A fi om inseamna mult mai mult decat a fi. Sunt obosita din toate punctele de vedere,azi simt un eu rupt in ganduri,ganduri...ganduri de azi,de ieri,poate de maine ,dar dureroase. Ma doare timpul si spatiul,doar gandul ma doare,ca ma simt mereu in serviciu de om,dar nu-i servici,este incercarea mea mai mult ori mai putin reusita de a fi om. Sunt obosita,sunt obosita,oare oamenii obositi au voie sa cheme AJUTOR? (Ajutor!)
*Strainule pe tine te iert,pentru ca esti strain:)
Ce am facut zilele astea?:) -Filme -Muzica -18 ani! -Surpriza... Noi!
Multe contraste,multe povesti regasite din locuri nemaintalnite,si prea multe personaje ce bajbaie prin jurul meu care involuntar imi seamana si toate la un loc ma alcatuiesc pe mine. Tineam neaparat,sa amintesc de Bullets over Broadway (desigur,in regia lui Woody Allen).De ce tineam neaparat sa-l aduc in discutie?Sunt atat de bine contrastate personajele,tipologiile umane,si toate puse intr-o umbra de joc,ca si cum am fi noi mici,ne-am juca in nisip cu tot felul de papusi,iar uitandu-ne pe cer,furtuna sta sa porneasca,dar nici cum nu incepe a ploua,parca ne asteapta sa ne terminam jocul,sau poate vrea sa ne gasim cat mai repede un loc unde sa ne ferim de ploaie. Ma rog,le-am structurat putin personajele,nu am sa dau nume,de vreti sa-l vedeti, bine:)
Am regasit: -scenaristul cu idei banale,care nu poate iesi din mediocritatea gandurilor, -un criminal platit cu abilitati artistice -un geniu lipsit de simtul estetic si etic -o actrita care odata ce-a fost actrita,inca mai crede in trecut si isi neaga prezentul -un mafiot capabil sa iubeasca cu aceeasi usurinta cu care si omoara -o femeiusca ce crede in visul ei,talentul ei actoricesc,dar in momentul in care este pusa in fata faptului implinit,incearca a-si nega frustrariile si blazarile -un figurant ce e dispus sa spuna doua replici,doar de dragul asteptarii pauzei de gustare -o actrita esuata,trecuta de-o varsta cuplata cu un potential artist,indragostindu-se fiecare de talentul celuilalt,dar din pacate amandurora lipsindu-le esenta.
Sunt multe lucruri care m-au intrigat si continua a ma intriga de cateva zile. Ma intriga jurnalul mamei mele,in care scrie in fiecare noapte,de cand a plecat tata.Incerc sa aflu vag, ce ganduri contine,citesc fugitiv...:"Imi doresc ca Manuela sa faca diferenta dintre iubire si obisnuinta,e inca un copil". Ma intriga un vers de la Parazitii care suna cam asa:Prietenii care ma accepta asa cum sunt ,ma plictisesc.Incerc sa-mi neg fiinta...dar un lucru e cert,nu-mi plac lucrurile monotone,vreau mereu altceva,vreau sa intalnesc oameni noi care sa ma surprinda iar eu sa spun:"uite !la asta chiar nu m-am gandit",sa-ti transmita emotii noi,vibratii necunoscute inca de corpul tau...alte substante chimice.Imi doresc sa treaca anul care vine,ma simt deja pustiita si inca "voi" nu ati plecat:) Ma intriga copilutii de pe strada,care vin cu floricele culese de pe camp ,nebagandu-i nimeni in seama,stau si privesc pe fereastra unei cafenele in care din exterior,observ si reflexia privirii lor dar si oamenii la mese,care zambesc,ignoranti,fiecare traindu-si propria viata,sufocata de un banal prea rautacios pentru a-i lasa in pace. Ma intriga viata necunoscutilor,stand la o masa singura si mai citind o carte,analizez oamenii din jur.Ma intreb care e povestea lor,ce e binele si raul pt ei?Ce e frumosul?Ce e uratul?Daca au ucis vreodata?Daca sunt cu adevarat puri?Daca au frustrari si neimpliniri?As vrea sa le aflu!Fiecare zi sa o dedic fiecaruia in parte.Sa fiu un alt eu in fiecare zi.Azi sa fiu Manuela,maine sa fiu Malina,iar poimaine sa ma cunoasteti sub numele de Vasilica,care a venit dintr-un mediu saracacios si nu are prea multe de oferit...Sa fie doar o aparenta?:)
In ultima vreme am decis sa ma rezum la ganduri transmise prin imagini...iar apoi fiecare sa-si creeze propria poveste,e drept,ca e mai comod dar cred ca mai bine:)...postez franturi de sentimente..poate reusesc cumva sa le reintregesc(reintregiti)
Cine sunt?Si care-mi sunt gandurile?Am uneori impresia ca suntem doua fiinte diferite,atat de diferite incat reusim sa ne completam.Ce ironie...Si daca ,realmente suntem diferite,atunci inseamna ca in momentul in care-mi doresc "sa nu mai",pot sa ma lipsesc cu usurinta de tine gandule?sau de tine trupule?E ciudat...uneori ma simt imbracata doar de ganduri si de "electroni turbati" ce mi se plimba pe sub piele...Sunt momente in care trupul meu,cantarit fiind,echivaleaza cu 0.Adunandu-le pe toate realizez ca balanta e deformata si mereu dau vina pe producatori,iar au uitat de principiul echilibrului.Le-am spus zbor si au inteles aripi frante:)
