joi, 13 septembrie 2012

Crase banalități

Cum ar fi? dacă toată viaţa ti-ai petrece-o, ascultînd replicile tuturor oamenilor necunoscuţi, ce au intrat forţat în perimetrul percepţiei tale, pe un reportofon

De ce lucrătorul în salopetă, azi, din faţa universităţii, văzându-mă citind, nu a început să spargă asfaltul în faţa mea şi mi-a spus:citiţi donşoară, citiţi, nu vreau să deranjez.

De ce există oameni pe care-i întâlnești pentru prima oară și vorbesc prea mult despre viața lor, ca și cum ar fi o datorie universală de a fi ascultați?

Suntem ca două picături, doar că suntem sorbite în timpuri diferite de către ceilalți.De unii cu sete, de alții, din plictiseală.