Sunt obosita din toate punctele de vedere,azi simt un eu rupt in ganduri,ganduri...ganduri de azi,de ieri,poate de maine ,dar dureroase.
Ma doare timpul si spatiul,doar gandul ma doare,ca ma simt mereu in serviciu de om,dar nu-i servici,este incercarea mea mai mult ori mai putin reusita de a fi om.
Sunt obosita,sunt obosita,oare oamenii obositi au voie sa cheme AJUTOR? (Ajutor!)
*Strainule pe tine te iert,pentru ca esti strain:)
3 comentarii:
Stii Manuela, si eu am obosit. De fapt cred ca intr-un fel sau altul am fost obosita dintotdeauna. E greu sa fi om, dar e o fatalitate. E fatal pentru a putea pastre speranta ca intr-o zi vom fi mai mult decat atat.
Nu am stiut cum sa iti spun "La multi ani!", nu, nu am uitat pur si simplu nu am stiut. Poate mi-a fost doar greu sa accept ca timpul trece, indiferent de vointa noastra.
Esti un om frumos, tare frumos sa stii asta...
Te imbratisez.. si pe curand
Andrada,nu mai imi spune lucruri de genul acesta,e posibil sa fiu apoi intr-o stare de desertaciune.
Iti multumesc pentru tot,si iti multumesc ca mi-ai aparut in cale:)
Se spune ca nimic nu e intamplator si ca unii oameni isi intersecteaza drumurile atunci cand au nevoie unii de atlii. Si am mai auzit ceva.. de un limbaj al sufletelor.
Si eu iti multumesc la randul meu si sper ca ne vom vedea curand.
Exista un moment pt fiecare lucru, poate al nostru e aici deja..
:)
Trimiteți un comentariu