M-a amuzat foarte tare,cand am citit prima oara o "cronica a mizantropului" de George Calinescu intitulata Tot mai inveti,maica?.E vorba in ea de o,sa zicem asa,amintire a marelui critic;isi terminase,tocmai studiile unversitare si,proaspat profesor,sedea in gazda la o baba.Casa linistita,chiriasul foarte ocupat sa citeasca,baba curioasa:de ce nu are prieteni,de ce nu se mai distreaza si el,de ce sta toata ziulica numai cu nasul varat in carti.Vazand ca nu scoate nimic de la el,daca-l ia de-a dreptul,baba incepe sa puna intrebari viclene si sa faca supozitii."N-ai fi bolnav cumva!",exclama ea cu ingrijorare trucata.Si cum raspunsul n-o multumeste,incearca pe ocolite:"Greu si cu dumnevoastra pana ispraviti cartea.O sa dai examenele si o sa scapi de ponos".Chiriasul se zburleste:"Dar nu ti-am spus ca am terminat de mult,ca sunt licentiat?"Aratandu-i babei diploma ,aceasta pare convinsa si o da pe speculatii filosofice:"Grea meserie si profesoratul asta daca trebuie sa citesti mereu.Copiii citesc,dumneata citesti"In fond,tot nu pricepe:"Intr-o zi mi-a spus vorba memorabila:tot mai inveti maica?"
Chiar daca intamplarea cu baba povestita de Calinescu a fost inventata,ea e plauzibila,iar tipul de "personaj",foarte raspandit.Ca sa nu mai vorbesc de intrebare.Noi toti am auzit-o,macar o data,mai ales in tinerete,din gura cuiva care ne voia binele.Cartea nu e sanatoasa:strica ochii,da o paloare urata,produce cifoza prematura si mai stiu eu ce. Adolescentul trebuie sa stea la aer ,sa faca miscare,sport.Unul care citeste, in loc sa mearga cu fetele la plimbare,face o impresie proasta,fiind chiar suspect de apucaturi condamnabile.
Daca analizam aceasta mentalitate(care nu se poate analiza singura,caci nu e constienta de sine),observam ca ea opune vietii cartea si contine miezul unei educatii spartane.Un copil cu ochelari,nu prea bine dezvoltat fizic,timid din nefrecventarea lumii si cu un aer aiurit din pricina lecturilor e considerat,din perspectiva unei atare conceptii,aproape un infirm.E privit cu mila dispretuitoare si nu i se prevede niciun viitor.
Dar atitudinea respectiva fata de citit nu se rezuma la descurajarea adolescentilor.Un om in toate firea care sta cocotat in varful patului,ziua in amiaza mare,si citeste nu e,nici el,considerat un individ normal.In vreme ce altii se scoala dis-de-dimineata ca sa se duca la lucru,el face ochi abia pe la noua-zece si se pune pe citit!El,adica,nu munceste? La urma urmelor,din ce traieste?Si,daca n-ar trebui sa-si castige din greu existenta,credeti ca altora nu le-ar placea sa citeasca?Vorba babei lui Calinescu:"Sa stau eu toata ziua cu nasul in carti"(N.Manolescu,"Viata si carti")
Alan Badoyev,regizor ruso-ucrainean,cunoscut prin multele videoclipuri regizate,isi face debutul cu un film atipic,caracterizat fiind prin imagini sublime,o atmosfera de visare,de contemplare si de incantare. Aceasta productie ruso-ucraineana nu mi-a lasat impresia ca a fost facuta pentru bani ci din dorinta regizorului de a-si exprima talentul in materie de scenografie, regie, editare de film.Se vede destul de clar efectul pe care il are asupra acestuia absolvirea unei facultati de profil: filmul este o arta in adevaratul sens al cuvantului si nu un instrument de manipulare a maselor, o sursa de inavutire. Primele minute din film constituie un adevarat deliciu din punct de vedere al regiei si montajului din care se poate observa clar amprenta zecilor de videoclipuri si spoturi publicitare turnate pana atunci.(Sursa luata de pe cineblog.info)
Personal,mi-a "aprins" toti porii.Sunt multe scene in care ne regasim,ma regasesc,te regasesti. Imi place ideea de a face slalom printre masini in amiaza mare,doar pentru a surprinde expresiile soferilor,ceea ce face si Roman(Aleksey Chadov) Dau repeat pe secventa in care ea ,Katya(Olga Makeyeva) se joaca in ploaie ca un copil,descaltandu-se de sandalutele rosiatice si grabindu-se sa ajunga la troleu.Imi place ca atat regizorul cat si personajele au un simt artistic,el e fotograf,ea e cantareata la Conservator,studiind ..Fiecare secventa e un deliciu ... Nu vreau sa povestesc filmul cum am tendinta de a o face dar il recomand cu caldura:) Singura intrebare pe care v-o adresez si ne-o adreseaza si filmul este:Ce stii tu despre iubire?:)
Nu mai e nici apa-n pahar...a intrat seceta-n el si goala privirea aceasta a mea. Ce viduri senile...Dor pentru un gand,o gura de apa ...atat. Ce dureri abstracte se nasc. Dor de ploaie si dor de tine.Nu-i nici macar o privire si nici-o picatura in noi.E seceta... In viduri cumplite... Dor de ploaie si dor de tine.
Pe mine ma cheama eu Si locuiesc sub stele Cu picioarele pe norii vantului meu In atmosfera ce-o stiu de la rasarit.
Tu un alt eu,poate chiar eu Dar mai timid Si vecin in aceasi casa cu mine Numarand rasarit si numarand stele Invatand :dor...uitam,tristete...ura fericire si pace...impreuna ...daruind flori si ganduri pentru ganduri si flori chiar si in gand. Nastem impreuna lacrima,zambet si... Pe mine ma cheama noi Si locuim sub stele Cu picioarele pe pamantul norilor ce-i vantuim Tu adica eu nu se stie care din doi Nu mai existi... Doar amandoi.
[Astept o idee sa ma agat de ea si sa urc...] Ti-e dedicat tie:)
In ce zi suntem astazi? Iar tu sa-mi raspunzi firesc,marti.De ce ma intrebi? Am sa-ti raspund ca e tot luni iar tu vei crede ca e una din zilele in care iar am pierdut notiunea timpului si ca iar sunt undeva cocotata pe un acoperis din afara oricarui cadru citadin,privind ca un observator lucrurile firesti si incercand sa mi le imaginez altfel,sa fie mai spectaculoase ,mai putin anoste.E posibil si asta dar azi nu ai nimerit-o. Am sa incerc sa te apropii de gandurile mele si am sa-ti spun ca :"E tot luni,la fel ca ieri","Priveste cerul,priveste peretii,priveste begoniile,priveste vazduhul,asculta bazaitul soarelui,totul e la fel ca ieri si alaltaieri. Tu imi vei spune ca tocmai de aceea noi oamenii ne-am creat un sistem bine gandit al timpului,prin care incercam ca fiecare zi sa fie "un altceva",un alt miros ,o alta simtire,o alta melodie in surdina.Cum ar fi ca la o intalnire de afaceri ,seful sa-l intrebe pe subaltern: -Hey,bilantul ai spus ca e gata luni...Ce faci? -Pai e luni si si ieri tot luni a fost.Cand sa-l fi facut? -Noteaza-ti cumva :luni1,luni2,luni7500...(un nume de cod)
*Cred ca omul in permanenta are nevoie de diversitate,de o iluzie a acesteia cu toate ca uneori zilele iti par la fel dar o mica diferenta tot timpul va exista.Totul depinde de tine.Altfel ne-am complace cu totii intr-un luni de care ne va fi la un moment dat scarba sa-l pronuntam,il vom schimba ,il vom numi :'inul",parca are o alta nuanta dar in fond tot acelasi ramane. Vrem ca in fiecare zi sa avem parte de experiente noi iar apoi sa le relatam(uneori mai si schimbandu-le cu mici detalii,pentru a fi si mai captivante) dar e normal si necesar:)
Am facut in asa fel incat fiecare zi sa aiba o semnificatie pentru fiecare dintre noi. Luni e mereu inceputul,regenerarea sentimentelor,imi doresc sa fiu mai buna,mai plina de aspiratii. Marti e o zi de stresiune in care stiu ca am mereu multe de facut,majoritatea lucrurilor ce le aveam de facut pe luni si le-am lasat pe ziua urmatoare. Miercuri e ziua mea echilibrata si ma simt fericita ca are Bogdan tigari si ma intalnesc cu el si Andreea dupa ore iar apoi mergem la mine si mancam ce gasim prin frigider cu toate ca demulte ori doar cornulete gasim. Joi:ma gandesc mereu la cei de la Vama veche:Ne vedeeeem joi,am urlat dupa eaaa!.Asta inseamna ca nu-mi tace gura. Vineri:Mereu ma binedispune ideea ca e weekend si ca ma pot uita la toate filmele Lui Bergman(sa revad Persona),Tarkovski,Kubrick...(Apropo de asta,o sa incerc Bogdan sa nu-ti mai povestesc mereu filmele dupa ce le-am vazut cand ne intalnim in class,dar e o bucurie atat de mare sa te vad ca ma asculti si-mi spui ca acum daca tot am inceput sa povestesc,sa termin ...de obicei ma opresc la jumate si te enerveaza,stiu) Sambata:Inca o serie de filme bune(merg si comediile lui Cameron Crowe cu Tom Cruise) si ceva blues mai spre seara...sa se intinda bine toate concluziile din cursul zilei. Duminica:Easy like sunday morning?Ce iti poti dori mai mult de atat.Mereu am un jazzy mood si o cafeluta pe birou ..ahh si patul nefacut si multa...pf prea multa dezordine...
P.S: Trebuie sa recunosc ca "mica" dezordine poate fi inclusa in toate zilele...dar cred ca pot sa schimb ceva pe viitor:)
