Viata si carti

M-a amuzat foarte tare,cand am citit prima oara o "cronica a mizantropului" de George Calinescu intitulata Tot mai inveti,maica?.E vorba in ea de o,sa zicem asa,amintire a marelui critic;isi terminase,tocmai studiile unversitare si,proaspat profesor,sedea in gazda la o baba.Casa linistita,chiriasul foarte ocupat sa citeasca,baba curioasa:de ce nu are prieteni,de ce nu se mai distreaza si el,de ce sta toata ziulica numai cu nasul varat in carti.Vazand ca nu scoate nimic de la el,daca-l ia de-a dreptul,baba incepe sa puna intrebari viclene si sa faca supozitii."N-ai fi bolnav cumva!",exclama ea cu ingrijorare trucata.Si cum raspunsul n-o multumeste,incearca pe ocolite:"Greu si cu dumnevoastra pana ispraviti cartea.O sa dai examenele si o sa scapi de ponos".Chiriasul se zburleste:"Dar nu ti-am spus ca am terminat de mult,ca sunt licentiat?"Aratandu-i babei diploma ,aceasta pare convinsa si o da pe speculatii filosofice:"Grea meserie si profesoratul asta daca trebuie sa citesti mereu.Copiii citesc,dumneata citesti"In fond,tot nu pricepe:"Intr-o zi mi-a spus vorba memorabila:tot mai inveti maica?"

Chiar daca intamplarea cu baba povestita de Calinescu a fost inventata,ea e plauzibila,iar tipul de "personaj",foarte raspandit.Ca sa nu mai vorbesc de intrebare.Noi toti am auzit-o,macar o data,mai ales in tinerete,din gura cuiva care ne voia binele.Cartea nu e sanatoasa:strica ochii,da o paloare urata,produce cifoza prematura si mai stiu eu ce.
Adolescentul trebuie sa stea la aer ,sa faca miscare,sport.Unul care citeste, in loc sa mearga cu fetele la plimbare,face o impresie proasta,fiind chiar suspect de apucaturi condamnabile.

Daca analizam aceasta mentalitate(care nu se poate analiza singura,caci nu e constienta de sine),observam ca ea opune vietii cartea si contine miezul unei educatii spartane.Un copil cu ochelari,nu prea bine dezvoltat fizic,timid din nefrecventarea lumii si cu un aer aiurit din pricina lecturilor e considerat,din perspectiva unei atare conceptii,aproape un infirm.E privit cu mila dispretuitoare si nu i se prevede niciun viitor.

Dar atitudinea respectiva fata de citit nu se rezuma la descurajarea adolescentilor.Un om in toate firea care sta cocotat in varful patului,ziua in amiaza mare,si citeste nu e,nici el,considerat un individ normal.In vreme ce altii se scoala dis-de-dimineata ca sa se duca la lucru,el face ochi abia pe la noua-zece si se pune pe citit!El,adica,nu munceste?
La urma urmelor,din ce traieste?Si,daca n-ar trebui sa-si castige din greu existenta,credeti ca altora nu le-ar placea sa citeasca?Vorba babei lui Calinescu:"Sa stau eu toata ziua cu nasul in carti"(N.Manolescu,"Viata si carti")

"Va urma"