Imi spune ca exista doar un drum,ci nu mai multe,cum credeam.Un drum pe care ,oarecum il intuiesti cumva,de la inceputuri,doar ca e posibil sa deviezi,fiind atras,cine stie?de o furgoneta de inghetata ?...parca ai vrea sa gusti si din "cum ar fi daca" ....si NU! nu te mai poti intoarce.
Si totusi...e usor si greu in acelasi timp sa cladesti prietenii,e usor cand totul vine de la sine si ajungi la ultima treapta pe scara evolutiei si realizezi,uitandu-te putin in jos,ca ti-e teama de inaltime.Iti si imaginezi caderea ta,peste toate acele trepte bine cimentate.Buf ai cazut! Tu cel dinainte(la punctul maxim) ,te vezi pe celalalt (tu),in balta de sange,un simplu om,gol,pustiit.
Incerci sa trisezi,iti construiesti o scara din lemn,pana in ceruri si poate poate...o sa ajungi,sarind peste toate etapele ... Si e cineva acolo la ultimul etaj care-ti spune:Nu,nu e de ajuns sa vrei sa recladesti:)
Stiu ca nu am rabdare si nu inteleg de ce, ideea de a nu-ti pierde speranta,mi se pare cliseica.
Poate ca ,a fost o greseala sa te caut prin ceilalti.
Si e pe repeat de ieri...
Un comentariu:
C. este putin limitat.:)
O.
Trimiteți un comentariu