jocuri infantile

In general nu mi se intampla lucruri carora sa le dau prea mare importanta,acel extra(ordinar),care sa-mi bulverseze zilele existentiale.Poate e prea tarziu ca acest lucru il constientizez doar acum,sau e prea devreme ...cine stie,dar imi dau seama ca lucruri extraordinare sunt peste tot,nu conteaza ce privesti,ci cum privesti.
Ma gandesc sa fac o sinteza a tuturor zilelor sau a tuturor emotiilor mele,ca are rost sau nu,nu ma intereseaza.
Sunt atat de multi oameni "forte faini",pe care mi-e drag sa-i vad zi de zi,de altii mi-e dor,ca stiu casunt doar niste mici scantei care ma mai lumineaza si pe mine din cand in cand,si poate maine iar o sa vad incetosat,dar daca ma gandesc bine,tot lovindu-ma de scanteile acestea,cumva cumva se creeaza o generalitate in existentialul meu si poate incep si eu sa focalizez mai bine decat ieri,ca mai o dau in miopie cand nu vreau,si cand vreau nici cum nu se fac lucrurile departe,e o alta problema pe care trebuie sa mi-o rezolv.
Am avut ocazia sa o intalnesc pe Nora Iuga,un om atat de vital si plin de lumina si fericire,cand iti spune ca are 80 de ani,nu prea iti vine sa crezi.Imi spunea ca tineretul in ziua de astazi nu mai e deloc romantic,iar eu i-am spus ca totusi sperante mici mai sunt.E o ironie atat de placuta sa aflu ,ca felul cum se percepe ea este asemeni titlului cartii dansei:fetita cu 1000 de riduri.
Imi spunea mama,cea care a intalnit-o prima pe tren,ca la un moment dat se dezbatea subiectul cu Dan Diaconescu,ca ar fi arestat ca nu ar fi arestat,iar ea tacea,pana in clipa in care a avut o izbucnire si a spus:"Doamne cat de tare ma bucur ca nu vorbeati despre vreun personaj din carte,eu care spre rusinea mea ,credeam ca nu il stiu"(asta se intampla cand era in drum spre Bistrita,la Poezia e la Bistrita.

Plimbandu-ma azi pe strada,imi simteam mult prea coloratul meu parfum,care se imprastia usor prin toate colturile,trecand un altul pe strada,al meu parfum s-a diminuat si am inceput sa il simt pe al acestuia.Oare atat de usor ne pierdem unicitate.Sau mereu,al nost' miros va fi al altcuiva,sau intr-o alta parte,ajungand fiecare sa fim o combinatie din ceilalti ,un parfum mixt,al carui producator niciodata nu-l vom sti.Imbratisarile,pe care le-am invatat pe parcurs,sa le simt altfel(este si asta o arta ...o arta dragastoasa),m-au ajutat sa pastrez inca mirosul persoanei cu pricina,pentru cateva ore...sau o viata.Mi-as dori sa le fur pe toate ,sa le pun intr-o cutiuta colorata si atat de intriganta pentru ceilalti,iar in momentul in care ei nu mai sunt,sa-i dau drumul si sa ma simt cea mai iubita:)....


Inchei (nu stiu de ce mereu specific ca trebuie sa inchei,probabil ca simt eu ca trebuie sa scriu si asta) cu niste mici franturi,de pe un manuscris vechi,regret ca nu-i stiu autorul dar mi-a placut...(dintr-o expozitie)

'"Ce este un An Nou?:O poveste de dragoste care se sfarseste.
Ce este un balci al culorilor?:poezie nescrisa care ne va roade adanc vietile.
Ce este o tristete?:Un drum care se impotmoleste inainte de a ajunge la liman
Ce este femeia iubita?:Trezirea trista dupa o noapte fara constelatii.
Ce este un tren pe care-l pierzi?:O batista ce inca mai flutura:)"

*P.S:Multumesc celor care au venit la concert!