Intrebarea mea ramane:Poate Erosul sa distruga Logosul??

Fragmente

Fac ce fac si tot cand sunt cea mai deznadajduita ma apuc sa scriu si scriu...si scriu orice, doar sa scriu.Of...si internetul asta, daca nu era,acum probabil mai citeam  si reuseam cumva sa-mi detasez starea, fara a o consuma intr-un mod inutil, in fata unor straini ce pot percepe toate acestea ca niste aberatii sau stupizenii.

E capat de linie si constientizez asta, dar ca un copil credeam ca toate aceste drumuri sunt construite ca un lego, ce niciodata nu s-ar putea destrama,chiar vorbeam zilele astea cu A. despre principiile intelectului,care presupun o non-contradictie,teoretic,si intelectul insusi e o contradictie prin faptul ca e precar si colosal.

E capat de linie si tot repet asta, nu de alta dar sa ma conving si eu odata.E capat de linie si acel B minunat care era odata,imi spunea ca nu e problema de a te simti singur printre ceilalti ci de a fi Singurul dintre ceilalti(era o idee de-alui Cioran).

Ma uit acum in biblioteca si vad ca am atatea carti de Cioran,citite odata,si intelese atat de putin.
Si le-as citi o viata intreaga,din nou si din nou dar parca nu m-as incumeta sa-mi asum un risc atat de mare,de a ajunge sa-l inteleg vreodata.

am realizat ca prefer sa stau la marginea lucrurilor .

Am judecat si judec in continuare oamenii,si nu am ce-mi face,si e normal ca totul sa treaca prin filtrul meu,si oricat mi-as spune ca sunt mult mai putin libera,judecand,tot pe a mea o tin si parca nici nu as vrea sa o schimb.

Ma indoiesc de prea multe lucruri si de-asta am prea multe credinte.Unde dracu o-i ajunge?

Maturitatea o vad ca pe o detasare progresiva a posesivitatii,si of,cat de departe sunt.


B. de mult nu mai e o persoana ci o stare.

Ma inchin natang la Dumnezei,cu picioarele ,caci mainile inca te cauta.

Vreau sa iubesc inceputul si sa ma indepartez inainte de orice final.

B.

-B

In felul tau,nu?

Am rupt foaia ,din pacate.Trecand la un alt capitol,ar fi trebuit sa fi tinut minte tot ce s-a intamplat pana atunci,si chestiunea autosugestiei am epuizat-o.


Inima plina intr-o lume vida.

Sa inchei cu Cioran:
"In mine rataceste un Septembrie visator si fara de inceput"

Note.

Exista o perioada in viata fiecarui om cand simte nevoia de a impartasi,de a tine la curent oamenii cu ce i se intampla,desi mai mult ca sigur 2 din 10 vor intra intamplator pe blogul lui si vor ajunge sa-si spuna:"Cum am ajuns aici?!,a doua intrebare urmand :"Cum pot sa ies de aici?" haha.

De azi m-am hotarat sa-mi respect principiile(suna oribil),pe care de atatea ori le incalc,desi mereu imi spui ca ele mereu se schimba,chiar de pe-o zi pe alta,si ca cel mai bine ar fi sa recunoastem ca nu le avem si niciodata nu le vom detine cu adevarat,sunt doar eufemisme ale comportamentelor noastre vulgare si naturale .

Vreau sa devin cea mai egoista persoana din lume,bine,poate chiar sunt ,si daca sunt...atunci ceva si mai muuuult de atat,maximul.

Azi am plans la telefon.Am realizat amandoi ca alegerile sunt mereu cele mai grele si ce e si mai greu,e ca niciodata nu stim ce pierdem si ce castigam,si ne lasam in voia sortii,si vedem ce se intampla...de-ar fi atat de usor.


Sunt oameni de care ai tine cu dintii,doar sa nu plece din locul apropiat tie,unde echilibrul dintre prea putin si exces era suficient.Si stii ca,nu-i poti tine langa tine si nici departe de tine.Am sa ma fac departare sa-ti incap in ochi,vorba lui Stanescu,"oricum ce importanta mai are,Stanescu e mort"!

Si multe puncte,pauze,paranteze,oftaturi,respiratii mai rare si...Restul?! Naiba stie!

De ce tot aman,cand tot ce vreau sa spun e ca "mi-ar sta foarte bine cu niste perechi de aripi pe mine".

Au avut motiv zeii sa fie invidiosi pe androgini:)...Si nu vad motivul pentru care i-a spulberat:)

Nimicnicii

Sunt din ce in ce mai convinsa ca un om e imposibil de cunoscut pe de-a intregul.Bine,nu ca pana acum as fi crezut ca e posibil ci poate ca acolo undeva,intr-o zona miculuta ,tindeam sa cred ca poate poate o sa reusesc.
.De la o vreme B, e tacut,visator,insingurat,se cauta cu o sete neomeneasca sperand ca pe la un 5 dimineata in timp ce-si fumeaza tigara pitulat prin locurile ascunse din casa sa apara ceva,sa se schimbe ceva atat dar atat de puternic incat universul lui sa fie scuturat si sters de atata praf,caci sunt sigura ca s-a adunat prea mult.Bine ca,el se gandeste ca odata cu schimbarea apare si o gama larga de haine nou noute in care se poate ascunde.Nu mai simte,nu mai rade,nu mai plange,nu mai cauta,doar asteapta fumand tigara,care si ea incepe sa-si intre in drepturi neprimind atentia cuvenita.
B a devenit un fel de partener de viata temporal,cu care-mi impart diminetile,gandurile,frustrarile mele (mai mult ale mele decat ale lui) si necuvintele.Dar B e desprins de lumesc.Cea mai vie clipa cu el e cand suntem in masina si neavand radio (i-am zis sa si-l repare) pun eu muzica de pe telefon si fredonam ca nebunii cu geamul deschis,sunt si eu enervanta ca la jumatea piesei pun alta si nu poate sa-si intre in stare.Il mai imit din cand in cand si se distreaza de nepriceputa mea indeletnicire in ale actoriei,dar stie ca nu ar mai avea farmec toata nebunia asta daca...as avea habar .
Eu sunt M si am ajuns sa vorbesc prin si pentru B.Astept sa-mi recapat identitatea.
Tinem legatura?!

Lucrurile marunte runte unte nte te

Mirciu,e cea mai frumoasa urare de ziua mea!:) Te prind eu,in Bistrita!!!Saru'mana

"Ceva se intampla aici?! E ceva cu stelute...ceva...parca...straluceste azi mai mult ca in restul noptilor adanci de toamna?! E vara? Ploua..sau e doar zumzetul ierbii ce adie in bataia vantului de miazanoapte. Sau chiar picura.
A inceput sa picure, cu picuri ce se picuresc in picurina lunii...Pe frunte simt un fior rece. E doar un picur razlet, ce se avanta pe obraz. Il iau si ma uit la el. Ceva e ciudat...ma uit mai atent si il aproprii cat sa nu-mi lovesc irisul. Ceva...maruuuunt, scrrriieee....scrie ceva marunt! Imi pun ochelarii murdari si ma uit cu tarie...Si citesc. "Laaaa mulll...tiii annniiii, Manu!" Hmm, o fi ziua de nastere a cuiva. Oare a cui.
"Cristina, a cui e ziua azi?!"
"A lui Bada"
"A...da?!"
"Da, mai."
"..."
"Ce?"
"Auzi, tu mai ai credit cumva?"
"Am ceva mesaje parca"
"Ok, ii trimitem un mesaj" (dupa 2 minute..bipbip)
"Nu aveti credit suficient pentru...bai, iar a expirat perioada?"
"Pai si ce facem?"
"Iti merge netul?!"
"Da, cred ca, da. Daaaa mamaaa, vin acum....Da auzi, hai mai repede ca trebuie sa plecam la mare"
"Ii scriu un mesaj sau ii trimit un e-mail, macar sa stie ca ne-am gandit la ea, ca sa bea o gura de bere nefiltrata si pentru noi, ca sa numere norii pufosi de BN si party hard!"
" ... si linistea sa nu o ocoleasca."
"Ce liniste? E weekend, e party hard!:D"
"I-ai scris?! Ce....hai, da-i odata send si sa plecam"
"ook, ok, ii trimit acum mesajul! Hai..."
....message send.

La multi ani, Manu!!!

Kisses and hugs. A looot! "

Scriu obscen nu pornografic

"Oamenii civilizati nu traiesc conform unor coduri morale sau unor principii de un fel sau altul.Vorbim despre ele,le evocam intruna,dar nimeni nu le ia in serios.Nimeni nu respecta aceste reguli,in vietile noastre nu e loc pentru ele.Tabuurile sunt un soi de reziduu al mintilor bolnave,spectrul celor care nu au avut curajul sa traiasca din plin si care ne-au varat pe gat aceste interdictii deghizate in morala si religie." asta scrie pe coperta cartii lui Miller.

A:Daca as fi un artist ,credeti ca m-as osteni sa dovedesc lumii acest lucru?Nu ma cunoasteti!Eu n-as asterne un rand pe hartie;pur si simplu mi-as gandi gandurile;mi-as visa visurile,si m-as opri aici.Mi-as lua orice fel de slujba,una care sa ma tina in viata,si as spune omenirii:"Te bag in ma-ta,nu te las eu sa pui laba pe mine!N-ai sa ma faci tu sa crap de foame numai ca sa dovedesc ca-s artist.Nu ,domnule-eu stiu ce stiu si nimeni nu ma poate contrazice.Mi-as scurma drumul prin viata,muncind cat mai putin posibil.Dac-as avea idei bune,bogate,suculente le-as tine numai pt placerea mea.N-as incerca sa le bag oamenilor pe gat,as face pe mortul cea mai mare parte din timp.As fi un yesman,un pres de cauciuc.I-as lasa sa ma calce in picioare,daca ar avea chef,atata timp cat in inima mea si-n cugetul meu as sti ca sunt cineva.Eu pledez pentru a sti si a fi,nu pentru a face


B:Motivul pentru care duce o viata mizerabila este ca el alege sa munceasca gratuit,uita ca trebuie sa traiasca .Dar asta e o binecuvantare.E mult mai bine sa fii preocupat de ideile tale minunate decat de masa de pranz sau de chirie sau de-o pereche de pantofi noi. Desigur cand ajungi la punctul cand trebuie sa mananci si n-ai ce manca ,atunci mancatul devine o obsesie ,dar diferenta dintre un artist si un ins obisnuit este aceea ca artistul ,dupa ce si-a umplut burta,se reintoarce imediat in lumea lui fara granite si ,cat timp traieste in lumea asta,e un rege ,in timp ce tontul obisnuit e o statie de benzina si,dupa ce se umple ,nu alege nimic decat praf.
Crezi macar un singur momente ca un milionar se bucura de mancare ,de vin sau de femei asa cum o face un artist lihnit?Pentru a te bucura de ceva trebuie sa stii sa receptezi,implica un anumit control,o castitate as spune si mai presus dorinta.


*Noi,cei din prezent ,si cei ce urmeaza sa vina ,am uitat de mult ce inseamna asta ,conceptul de artist e asemeni unei povesti din copilarie ce ne-o amintitm ca suna bine,frumos si cam atat,ne-am luat portia doar citind despre ea,in niciun caz incercand sa o aplicam.
Nu mai avem incredere,negam lucrul necesar pt a construi frumosul,o dragoste de dragul vietii.Am ajuns sa vedem doar viermele,fisura,si nu ca am indrazni sa facem ceva din asta,sa incadram intr-o estetica cel putin a uratului,nici atat,ci tocmai ca incorporam negativismul asta in ceva mareeeet.Stiu,stii,ca lumea e plina de viermi,sunt chiar milioane,dar asta nu inseamna ca toata lumea e infestata.Dar...daca vrei sa persisti,nu ai voie sa ai asemenea ganduri.Nu?

*Si da,mi se pare al naibii de interesant pentru un scriitor sa foloseasca perspectivismul,imbratiseaza o anumita idee,dar poate sa o conceapa si pe cealalta desi nu o aplica in propriile lui coduri.
*Si da,titlul a fost un fals pretext.

Un fleac

Am primit un soi de ajutor ,acum in prag de bac,la romana(niste foi,mai multe chiar ,pline de texte delicioase) Chiar incepusem sa ma intreb cum de sunt atat de interesata de ele dar textele sunt foarte bine alese.Am gasit de Andrei Plesu,C.Petrescu,Manolescu,Eminescu,Simona Popescu...memorialisticele lui Eliade..Iar in loc sa ma duc sa-mi odihnesc mintiuca am tinut mortis sa scriu undeva asta:

"O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie...Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei.De cele mai multe ori te obisnuiesti greu,la inceput,sa-ti placa femeia fara care mai tarziu nu mai poti trai .Iubesti intai din mila,din indatorire,din duiosie,iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita,iti repeti ca nu e loial s-o jignesti,sa inseli atata incredere .Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei,asa cum te obisnuiesti cu un peisaj.Si treptat iti trebuieste prezenta ei zilnica.Inabusi in tine mugurii oricaror altor prietenii si iubiri.Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei.Vrei succese ca sa ai surasul ei.Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca,mentinute cu vointa,duc la o adevarata nevroza.Orice iubire e ca un monodeism,voluntar la inceput,patologic pe urma."(C.Petrescu)


Poate e inca un prilej de insomnie...

N.B:Simt ca urmeaza o serie de responsabilitati ce trebuie sa mi le asum...