Erau zile...

Erau zile in care ne vedeam zilnic ,dimineata la cafea.Ma sunai,nici nu ma mai gandeam la mancare,sau felul cum arat.Imi luam niste blugi pe mine si veneam in fuga sa te intalnesc.Eram atat de pripita,dar noroc ca,stiai cum sa ma aduci pe linia de plutire.
Erau zile in care uitam ca tu esti baiat iar eu fata.Uitam cum ne cheama,ne intelegeam printr-un limbaj al culorilor ce ne defineau pe moment starile.Deveneam impersonali,iar uneori aveam impresia ca toata lumea aceasta in care traim lua forma dupa chipul nostru.
Erau zile in care nu aveam ce sa ne spunem si nu ne deranja asta.Stingeam tigara dupa tigara.Uneori din scrumierele pline nu renastea niciun Pheonix.
.
.
.
Incepusem sa compar zilele cu o floare,iar odata cu trecerea timpului,rupeam cate o petala.Mi-era frica ca ar putea sa se preschimbe intr-o floare carnivora si dinlauntrul ei ar fi iesit de fapt o fiara.


Acum...aud usor ,degetele tale tremurande pe clapele pianului...e un preludiu de-alui Chopin...Tu ,atat de concentrat,ca un copil care isi construieste pentru prima data castelul de nisip,nestiind ca in cateva secunde poate fi spulberat...Iar eu,stau ghemuita pe canapea si invat a canta "Decembre" a lui Bacovia:)

Afinitati

Continui seria filmelor "a la Woody Allen".Nu m-am putut abtine sa nu impartasesc din nou,putin din umorul (actorului/regizorului).

"-If that plane leaves the ground,and you're not on it with him you'll regret it -maybe not today,maybe not tomorrow,but soon,and for the rest of your life.
-That's beautiful...
-It's from Casablanca.I waited my whole life to say it:)"

(Din "Play it again,Sam",1972)

Motive

For some miraculous reason,it's a wonderful feeling having a teacher you've seen dance naked in front of a mirror.(Woody Allen)

Echilibru zici?

E frig.Ceasul sta la panda.Parca ii simt privirea atintita asupra mea.Nu e nimeni,decat eu si frigul din mine.Ma dezbrac de toate sentimentele,si le pun in cuier.Inlocuiesc hainele cu bucatele mici de hartie invechite si mototolite predestinate punerii pe foc.Imi dau seama ca fiecare bucatica contine ceva,un cuvant,o vorba blanda.Imi lipesc hartiutele de trup.
Ceasul merge intr-un sens invers...Raman la nesfarsit intr-un echilibru instabil:)
E ziua in care,sunt bantuita de lucruri demult uzate,de un univers intreg de frustrari .Ambitiile au plecat cu un alt tren,cu o destinatie mai incitanta...Iar eu...am ramas aici,pe peron,asteptandu-mi neasteptatul.Pasii mei incep a fi (tele)ghidati intr-o directie...Drumuri?Of,cate drumuri,dar oare care e cel mai bun?Indiferent de alegere,tot timpul se intampla a se intersecta intr-un punct in care am pierdut harta pentru a merge mai departe.
Ma incearca raceala,ma incearca caldura.Nu-mi sunt suficienta.Am nevoie si de alte probabilitati ale eului,de alte vise nevisate,de temeri neinfricate.

Raman la nesfarsit intr-un echilibru instabil:)

Back Home

Father and Daughter de Michaël Dudok De Wit este un scurtmetraj pe care l-am vizionat aseara in tren in jurul orei 00:00.Intamplarea a fost ca ,Bogdan avea laptopul la el,si tot bajbaia,intretinandu-ne pe toti cu ceva piese prielnice somnului.
El era jos,se uita cu alti 2 la filmulet.Eu fiind sus, ma bateam de doua lumi(nestiind pe care sa o aleg,asteptam sa ma aleaga ea pe mine):
vis si realitate;simteam notele muzicale, cum incercau parca,a ma prinde de obraji si a-mi spune :Hai trezeste-te,intra si tu in joc!.Era un fel de Yann Tiersen,dar unul obosit si fara speranta:)

L-am adus in discutie,pentru ca,mie una mi-a placut foarte mult si nu numai pentru poveste ci si pentru toate acele mici detalii(jocurile de lumini si umbre)+ ca afland astazi mai multe despre filmulet,Michaël Dudok De Wit a castigat Premiul Academiei Americane de Film si Oscarul în 2001 pentru cel mai bun scurtmetraj animat.

Umbra propriei mele slabiciuni:)

Eu traiesc prea putin in aceasta lume...
Noi abia daca am schimbat in realitate cateva vorbe
In lumea mea am vorbit cu tine zile si nopti in sir
Eu stiu cine esti din ceea ce am vrut sa-mi spui
Si mi-ai spus tu despre tine
Si din ceea ce mi-am spus eu despre tine
Atunci cand plecai cu treburi din iluzia mea
Insa eu,nu stiu cine sunt pentru ca,
De fiecare data imi spun despre mine cu totul altceva
Si de fiecare data cred ceea ce imi spun despre mine.
Sa nu iti inchipui insa ca eu traiesc acest prezent in care iti spun toate acestea:)

monday.reverberatii.