duminică, 5 decembrie 2010

Nimic despre C

C.cum ii spuneam si lui de altfel, e ceva mai nou,mai proaspat in amintirile mele,asta nu inseamna ca nu pot sa ma incerce stari de melancolie si de dragalasenie pentru el,cu el si fara el.
C.analizeaza mai mult lucrurile decat lasa a fi vazut.Mereu ma surprinde.Suntem de aceeasi varsta ca mentalitate,desi mereu,poate ca din "arogantismele" mele ,ii las impresia ca "stiu eu cum sta treaba".C. e opusul meu ,el e C,iar eu sunt -C.Totusi ,ne completam,nu i-am spus dar mi-as fi dorit sa ne fi ales o carte ,iar epilogul sa-l pastrez eu,de la jumatatea cartii implicand si finalul, sa il dau lui.Sa avem o semi-carte amandoi,iar cand celalalt este curios de finalul cartii sau inceputul sa apeleze la celalalt,e un fel de siguranta si pastrare a legaturii noastre
C.are ochi de copil si trasaturi feminine,ma face sa-l privesc putin altfel,poate cu alti ochii,cu ochi mai atenti si mai intrebatori.C.e limita pe care eu uneori uit sa mi-o impun.
C.imi spune sa am rabdare,caci doar asa voi putea sa ajung unde-mi doresc,desigur,daca tanjesc dupa ceva:) Nu ma asteptam sa invat atatea de la el,intr-un timp relativ scurt.C. e o enigma,e o carte scrisa cu caractere slavone ,din pacate nestiind sa descifrez nici macar inceputul.Ma motiveaza sa ma apuc de invatarea limbilor vechi.Sau poate nu trebuie sa invat nimic,ci doar sa privesc mai atent sau dintr-o alta perspectiva.
Imi place sa-i intalnesc ochii,privirea, in momente neasteptate,parca atunci il surprind intr-o forma nepatata( inca )de formele mastii necesare.C. mi-a spus ca-i place sa-mi auda respiratia,asta ma transpune deja intr-un cadru intim cu el,si imi place sa-l simt aproape.Imi da motive sa-mi "pierd" timpul altfel.
C.are povesti multe nespuse,cred ca i s-ar potrivi tatuajele personajului din Memento,toate pe corp,pentru a-si aminti mereu ce este important pentru el si ce nu(nu intram in categoria lui "cine"). C.are principii de nezdruncinat,mi-as dori sa le am si eu la fel de intangibile.
.C.e puternic si orgolios si al doilea incapatanat dupa mine.Imi place ca foloseste smileurile simple :),pentru a arata profunzimea cuvintelor lui,sau mai degraba ce se afla in spatele lor.
Lui C. nu-i place jazzul,dar odata mi-a dedicat o piesa de-a lui Armstrong:when you're smiling.
C. e uman ,pe langa altele,plange si rade si se incrunta si filosofeaza ca oricare dintre noi.Doar ca pentru mine ,sub o alta forma,fata de restul.C.vrea sa stie totul despre starile mele,prefera adevarul in locul oricarei minciuni,fie ea "binefacatoare" sau nu.
Numai C. ma admira dintr-un punct de vedere imoral.Numai EU,sunt cea care vrea sa-l transform in imagini ,intr-unul vechi si diferit,unul din anii 60,cu papion si poate parul prins.C e cel mai curajos ,nu ii e frica de nimic decat de niste vietati nevinovate.C. nu fumeaza si nu bea nici cafea prea des,dar cand ii sunt in preajma face exceptie de la regula.C nu ma judeca,ma accepta.
C. e zambetul meu de dimineata.

Totul despre B.

B. spune ca nu suntem liberi sa facem ceea ce vrem ,atata timp cat suntem posedati de instinctele noastre care uneori par mai neinfranate decat constiinta.
B.ma cearta de multe ori, spunandu-mi ca ma supar prea repede din nimicuri si nu ma gandesc de doua ori inainte,stiu ca noi oamenii avem predilectie spre tragic,dar intr-adevar cand e vorba sa analizez vreo situatie ,mereu ma gandesc:oare s-a intamplat ceva rau cu el,apoi poate dintr-o greseala ma gandesc ca uite,poate ca a fost retinut,undeva
B.mi-a spus ca nu sunt o fata,sunt o alta fata,in momentul exprimarii sentimentelor uneori pare ca are un mic handicap dar imi place asa,imi spune mereu :i've told you i'm not a lover boy.
I-am spus ca in momentul in care sunt cu el si cheek to cheek ,ma simt ca acasa,acel loc in care mereu te reintorci dupa o foarte lunga vreme,cu o mare dorinta,ca si cum ai astepta sa mananci o ciorbita buna dupa o luna de zile in care ai mancat doar ochiuri si pateu.B iubeste neimplinitul,citeste acum :"Asa grait-a Zarathustra",am vazut ca il hranesc vorbele lui Nietzsche,erau ceva citate scrise undeva,pe o foaie ascunsa
B.e un copil matur.B. ma face sa rad cu gura pana la urechi(ma imita cel mai bine) dar totodata ma face sa ma enervez cel mai tare(bine,el spune ca nimeni in lumea asta nu ne enerveaza,decat noi ne lasam enervati)
B.devine o stare deja,care pare-se ca nu vrea sa-si piarda locul ci parca sapa mai adanc,sa se ascunda si mai bine.B.ma lasa sa plec de cate ori vreau si tot el ma primeste cu drag si fara intrebari,decat concluzii:) Lui B. ,desi ii spun ca urasc ceea ce-mi face uneori,de a-mi spune lucruri ce nu vreau sa le aud(poate ca asta apreciez cel mai mult),mi le spune si inca in ce hal!uneori ma simt criticata de el,parca ar fi un alt eu ,certandu-l pe primul eu, care nu indrazneste sa se uite inca o data,ci spune :hai lasa,ce conteaza ca nu ti-ai aranjat parul,e bine si asa.
B. e cel mai bun actor,in propria lui viata,ma induce in eroare mereu.Il stresez foarte des cand e vorba de a impartasi posibile placeri comune:filme,muzica.Mereu ma face sa cred ca nu e interesat, iar a doua zi primesc un intreg rezumat al filmului si bonusuri.
Numai B poate sa adoarma la telefon,cand ii cant(dar nu ma supar,o iau ca pe un compliment al vocii mele melodioase.haha)
Numai B. poate afirma:eu te cunosc mai bine ca ma-ta.

luni, 29 noiembrie 2010

Cipilica



La insistentei mamei mele,am postat-o:)
E o piesa de-a lui Ovidiu Mihailescu,ce am auzit-o la festivalul de folk si mi-a placut enorm.

duminică, 21 noiembrie 2010

Eva




Da domnule,uite ,astia sunt oamenii pe care ii respect si admir profund:)

*Inainte sa moara,desi isi stia sentinta,Eva a tinut mortis sa cante pt un public restrans:prieteni,familie:"What a wonderful world!" ...iar apoi a fost internata la spital:)

joi, 18 noiembrie 2010

Vorbe

In fiecare zi aflam lucruri noi,cum spunea si Goethe :"Sa nu lasam sa treaca o zi fara sa fi citit ceva frumos,fara sa fi vazut ceva frumos sau fara sa fi ascultat de asemenea".
Ma bucura intalnirile cu oamenii pe care mereu ii vad prin jurul meu, dar niciodata nu se iveste ocazia de a ma opri si a vorbi cu ei,iar intalnirile cu ei ,un ceas,doua,o viata,imi par nemaipomenite si pline de esente si fericiri ce licaresc in privirile noastre.

Ma bucura si lumea mea,sunt doar eu cu mine ,uneori parca e de ajuns.Si totusi,spune Aristotel ca omul e o fiinta sociala iar Goethe spune ca nu putem trai din carti si cuvinte:O privire in carti,doua in viata".

Sunt fericita ca mi-am format un tabiet ,ca in fiecare zi ,sa citesc anumite bloguri,sa-mi fac timp pt ceea ce conteaza,ceea ce ma bucura.Uneori ma intreb de unde au timp,oameni mai mari ca mine si cu ataaatea responsabilitati sa scrie in fiecare zi,sa-mi bata la usa curiozitatii iar apoi sa uit de tot ce aveam planificat si sa fac ceea ce-mi doresc pe moment,sa caut mai multe informatii,despre un autor,un film,o carte,o poza,o tacere :)

Am gasit o definitie a filmului in cartulia mea, ce ma tot straduiesc sa o duc la bun sfarsit,fiind in engleza si avand termeni de specialitate merge mai greut dar nu ma las!

"It is not unlike the old parable of the three blind men touching an elephant to understand what is like.Since each one touches a different part of the elephant,each one has a completely different idea of what the whole animal is like.Filmmaking is a little like the idea of someone guiding the three men:first this part,ignore that part ,then touch this part,and so on.In this way,all three blind men will have the same idea of what the whole elephant is like.But it will be the idea that the guide wants them to have ,and it won't necessarily be "the true" picture of what an elephant is really like."

marți, 16 noiembrie 2010

se vorbeste despre sine


As putea-o numi:cea mai buna poza a mea din ultima vreme.
As putea-o numi :un inceput.
Dar ma rezum la:iubire,apreciere,sex si ura.

P.S:Am gasit o poezie ce mi-e draga tare dar imi pare rau ca nu-i mai stiu autorul:)

lăsaţi-mă repetent
domnule Hazard
să pot veni la şcoala vieţii
şi eonul următor!

promit să-nvăţ mai bine
la disciplina sfâşierii
nor după nor
frunză cu frunză
să mă specializez în studiul destrămării
strop după strop
nisip prin nisip

trebuie neapărat să aprofundez
dezastrul
remuşcarea
părăsirea...

poate m-aş acomoda şi eu în sfârşit
cu materia!

vă garantez că voi deveni un bun număr complex
în mulţimea transfinită
dacă-mi veţi da o şansă
să-ajung cândva
expert în tristeţe!

da, abia atunci voi fi pregătit cu adevărat
pentru reintegrarea în nimic

vă rog
domnule Hazard
lăsaţi-mă repetent
anul ăsta cosmic e pe terminate
şi eu încă nu mi-am luat
corigenţa la iubire

duminică, 14 noiembrie 2010

your heart is as black as night

imi privesc moartea prin ochii tai.
ma priveste de parca azi cineva m-a nascut dintr-o raza ,o umbra ce devina alba ca fumul de tigara ma privesti de parca acum sunt ultimele clipe,ultimele din noi-ul acela ramas in soapte neintelese,surde.
ultima clipire din ochi iar apoi privirea aceea goala pe care numai tu o poti vedea ca o renastere din neant.
ultima mangaiere ...si atat de aspra,ca si cum inima ar filtra nisipul timpului.
durere?deja e singura alinare nepatata de prea mult bine.