Imi spune azi Oana ca :"nimic nu e vesnic,nu?" In discutia telefonica cu ea,mi-as fi dorit sa-mi fi iesit oasele,mainile si sa o mangai,sa-i prind chipul in maini si sa o sarut pe frunte:)
Ma intrebai orice altceva,numai sa nu ma mai gandesc la luciditatea aceea care devine o iluzie atat de cruda ,cum spune Petrescu.
Mi-ai zis tu multe de-a lungul vremii,in excesele mele de naivitate ,imaturitate sau prea fericire ,erai undeva aproape ,sa echilibrezi ,caci altfel ar fi tins balanta doar spre extremitati:)
Uneori ma enervai ca-mi spuneai lucruri pe care nu vroiam sa le admit ca asa ar fi,desi mereu stiam ca ai dreptate.
Uneori simteam ca esti singurul om demn din lumea asta,oricum mereu m-ai distrat ,tot timpul te laudai ca o sa dam un cheeeef si-o sa ne imbatam odata si bine,dar niciodata nu ai facut-o,o gurita de vin si iti era de ajuns,sau bineeee cand iti era sete il beai dintr-o data ,atunci ma surprindeai.Mi-am dat seama ,nu era vorba de capacitati ci de dorinte si alegeri.
Ce minune ca esti:)
2 comentarii:
Ma surprinzi! Si-mi place cand faci asta. Ploaie de toamna cu iz de vara, asa imi apare prietenia noastra. Esti speciala, copil, sa stii!
Multumesc! Multumesc! Multumesc!
O.
Te pup!
Trimiteți un comentariu