Un fleac.

Iubire impediment al cunoasterii.(dintr-o perspectiva cioranista)


"Iubim in masura in care negam cunoasterea,in masura in care ne putem abandona absolut unei valori ,facand-o si pe aceasta absoluta"
"Cunoastem cu adevarat numai in momentele cand nu vibram intern,cand nu ardem ,cand nu ne putem ridica la un inalt nivel psihic .Cand iubesti o fiinta,momentele de reala cunoastere sunt extrem de rare,aparitia lor se datoreste unui minus de iubire.Cand ajungi uneori sa-ti dai seama din afara,cu o perspectiva obiectiva ,ca femeia care-ti serpuieste ca o obsesie intreaga ta fiinta ,care a crescut organic in tine ,seamana cu oricare alta ca adancime sufleteasca,sau cand intelegi ca zambetul ei nu e unic,ci perfect reversibil,cand o poti inseria si incadra in randul celorlalte si gasesti explicatii generale pentru reactiile ei individuale ,atunci cunoasterea a suplinit dureros elanurile iubirii"

-Mai pe scurt,iubirea,la nivel conceptual poate fi definita ca o fuga de adevar."Si iubim cu adevarat numai cand nu vrem adevarul"


"In iubire ne gustam,ne savuram pe noi insine,ne incantam de voluptatile tremurului nostru erotic.Numai iubirea de departe,iubirea care creste alimentata de fatalitatea spatiului ,numai aceasta se prezinta intr-o stare pura"

"La oamenii cu multa imaginatie si cu o viata interioara complicata,se gaseste nu arareori o astfel de purificare a iubiii,incat ei traiesc elanurile iubirii in ceea ce ele au suav,virginal,in volutele vitale ale iubirii,in pulsatiile ei pure,in potentialul erotic ca atare,inainte ca o fiinta sa fi trezit la viata si sa fi actualizat acest potential.Iubirea care ramane dorinta si creste numai in dorinta nu este decat o manifestare a acelei iubiri care nu vrea sa se realizeze,de teama de a muri.

Mai pe scurt,dorim iubirea pentru a nu fi contrafacuti si falsificati de adevar si de cunoastere.
Individualul se realizeaza doar prin intermediul iluziilor,deznadejdilor si greselilor.

Intrebarea mea ramane:Poate Erosul sa distruga Logosul??

Fragmente

Fac ce fac si tot cand sunt cea mai deznadajduita ma apuc sa scriu si scriu...si scriu orice, doar sa scriu.Of...si internetul asta, daca nu era,acum probabil mai citeam  si reuseam cumva sa-mi detasez starea, fara a o consuma intr-un mod inutil, in fata unor straini ce pot percepe toate acestea ca niste aberatii sau stupizenii.

E capat de linie si constientizez asta, dar ca un copil credeam ca toate aceste drumuri sunt construite ca un lego, ce niciodata nu s-ar putea destrama,chiar vorbeam zilele astea cu A. despre principiile intelectului,care presupun o non-contradictie,teoretic,si intelectul insusi e o contradictie prin faptul ca e precar si colosal.

E capat de linie si tot repet asta, nu de alta dar sa ma conving si eu odata.E capat de linie si acel B minunat care era odata,imi spunea ca nu e problema de a te simti singur printre ceilalti ci de a fi Singurul dintre ceilalti(era o idee de-alui Cioran).

Ma uit acum in biblioteca si vad ca am atatea carti de Cioran,citite odata,si intelese atat de putin.
Si le-as citi o viata intreaga,din nou si din nou dar parca nu m-as incumeta sa-mi asum un risc atat de mare,de a ajunge sa-l inteleg vreodata.

am realizat ca prefer sa stau la marginea lucrurilor .

Am judecat si judec in continuare oamenii,si nu am ce-mi face,si e normal ca totul sa treaca prin filtrul meu,si oricat mi-as spune ca sunt mult mai putin libera,judecand,tot pe a mea o tin si parca nici nu as vrea sa o schimb.

Ma indoiesc de prea multe lucruri si de-asta am prea multe credinte.Unde dracu o-i ajunge?

Maturitatea o vad ca pe o detasare progresiva a posesivitatii,si of,cat de departe sunt.


B. de mult nu mai e o persoana ci o stare.

Ma inchin natang la Dumnezei,cu picioarele ,caci mainile inca te cauta.

Vreau sa iubesc inceputul si sa ma indepartez inainte de orice final.

B.

-B

In felul tau,nu?

Am rupt foaia ,din pacate.Trecand la un alt capitol,ar fi trebuit sa fi tinut minte tot ce s-a intamplat pana atunci,si chestiunea autosugestiei am epuizat-o.


Inima plina intr-o lume vida.

Sa inchei cu Cioran:
"In mine rataceste un Septembrie visator si fara de inceput"